Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene

E doar sentimentul libertății, împachetat frumos în staniol colorat

Ne pregătim de plecare. Din lemnele tari ale gardului vechi am făcut lădițe pentru obiecte de artă, sau cu valoare sentimentală, moșteniri de familie. Lădițele au fost construite conform instrucțiunilor Saatchi Art, pentru maxima securitate a obiectelor. În seara aceasta, pe când le priveam cu grijă aproape părintească, m-a fulgerat un gând pe care nu l-aș fi avut acum cinci luni, pe când nu știam cum gândesc infractorii și pe când nu apreciam statele cu o securitate puternică. Decât serviciile de securitate și spionaj ale interlopilor, care se folosesc de informatori civili de încredere, sau de angajați acoperiți care au căpușat instituții, firme, chiar bănci, mai bine spionii statului care să-i deconspire pe cei ce uneltesc împotriva intereselor naționale, a economiei sănătoase și a instituțiilor statului. Am citit, nu demult, în Vocea de pe Facebook publicată pe cristoiublog, ceva despre dualitatea libertate-securitate și raportul care ar exista între aceste concepte și democrație versus totalitarism. Articolul de pe Facebook argumenta că statele cu o securitate puternică sunt de tip totalitar, iar cele democratice au o securitate mai slabă, așadar, mai multă libertate. Și că securitatea slabă ar fi un preț care merită acceptat pentru a avea o democrație autentică, de tip occidental. Eu am ajuns la o părere puțin diferită, pentru că am realizat că democrația și totalitarismul nu se plasează la poli definitiv opuși. Între ele există tensiune și incompatibilitate, dar totuși, se întâlnesc, poate mai des decât s-ar crede. Cei care purced la înțelegerea fenomenului de crimă organizată, cu atenție și agerime de cercetători în domeniul respectiv, își vor da seama că acele realități funcționează și operează ca niște corporații. Câtă libertate este în gândirea și acțiunea corporatistă? Mă refer la corporații din societăți democratice. Aproape zero. Toți sunt una în cuget și-n simțiri cu capii, pentru că altfel, reputația lor de profesioniști care aspiră la promovări și binecuvântări din partea șefului va avea de suferit. Corporațiile încurajează creativitatea, deci sentimentul libertății, doar pe felia status-rolului bine definit, al fiecăruia, în funcție de cât produce, cât realizează și cât de bine promovează imaginea și modelul de om corporatist. E doar sentimentul libertății, împachetat frumos în staniol colorat, să nu se mai înțeleagă unde a zburat libertatea. A nu se înțelege corporația doar la nivel de societate civilă, domeniu privat. Și instituțiile de stat, guvernele, tot corporații sunt dacă funcționează după același model. “Tătucul” din sistemul totalitar și din autocrații este ridicat în democrație la alte cote, mai înalte, cu altă freză, alt costum, de manager-director-politician după modelul organizațiilor corporatiste. Veți spune că acolo nu sunt angajați acoperiți puși de serviciile de securitate ale statului. Da, nu sunt. Dar acolo toată lumea, adică toți angajații ajung să se supravegheze între ei, de la ce scot pe gură, până la cum se poartă și cum se îmbracă. Nu pot să nu exercite unii asupra celorlalți gândirea de grup, să nu facă whistelblowing, chiar dacă gândirea aceea le dă insomnii și dureri de cap. Ce se ascunde, de fapt, în spatele obligației șefului de a purta de grijă angajaților, de a-i monitoriza, superviza și controla în funcție de viziunea îmbrățișată de corporație?

