23 august 1944: O nouă bătălie românească pentru ciolan

Nu mă pot stăpîni şi mă apuc de cărţile despre 23 august 1944, fişate sîrguincios într-un timp al deşertăciunii, cînd împărtăşeam iluzia că voi duce pînă la capăt proiectul studiului despre Conspiraţia generalilor în 1944.

Descopăr în bibliotecă, luată între timp din întîmplare, o carte pe care n-am citit-o:
Constantin Corneanu, Sub povara marilor decizii. România şi geopolitica marilor puteri 1941-1945, Editura Scripta, Bucureşti, 2007.
Are şi o dedicaţie, scrisă de autor la 15 martie 2007:
„Domnului Ion Cristoiu, pentru adînca bucurie a sufletului, pentru a afla şi a înţelege!“

Frumoase clipe, de neuitat, cele în care scrii o dedicaţie cuiva!
Speri că respectivul o va citi.
Sau că, măcar, n-o va arunca!
Ei, uite, eu nu numai c-am citit-o, dar şi scriu despre ea!

Parcurg paginile despre negocierile cu Aliaţii angajate la Cairo şi Stockholm, de Opoziţie şi de Mareşalul Ion Antonescu. Am nevoie de asta, pentru că varianta Mareşalului de la audienţa de la Palat, din 23 august 1944, nu poate fi înţeleasă în afara datelor despre negocierile anterioare Loviturii de stat. Am ajuns la concluzia asta după ce, graţie unei călătorii în Finlanda, am început să mă preocup de felul în care Helsinki a negociat cu Moscova un Armistiţiu mult mai bun. Din punerea în paralel a celor două feluri de a negocia (am făcut o Cronologie româno-rusă şi o Cronologie finlando-rusă pe două foi A4), m-am convins încă o dată că Mareşalul avea dreptate. Nu se putea ieşi din Axă în absenţa unei înţelegeri ferme semnate cu Moscova, dublată de o Armată cu arma la picior, garantă a acestei înţelegeri.

Raportînd cele două feluri de negociere cu Moscova – al Finlandei şi al României – vom sesiza, imediat, diferenţele uriaşe de adîncimea unui abis:

  1. Finlanda negociază în chip solidar, la nivel de naţiune.
  2. România negociază în chip dezbinat.

În paralel cu Mareşalul, singurul capabil să obţină condiţii mai bune, angajează negustorii cu Stalin:

  • a) Opoziţia, condusă de Iuliu Maniu;
  • b) Palatul Regal, prin canalele puse la dispoziţie de comunişti;
  • c) Gheorghe Tătărescu, prin intermediul lui Eduard Beneş;
  • d) Carol al II-lea, prin intermediul ambasadorului sovietic în Mexic, Umansky.

Cu excepţia Mareşalului, grupările româneşti intrate în contact cu Moscova se arată dispuse la orice concesie.

De ce?
Ele nu urmăreau interesul naţional, ci interesul propriu.

  • — Partidele politice de Opoziţie, în frunte cu PNŢ, voiau să ia locul Mareşalului în fruntea bucatelor.
  • — Regele, aflat sub influenţa golănaşilor de tip Mociony-Stîrcea, Buzeşti, a maică-sii, voia să-şi dobîndească prerogativele de şef al Statului.
  • — Gheorghe Tătărescu avea ambiţia de a fi din nou premier.
  • — Carol al II-lea visa la revenirea pe tron.

S-a văzut din nou, ca de atîtea ori în istoria României, rolul nefast al dezunirii naţionale, dar mai ales al folosirii Stăpînilor din afară pentru tranşarea bătăliei interne de dragul ciolanului.

Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost abordată pînă acum în chip greşit, prin excluderea componentei cheie a realităţilor politice româneşti:
Bătălia pentru Putere!

Toate grupările angajate în negocieri cu Moscova vizau în primul rînd (deşi n-o mărturiseau făţiş) să ia locul Mareşalului la conducerea ţării.
Desigur, toate grupările invocau interesul naţional, independenţa ţărişoarei noastre dragi.
Acest obiectiv, ce nu poate fi scos din calcul, îşi avea dublura în obiectivul cuceririi Puterii.
Cucerirea Puterii implica în chip fatal răsturnarea lui Antonescu.
Din acest punct de vedere, cea mai corectă mi se pare poziţia asumată de comunişti.

Spre deosebire de ţărănişti, de liberali, de monarhişti, care s-au situat faţă de Mareşal, în privirea asupra Loviturii de stat, după cum le-au poruncit conjuncturile, comuniştii au susţinut consecvenţi că 23 august 1944 a însemnat întîi şi-ntîi răsturnarea Dictaturii fasciste.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

7 comentarii pentru articolul „23 august 1944: O nouă bătălie românească pentru ciolan”

  • extraordinar sa gasesc o asemenea opinie la personae care au invatat si trait in regimul comunist ptrca ceea ce nu se spune despre perioada cand Antonescu a condus tara este ca desi ne gaseam in plin efort de razboi balanta tarii era excedentara si ca adminstratia a functionat mai bine ca niciodata .In perioada cand maresalul a condus tara nu au fost posibile diversele afaceri cu statul obinuite in perioada interbelica iar liderii partidelor politice nu puteau sa-si impinga neamurile si amantele in diferite posture aducatoare de profit exact cum se intampla si in present .Iata adevarata cauza care a dus la lovitura de palat si arestarea lui Antonescu.Sarmanii liberali si taranisti inclusiv regale Mihai visau ca vin americanii si situatia va redeveni cea dinainte de razboi si au platit cu varf si indesat aceasta lasitate specifica claselor avute din Romania .Anul asta se implinesc 300 de ani de la executia celor cinci Brancoveni si parca este de facut o paralela ptrca si atunci turcii I-au dus la Istambul si I-au executat fara nici-un fel de opozitie din partea boierilor ba chiar cu complicitatea lor ,

  • Dle Cristoiu, am fost si eu pasionat de istorie dar, probabil, dupa atata istorie invatata in liceul militar,in institut si universitate, mintea mea o refuza acum, spre deosebire de cum il accepta pe Cioran; nu-mi propun sa citesc cartea mentionata dar, vis a vis de proiectul dv. mi-as permite sa va spun ca sintagma ” conspiratie” este prea pretentioasa fata de realitatea romaneasca; v-as sugera sa va opriti la o similitudine cu ” sa moara si capra vecinului” despre care pot sa affirm insa ca nu este numai o licenta romaneasca !

  • Și se pare că nu ne-am lecuit ! Parcă suntem mai dezbinați ca niciodată . De bine de rău după război România cu mici excepții a aparținut românilor , spre deosebire de astăzi și de astăzi în colo , ea va fi doar o amintire !

    • dle Neacsu, nu va contrazic, am doar un punct de vedere diferit; Romania a apartinut romanilor doar intre cele doua razboaie, intre Primul si al Doilea mondiale; eu am apucat satul romanesc, talpa tarii asa cum era el inainte de cel de-al Doilea pana la colectivizarea fortata din 1960; chiar daca erau rusii aici, satul ramasese sat romanesc; dupa 1960 totul s-a prabusit si, din punctul meu de vedere, in 2012 la lovitura de stat, i s-a pus crucea !

  • Daca ar ma-i fi stat cu Legionarii la putere 23 august nu exista.