Am amorțit de-a binelea sau, mai bine spus, nici măcar consumatori de modă nu mai suntem. Și spun asta privind cu o mare tristețe la evenimentele de fashion ce au trecut aproape discret. S-a scris puțin, nu au mai stârnit emoție și frenezie, nimeni nu s-a mai luptat pentru un loc de frunte, nimeni nu a leșinat să fie un fashion icon.
După New York Fashion Week, în dorința acerbă spre normalitate, a avut loc Milano Fashion Week, fără prea multă agitație, cu absențe mari și notabile – Versace, Gucci –, prezentată în diferite variante digitale, fotografii, filmulețe video, totuși ea a avut loc. Capitala modei a fost, însă, capitala marilor renunțări. Prezența colecțiilor a fost redusă, dar cele care au fost au îndrăznit să convingă și să ne lase să visăm la normalitate.
Colecția prezentată de casa Prada a încântat prin reinventarea volumetriilor din anii 70, rochii cu paiete, mixul de culori și printuri, blănuri artificiale vin să alunge ternul zilelor noastre.
O altă colecție ce a încălzit privirile a fost cea a Elisabethei Franchi, aceasta venind cu linii feminine, culori suave de alb, bej , tonuri de maro și nelipsitul negru, rochii fluide, printuri discrete, ținute parcă inspirate de frumoasele amazoane care călăresc aruncându-și pletele în vânt.
Inegalabilul Giorgio Armani și-a păstrat, ca și anul trecut, ușile închise, iar ca un imperialist al modei a prezentat două colecții pline de eleganță. Printurile florale au fost înlocuite de nuanțe discrete, volumetria și țesăturile naturale și fluide prin linii simple și bine definite au îmbrăcat atât de frumos imaginea colecțiilor.
Din multitudinea colecțiilor ce umpleau podiumurile și sălile de evenimente, Camera de Modă a reușit, chiar cu absențe notabile, să adune branduri ce au încântat privirile, însă nu au dus la atmosfera de extaz de altădată.
Această amorțire a simțurilor, a ideilor, acest blocaj mental ne arată că parcă ni se atrofiază creativitatea.
E dureros! Dar ne agățăm cu speranță de ziua de mâine, visăm la normalitate.
Un alt brand care ne-a prezentat o colecție demnă de laudă este brandul Etro. Nu s-a dezis de printurile ce l-au consacrat, patchwork, a ales feminitatea cu aer etnic, nelipsit fiind negrul, roșu burgund și alb.
Valentino a prezentat o colecție ready to wear, abordabilă oricărei personalități, în combinații frumoase și elegante de alb și negru, tonuri de auriu, țesături perforate, cape de stofă, stiluri reinventate dar totuși cu un aer retro.
Și alte case mari au prezentat colecții interesante, dar lipsa varietății m-a făcut să admir doar 10-12 colecții.
Lucrând într-un domeniu care presupune consum de modă, pot să privesc, cu îngrijorare și reticență, renașterea apetitului de fast fashion, de mari consumatori de modă, revenirea la nebunia schimbării colecțiilor de două-trei ori pe sezon, la dorința patologică de shopping.
Criza din acest sector este cel mai puțin dezbătută. Cu toții vorbim doar despre industria IT, HoReCa sau construcții.
Lipsa activităților sociale au paralizat vânzările de haine, de încălțăminte, de genți, chiar și de accesorii, ca să nu mai vorbim de vinurile noastre bune și naturale. Dar probabil aceste industrii, agricultura și textilă, nu sunt priorități pentru cei ce ne conduc. Nu am nimic cu cei ce lucrează în domeniul IT, dar sincer nu toți putem fi roboți, nu toți putem să ne lipim de scaune și monitoare, suntem mulți, enorm de mulți cei care vrem să simțim ceva palpabil în munca noastră.
În modă, ceea ce ar pune capac ar fi ideea de a fi interzis negrul. Culoarea neagră, regina tuturor prezentărilor din toate timpurile, rochia neagră, care te salvează atunci când nu ai cu ce te îmbrăca. Dacă au început cu inofensivele povești și filme pentru copii, care au devenit discriminatorii, nu m-aș mira să-l aud într-o zi pe unul: „Ia, ce atâta negru, discriminează, trecem pe curcubeu”.
@Nausica,
Hehehe!…. 🙂