2020 – Un an groaznic

Motto: „Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!” – Nichita Stănescu

Suntem la intersecția a două perioade de timp, convențional numite cu numerele 2020 și 2021. Numerologic, primul e mai interesant, dar, în realitate, a fost groaznic.
Au murit rude – Anduena Mehedinți, prieteni și pictori de valoare – Mihai Mafteuță, rafinați comentatori ai Bibliei – Vasile Taloș.

A fost anul stării de urgență, când am fost blocați în casă. Dincolo de drama deceselor, vor fi urmările incalculabile la nivel psihologic, mai ales pentru copii și tineri. Școala a fost dată peste cap, iar în următoarele decenii, dacă ne va mai fi dat să trăim, vom vedea o parte a efectelor pe termen lung.
Hărțuirea bisericilor de către stat.

Dramele celor care au ars la Spitalul din Piatra Neamț. Printre ei, Tatiana Gavril, o femeie de 67 de ani căreia i se spunea Mama Tatiana, pentru că a crescut, timp de 25 de ani, pe lângă cei 6 copii ai ei, alte zeci de copii abandonați.
Dar, ca să pricepeți mai bine cum se trăiește în țara „marelui werner” – începând de azi îi voi scrie numele doar cu litere mici –, vă mai ofer un caz ce face parte din incredibilul ciclu intitulat sugestiv „realitatea întrece fantezia”.

Un bătrân de 83 de ani din România lui Werner este trimis acasă cu ambulanța, după ce s-au terminat procedurile medicale de la un spital din Iași. Dar, stupefacție totală! El nu este primit acasă. Oameni buni, vă vine să credeți?

Iată dovada: „Un bărbat de 83 de ani, cu domiciliul în Iaşi, a fost trimis cu ambulanţa acasă după ce a fost consultat de chirurgul de gardă, dar familia a refuzat să îl reprimească. De pe data de 23 decembrie îl ţinem pe o targă în UPU, îi dăm mâncare şi apă şi ne zbatem să îi găsim un loc. Lucruri pe care nu ar trebui să le facă nimeni din Urgenţă. Nu avem unde să îl dăm, iar familia nu îl primeşte, astfel că acesta şi-a petrecut Crăciunul la noi”, a declarat coordonatorul UPU-SMURD Iaşi, Diana Cimpoeşu.
Știrea aparține colegilor de la Agerpres, pe care îi urmăresc din afecțiune, deoarece am lucrat acolo o bună parte a vieții mele umile.

Nu mai pun la socoteală că ne-au murit două pisici, pe care am dorit să le salvăm de frigul iernii. Doar iubitorii de animale care au trecut prin așa ceva pot să înțeleagă despre ce scriu.

Dar, au fost și părți bune în 2020: Suntem în viață. Au apărut două albume cu numele meu – „Valul grecesc” și „About postmodernism”. Stau din martie la Breaza, departe de agitația sterilă din mediul toxic de la București. Am cunoscut oameni speciali ca Florin Ivănică, care ne-a dus în grădina lui de vis. Familia Anca și Cornel Popescu, pe care i-am dus noi într-o altă grădină, pe care trebuie să o vezi ca să simți mirajul zonei. Mai sunt familiile profesorilor Ungureanu, Nedelcu. Mai este Rodi, de la Rodica, venită parcă de pe tărâmul elfilor. Este apoi domnul Cezar Iulian Armașu, editorul publicației Pallas Athena – Chess Corporate – cultură, șah și business, care m-a pus redactor șef peste toată mustăria.

tr2 coperta noua final

val grecesc 3

În februarie, a fost deschisă la Biblioteca Academiei din București expoziția „Din lumea presei româneşti – 191 de ani”. Atunci l-am revăzut pe domnul Ion Cristoiu. La puțin timp a început colaborarea la cristoiublog.ro. A fost sărbătoarea Paștelui, când toți colaboratorii blogului au intrat video în direct. Noi, emoții mari. Apoi au intrat în prim-plan cei din echipa blogului, doamna Cora Munteanu, redactor șef, de multe ori și cu rolul de producător, ori Adrian Cristoiu, omul care asigură asistența tehnică.

Cică 2020 a fost Anul Internațional al Asistenței Medicale. Când a stabilit așa ceva, Comitetul Executiv al Organizației Mondiale a Sănătății nu bănuia, la fel ca noi, că va fi un al groazei, când medicii și cei de la asistența medicală, de pe toate meridianele și paralelele planetei, vor muri pe capete în lupta cu noul virus.
Cică Organizația Națiunilor Unite a stabilit ca 2021 să fie Anul Internațional al Încrederii.

Să dea Dumnezeu să fie așa!
La mulți ani!