1994: CIA descoperă o cîrtiță a KGB!

Ediția din 24 februarie 1994 a Evenimentului zilei titra pe prima pagină, dreapta sus:
Cutremur în serviciile secrete occidentale.
Șeful Secției anti-KGB din CIA era spion KGB. El a fost arestat luni seara împreună cu soția.

Pagina a treia, la care trimitea titlul de pe pagina întîia, publica, alături de o poză a spionului încătușat, următoarele amănunte:

„Fostul agent de rang înalt, Aldrich Hazen Ames, în vîrstă de 52 de ani, omul însărcinat la CIA cu supravegherea informativă a URSS și mai tîrziu a Rusiei, a fost arestat luni, împreună cu soția, sub acuzația de a fi spionat pentru KGB începînd din 1985. Colaborarea a continuat și după destrămarea URSS și a fost recompensată cu 1,5 milioane dolari. în imagine, Aldrich Ames, cu cătușe și cu un lanț în jurul taliei, surprins de fotoreporteri morți în fața tribunalului federal din Alexandria, Virginia.”.

Am dedicat în același număr evenimentului de senzație un comentariu pe pagina întîi intitulat:
Lovitura de teatru de la Washington.

Încercam să descifrez principalele concluzii ce se desprind din descoperirea Contrainformațiilor de la CIA. Cea mai importantă concluzie:

„Cine mai moțăie încă, sedus de zîmbetele pro-americane ale liderilor de la Kremlin, mai mult ca sigur se va deștepta pentru totdeauna.”

Comentariul despre cazul Ames se înscria în seria avertismentelor lansate de mine în primii ani postdecembriști despre Federația Rusă ca urmașă a URSS în relația de esență cu America și cu Occidentul.
Iată întreg comentariul:

Știrea deja cunoscută de toată lumea. Șeful Secției anti-KGB din CIA, Aldrich Hazen Ames, a fost arestat luni după-amiază sub acuzația de spionaj în favoarea KGB. Dezvăluirile făcute presei despre această afacere senzațională par desprinse din filmele și romanele polițiste. Aldrich Hazen Ames lucra pentru KGB de mai mulți ani. El se afla în fruntea unui colectiv care avea drept misiune depistarea spionilor KGB pe teritoriul SUA. E ușor de imaginat cît de bine s-au simțit agenții KGB din America după ce Aldrich Hazen Ames a fost racolat. Cum e ușor de imaginat, din cele știute din filmele și romanele de spionaj, cîte nenorociri va fi provocat trădarea lui în rîndurile agenților CIA cinstiți. Palpitantă rămîne și urmărirea lui de către FBI din clipa cînd cheltuielile sale nebunești au stîrnit suspiciune. Percheziții discrete, microfoane plantate peste tot, filare fără întrerupere. Cu aceasta, romanul polițist s-a încheiat. Se deschide însă – și nu pentru puțin timp – romanul politic. Aceasta pentru că – afacere de spionaj – lovitura de teatru de la Washington e și o afacere politică. Din acest punct de vedere, trebuie să remarcăm înainte de toate faptul că arestarea lui Aldrich Hazen Ames se constituie într-o revelație pentru întreaga lume, dar mai ales pentru Europa de Est. Printre alte iluzii create de prăbușirea Uniunii Sovietice s-a numărat și credința că KGB-ul și-a redus puterea în lume și în Europa de Est. Evenimentul de luni după amiază ne arată că destrămarea imperiului sovietic nu a slăbit cu nimic forța KGB. Dimpotrivă, dacă ar fi să judecăm după lovitura dată CIA, el pare a fi devenit mai puternic. E drept, Aldrich Hazen Ames a fost racolat de pe vremea Războiului rece. Totuși, el a continuat să activeze cu succes și după ce în lume a început să se vorbească tot mai mult despre prietenia ruso-americană. Pentru americani, pentru Occident în general, arestarea înaltului funcționar al CIA poate avea efectul benefic al soneriei unui ceas deșteptător. Cine mai moțăie încă, sedus de zîmbetele pro-americane ale liderilor de la Kremlin, mai mult ca sigur se va deștepta pentru totdeauna. Dezvăluirea de la Washington a dovedit că, într-un plan mai profund decît îmbrățișările protocolare, intens mediatizate, politica Moscovei de azi față de America, față de Occident, nu diferă prea mult de cea a Moscovei de ieri. Importantă pentru occidentali, arestarea lui Aldrich Hazen Amese crucială pentru cei din Europa de Est și, mai ales, pentru noi, românii. Cu sensibilitatea noastră ascuțită la scenarii, bănuisem că KGB-ul nu devenise între timp o instituție de binefacere. Intuiam că după decembrie 1989 el nu numai că nu și-a slăbit activitatea pe teritoriul României, dar că, mai mult, și-a întărit-o. Intuiam, de asemenea, că în spatele multora din evenimentele enigmatice din ultimii patru ani se profila umbra unei instituții pentru care evenimentele din decembrie 1989 au fost un excelent prilej de a-și reface și extinde rețelele în România. Totul era însă la stadiu de simplă bănuială. Acum, după senzaționala dezvăluire de la Washington, avem confirmarea. KGB-ul a avut infiltrat un om într-unul dintre nucleele vitale ale CIA și, prin aceasta, ale Americii. Agentul instituției moscovite a acționat din plin o perioadă de timp fără ca o mașinărie de suspiciunea CIA să-și dea seama că e subminată din interior. Ce să mai spunem atunci de bietele Servicii Secrete ale României?! Ce să mai spunem atunci de toate celelalte instituții ale puterii actuale?! KGB-ul a reușit să se infiltreze la nivelul conducerii CIA. Putem noi crede așa de ușor că el n-a reușit un lucru asemănător și în cazul României?! Al României în care Serviciile Secrete s-au încropit de puțin timp. Al României în care unii oameni pot fi cumpărați nu cu un milion și jumătate de dolari, cum s-a întîmplat cu înaltul funcționar CIA, ci doar cu o miime din această sumă. Mi s-ar putea obiecta că sunt nedrept. Că nu țin cont de patriotismul românesc. Obiecție valabilă, dacă n-ar fi un adevăr pe care orice om lucid din România de azi l-a sesizat. După decembrie 1989, ori de cîte ori țara noastră a fost pe cale de a face un pas decisiv către Vest, a intervenit ceva pe plan intern care a oprit-o. Ceva care a ținut-o mai departe într-o izolare dorită de Moscova și, deci, și de KGB: mineriade, atacuri antisemite, punerea la îndoială a unor demnitari favorabili integrării noastre în structurile europene. Poate fi cineva atît de sigur că dincolo de aceste fapte bizare nu se află oameni în genul lui Aldrich Hazen Ames?