Spania a câștigat Campionatul European de Fotbal, după ce a învins Anglia în Finală cu scorul de 2-1

A apărut și Marcel Ciolacu. Fericit. El e fericit mereu. Avea alură de staroste

Internaționala Socialistă, secțiunea Europa, a avut o ședință la București. Cap de afiș a fost Pedro Sanchez, premierul Spaniei. Nu s-au bătut prea mult tobele pe această reuniune. Probabil, de teamă că dacă vor afla femeile că vine chipeșul spaniol, vor reedita episodul din 1990 cu „ nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem pe Roman să ne f…”. Că amândoi sunt Petre. Fie că nu au știut, fie că nu le interesează, nici pesedistele nu s-au înghesuit să arunce cu flori în Sanchez. Lasă că a compensat Ciolacu.

Cum am intrat în curtea Palatului Parlamentului, că acolo s-a ținut ședința, am dat cu ochii de o echipă de muncitori, care trudeau de zor. Iar s-a excavat prin curte, iar se meșterește ceva. Văzându-i pe bieții oameni, cu Internaționala Socialistă în cap, mi-au venit în minte versurile Internaționalei, alea cu „sculați voi oropsiți ai vieții…”. Și mi s-au derulat imagini cu socialiștii, de-alea cu descinderi din limuzine, costume de lux, pantofi de firmă.

Când am ajuns aproape de intrare, am realizat că era pustiu. Am verificat dacă am reținut bine ziua. Da, sâmbătă, 6 iulie 2024. Am trecut pe la control și m-am dus la locul faptei.

Presă multă, participanți puțini. Și ăia puțini, apatici. E și de înțeles. În loc să stai la plajă, trebuie să participi la ședință de socialiști, în condițiile în care te-ai înhăitat cu liberalii, ăia fiind cu altă doctrină. Glumesc, normal că nu mai contează doctrina, aia e pentru nostalgici, dar ăia nu ar fi chemați la ședințe doctrinare că ar face gălăgie.

Aflu că, de fapt, m-am dus doar să trăiesc momentul istoric visat de orice femeie de a-l vedea în carne și oase pe acest macho socialist spaniol, pentru că noi nu avem acces în sală. Stăm pe coridor și ne uităm pe telefon, că ei transmit live.

A apărut și Marcel Ciolacu. Fericit. El mereu e fericit. Avea alură de staroste. Cel care, la nuntă, se pune în fruntea alaiului și comandă muzica. Mai dă o fugă prin bucătărie, ciupește socăcițele de fund, bagă un deget în oala cu sos și dă poruncă să se mai pună condimente.

A privit roată, a constatat că presa e prezentă, le-a făcut cu ochiul fetelor cu care cochetează el și le dă informații pe surse.

A ajuns șeful socialiștilor turci. A dat mâna cu el sec. Nu știu de ce turcul nu stârnește pasiuni ca spaniolul, că și el e frumușel.

De-aia zic că Marcel Ciolacu era ca un staroste, pentru el importantă era mireasă. Adică Pedro Sanchez, pe care s-a dus să-l întâmpine în cealaltă parte, că omul a intrat pe la artiști. S-a întors cu Sanchez și cu alai. Povesteau. Eu mă tot întreb ce povestește Ciolacu cu străinii. El, engleză nu știe. Ce face? Repetă frazele alea de politețe pe care, sigur, le-a învățat. Poate știe spaniolă, că îi spunea cu pasiune ceva lui Sanchez. Și numai în spaniolă poți fi pasional. S-au pozat în fața spider-ului cu Internaționala Socialistă și au intrat în sală.

Ciolacu i-a spus lui Sanchez că este încântat că la meciul de ieri a câștigat Spania, că-i pare rău de Olaf, dar el ține cu Spania. Care a jucat cu Germania și a eliminat-o. Bine că nu a venit și Olaf, că-i dădea lui Marcel cu mapa-n cap. Glumesc. Dacă venea și Olaf, Marcel făcea cumva să fie neutru. Și-i șoptea lui Sanchez: „Eu cu Spania țin, dar, mă-nțelegi. Sunt gazdă, nu se face să-l supăr pe Olaf”. Dacă se forța puțin, juca la mare artă scena suferinței în fața lui Olaf. Marcel e as și la asta, de zici că a făcut cursuri la teatru, secțiunea „tragedia antică”.

Deoarece tot fac trimitere la ceai, pentru cei care nu știu: După ce a făcut tot posibilul ca doamna Dăncilă să piardă alegerile, a doua zi s-a dus acasă la ea. Și a început să se vaiete, de biata femeie nu mai știa ce să-i facă. I-a făcut un ceai, să se calmeze, să nu ajungă la spital de supărare. Doamna Viorica Dăncilă povestește acest episod în cartea pe care a scris-o și protagonistul scenetei suferinței nu a infirmat.

La un moment dat, Ciolacu a ieșit pe hol. Să fumeze. Fumează ca tefeliștii și domnișoarele, țigări electronice.

Regretatul Horia Rusu spunea: „Există bere şi bere fără alcool, există cafea şi cafea fără cofeină, există ţigări şi ţigări lights, există flori şi flori din plastic, există femei şi femei gonflabile, există liberalism şi social liberalism. Eu beau cafea adevărată, fumez ţigări, ofer flori, iubesc femei şi sunt liberal”.

S-a dus la masa unde erau jurnalistele (pe) care contează și s-au pus pe sporovăit.

La plecare, Ciolacu i-a dat dispozitivul de fumat sepepistului, care l-a băgat în buzunar.

SPP este serviciul care asigură paza demnitarilor. La noi, sepepiștii zici că-s fete-n casă. Merg la cumpărături, le cară gențile, le țin spatele, se duc cu copiii la locul de joacă, le consolează nevestele. Sunt convinsă că SPP-ul le-a băgat și fete-n pat. Sau băieți.

În fine, s-a terminat ședința și Ciolacu a venit la declarații. Aceleași abureli.

Dintr-o dată, s-au auzit chiote, de parcă s-ar fi furat mireasa. Nu, se făceau poze cu macho.

Ciolacu s-a dus cu Sanchez la guvern, să mai discute despre acordarea dublei cetățenii pentru românii din Spania. Sigur se va da, nu știu dacă românii din Spania vor vota în masă PSD.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „A apărut și Marcel Ciolacu. Fericit. El e fericit mereu. Avea alură de staroste”

  • Fiind creatia unui om bun, personajele din povestea doamnei Muntean sunt fericite. Ce este si mai de apreciat este ca personajele sunt fericite pe parcusrul povestii si nu (prezumtiv) dupa ce povestea se termina.

    A propos, cum se face ca in mai toate povestile, dupa ce trec prin multiple experiente de groaza, personajele, in loc sa se interneze in spitale specializate in tratarea PTSD, la final de poveste devin brusc fericite, „…si au trait fericiti pana la adanci batraneti. The End”. Este la fel de posibil insa ca citesc eu prost happy ending-ul. Daca il punem in cheia celor fericiti pe motiv de saracie a duhului, s-ar putea ca fericirea de final sa fie doar un eufemism prin care autorii ne spun delicat ca personajele ajung totusi in cele din urma la balaceanca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *