Cu mare greu am găsit doza de supraviețuire

Deși evit pe cât posibil stările de spirit negative, sunt totuși situații în care acestea mă copleșesc și mă cuprinde disperarea. Iată ce mi s-a întâmplat astăzi! Printre problemele de sănătate pe care le are soțul meu, mai are și diabet, fiind dependent de insulină. Când am ridicat medicamentele, nu am numărat tabletele primite și după un timp am ajuns la concluzia că ori eu n-am fost atentă, ori doamna farmacistă a încurcat situația, pentru că dozele pentru o lună îmi lipseau. După ce am vorbit cu doamna doctor curant, care mi-a spus că tabletele lipsă pot să le cumpăr, pentru că le primesc fără rețetă, m-am dus la farmacia de la care cumpăr frecvent. Mi s-a spus că nu au niciun medicament pentru diabet, pentru că toate aceste medicamente sunt dirijate spre spitale. Gândindu-mă că doar din această farmacie lipsesc medicamentele căutate, am luat farmaciile la rând. Nu puteam accepta situația descrisă de doamna farmacistă. În orice farmacie am intrat, răspunsul a fost negativ: „Nu avem medicamentul! Lipsesc medicamentele pentru diabet și antibioticele.” Am ajuns la farmacia Sensi blue. Aceasta era ultima la care nu fusesem și când mi s-a spus că nu mă poate servi, am izbucnit în plâns. O farmacistă tânără m-a întrebat cu o sinceră compasiune: „Este chiar atât de grav?” I-am confirmat și mi-a spus că o să mă ajute. A căutat pe rețeaua lor și a găsit o cutie la una dintre farmacii. Și-a rugat colega să mi-o rețină și m-a trimis să o ridic.
După o jumătate de zi de colindat prin toate farmaciile, în sfârșit am găsit doza de supraviețuire, pentru încă o lună.

Vreau să întreb însă:

• oare a crescut foarte tare numărul de diabetici în România, mai ales în condițiile în care tot numărând morții pandemiei se repetă că majotitatea celor decedați au fost diabetici?
• Oare le-au mărit dozele de medicamente pentru diabet celor din spitale încât cei de afară să nu mai ajungă la medicamentele care le-ar prelungi viața?
• Oare există un interes ocult , conform căruia nu mai administrăm medicamentele necesare și astfel ”ajutăm pandemia”să-și desăvârșească treaba?

Nu mi-am propus să dau vina pe nimeni. Nu mi-am propus să fac o analiză a unor situații de fapt, dar întrebările fără răspuns mă copleșesc. Am ajuns la concluzia că nu atât pandemia cât haosul care a pus stăpânire pe toate ne duce la disperare. ”Măștile nu sunt conforme” ni se spune cu nonșalanță după aproape un an în care le-am purtat și am băgat bani în buzunarele unor nesimțiți. „Pesedeul duce țara la dezastru” – este refrenul care ne sună în auz zilnic, deși se știe că de o bună bucată de vreme nu mai este la putere. ”Avem creștere economică…” ne asigură domnul prim-ministru, dar de lucrat aproape nimeni nu mai lucrează și suntem pe sponci cu economia națională. ”Avem grijă de oameni”, când traiul este din ce în ce mai costisitor, medicamentele lipsesc, copiii învață online, iar unii nu au nici de tablete, nici de curent electric.

Oare peste tot în lume este o asemnea situație? Dacă da, înseamnă că ne apropiem de sfârșitul lumii, dacă nu, înseamnă că acest popor va experimenta singur sfârșitul lumii, iar noi, tăcând și acceptând, suntem complici.