Momente și evenimente comentate de mine. Din 1990, cînd am început să scriu în presa postdecembristă, am semnat sute de comentarii. De fiecare dată cînd am acceptat colaborarea la o nouă publicație m-am gîndit și la o nouă rubrică. La Gazeta de Sud, astfel, am ținut, la finele lui 2000, rubrica intitulată Evenimentele săptămînii comentate de Ion Cristoiu. Un exemplu de cum arată această rubrică ni-l dă ediția din 4 septembrie 2000.
1. Joi, 12 octombrie, a început campania electorală pentru alegerile prezidențiale şi parlamentare.
A fost vorba de un debut oficial. În realitate, compania electorală a început mai demult, chiar de la încheierea celui de-al doilea tur al alegerilor din noiembrie 1996. Acești ultimi patru ani au stat sub semnul bătăliei între partide cu ochii fiind la scrutinul din anul 2000.
Un astfel de comportament rămîne explicabil
În cazul PDSR, Partid de opoziție, era normal ca formațiunea lui Ion Iliescu să pornească bătălia pentru recucerirea puterii a doua zi după ce-a pierdut-o. Strîmbă mi se pare atitudinea partidelor din coaliția majoritară. Timp de patru ani, PNȚCD, PNL, PD, UDMR au acordat o mai mare atenție zestrei electorale decît bunei administrări a țării. De aici, numeroasele scandaluri care au măcinat necesara unitate a guvernului, schimbarea a doi premieri, preocuparea fiecărui ministru de a trage turta pe spuza partidului său, incapacitatea de a trece prin parlament legile prioritare. De această harababură sînt responsabile toate partidele ajunse la putere după noiembrie 1996. Oalele sparte le plăteşte doar PNȚCD. Celelalte formațiuni şi-au axat campania electorală pe convingerea alegătorilor că n-au fost la Putere, ci în Opoziție. Prinzîndu-se de mișcare, CDR a găsit de cuviință să apeleze la un comportament asemănător. Pentru scrutinul din toamnă nu mai participă CDR, ci o alianță cu un alt nume, CDR 2000.
2. Miercuri, 11 octombrie, Mugur Isărescu şi-a anunțat oficial candidatura la prezidențiale.
Discursul ținut jurnaliștilor s-a axat pe tema independenței domnului premier. Evident, Mugur Isărescu e candidatul CDR 2000. Aşa cum se conturează deja, Domnia sa va caută din răsputeri să contrazică această realitate. Cele 700.000 de semnături au fost strînse şi cu ajutorul CDR 2000. Mugur Isărescu numeşte asta sprijin. Nu e singura fantezie din această campanie. Contrazicând Constituția, Mugur Isărescu şi-a păstrat funcția de premier pe perioada companiei. Luat la întrebări de jurnaliști, Mugur Isărescu a dat un răspuns demn de Cetațeanul Turmentat al lui Caragiale. Pe parcursul campaniei, vom avea doi Mugur Isărescu. Mugur Isărescu, premierul, care se va bucura de această ipostază pînă la ora 18.00, cînd se termină programul la guvern. După aceea, de la șase seara pîna la opt dimineața, va fi candidat. Tot candidat, Domnia sa va fi sîmbătă şi duminică. Rămîne întrebarea de bun-simț:
Cum ne vom da seama noi, alegătorii, cînd Isărescu e premier şi cînd e candidat?
Sînt posibile mai multe variante. Una ar fi confecționarea a doua ecusoane: Mugur Isărescu-premier şi Mugur Isărescu-candidat, pe care personajul cu pricina le va pune pe rînd, după ipostaza în care se prezintă. O altă formulă ar fi cea vizînd modificarea vestimentației. Cînd e premier, Mugur Isărescu să se înfățișeze în costum şi cînd e candidat, să ni se înfățișeze în pantaloni scurți.
Oricum, numai într-o țară confuză precum a noastră, șmecheria cu dubla ipostază poate să funcționeze. Dacă, apelînd la acest truc, în stare ai oferi lui Mugur Isărescu posibilitatea de a desfășura campania electorală pe banii publici, Domnia sa va ajunge președinte, românii vor avea la Cotroceni omul pe care-l merită lipsa lor de radicalitate.
3. Dezvăluirile unor jurnale ne demonstrează că revolta spontană de la Belgrad a fost minuțios organizată.
Un lucru asemănător s-a întîmplat şi cu evenimentele din decembrie 1989. E o notă comună între România și Serbia. O alta ar constitui-o faptul că actorii loviturii de stat de la Belgrad au fost minerii. Ca şi la noi, în septembrie 1991, cînd a fost răsturnat guvernul Roman.
Lasă un răspuns