În rețelele de crimă organizată, rigiditatea ierarhiei și a gândirii colective se impun fără drept de apel, cu sancțiuni și pedepse grozave, așa încât aproape nimeni nu mai are curajul să deraieze de pe șina de fier. Be Fearless Campaign, promovată de Poliția Marii Britanii este un eșec. Oamenii nu vorbesc. Ascund de frică sau din alte interese. Comunitățile se fac monolit, greu de spart, cu informație greu de depistat de autorități. Și ce sisteme de securitate-spionaj se dezvoltă acolo, în chiar miezul libertăților democratice, alduite de o securitate de stat, plină de bun simț, care tremură toată la gândul amestecului în procesul democratic. Nu interferăm cu democrația, din respect față de libertățile garantate omului de însăși Coana Democrația, care își ridică poalele-n cap și-și face de cap cu interlopii și cu oricine o înțarcă bine. Ce prostie! Ce paravan! Ce pericol la adresa democrației! Cine ține lumânarea cui?!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „E doar sentimentul libertății, împachetat frumos în staniol colorat”

  • Cat despre rusi,ei sunt excelenti psihologi,ei cunosc foarte bine psihologia si stereotipurile gandirii occidentalilor,asa ca stiu cum sa si infiltreze oameni peste tot,spunandu le occidentalilor ce vor sa auda,in tarile cu un puternic sentiment antirusesc,spionii rusi clameaza antirusismul,in altele sunt mari”aparatori” ai democratiei ,stiu sa se dea si drept mari Sorosisti la nevoie,joaca orice rol posibil pentru a se infiltra in Occident ca n branza.Si astfel se infiltreaza in Occident,numindu si maimutoiul la Casa Alba,umpland institutii Occidentale puternice,infiltrandu se in interiorul corporatiilor Occidentale,si probabil ca si ONG urile Sorosiste sunt ticsite cu oamenii Moscovei.(Cred ca daca Soros ar sti cati oameni are Moscova in organizatiile lui si ar lua campii,asta ca parere personala).

  • La firme angajatul neascultator este dat afara,insa pedeapsa nu se termina aici,patronii afiliati in organizatii patronale decid ca angajatul respectiv nu se mai poate angaja ulterior la nici o firma din grupul organizatiei patronale respective,e pus la index,practic este respins de toti patronii din zona respectiva daca vrea sa se reangajeze,practic este un angajat pus pe”lista neagra” a patronilor din zona si nu l mai reangajeaza nimeni prin zona.La mafioti e mai simplu,pentru orice greseala exista o singura pedeapsa(pedeapsa capitala).Mai e si cu tortura sau pedepsirea membrilor familiei celui care incalca regulile mafiei.Oricum treburile acolo nu sunt democratice.

  • Foarte bun articol,exact asa e,crima organizata este extrem de puternica in toata lumea (mai ales in Occident),practic ea devine”statul Paralel”,care cumpara magistrati,politisti,demnitari si incet,incet preia statele,pe care le mananca din interior.De asta state comuniste precum China pot sa aspire la suprematia mondiala,iar un autocrat de teapa lui Putin este cel mai puternic om al Planetei la acest moment,el si extrem de puternicele servicii Rusesti speculand cu mare precizie slabiciunile Occidentului in favoarea sa si a Rusiei.Cat despre multinationale ,ca despre ,de altfel toate firmele,ca sunt mici sau mari,se stie de fapt ca,orice afacere de orice tip este incompatibila cu democratia,orice bussiness este de fapt o „dictatura”,un bussiness nu poate fi democratic,asta e natura oricarei firme,orice patron sau grup de patroni trebuie sa fie „dictator”,altfel afacerea nu functioneaza.De fapt asemanarea intre firme si clanurile mafiote este data de organizarea de tip militar,cu ierarhii foarte stricte,si cu pedepse clare,diferenta e ca firmele fac afaceri legale,iar clanurile mafiote fac afaceri ilegale,dar si unii si altii sunt bussinessmani.Partea proasta e ca in Occident statele si institutiile lor au devenit slabe si nu mai au capacitatea de a i tempera si a i controla,si pe unii si pe altii cand devin prea puternici,in asa fel incat pot submina statele,si isi pot impune vointa asupra statelor si a cetatenilor(numind politicieni,controlind institutii care trebuiau sa fie ale statului,si care trebuiau ele sa i controleze pe ei,preluand de fapt puterea).Asta duce la slabirea in final a statelor Vestice care pot deveni o tinta usoara pentru imperii de la Rasarit precum Rusia lui Putin a caror spioni intra in ele ca n branza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *