A aplaudat și Majestatea Sa?!

Vineri, 22 august 1947. Guvernul dr. Petru Groza consacră Actului de la 23 august 1944 o ședință festivă la Ateneul Român.
„Scînteia” de sâmbătă 23 august 1947, apărută însă în după-amiaza lui 22 august 1947 (ziarele românești mai practicau soluția antedatării din anii interbelici), publică Programul Manifestării, prefațat trecerea în revistă a oficialităților invitate să participe: „M.S. regele, membrii Guvernului, reprezentanții Adunării Deputaților, Comisia Aliată de Control, Corpul Diplomatic și Reprezentanții Înaltelor Autorități Civile și Militare”.

Programul e următorul:

„ orele 18,15, sosirea invitaților;
orele 18,25, sosirea domnului Președinte al Consiliului;
orele 18,30 sosirea M.S. Regelui

Imnul Regal
Imnurile Aliate

Cuvântul domnului prim-ministru, dr. Petru Groza”.

„Scînteia” de duminică, 24 august 1947 (apărută sâmbătă, 23 august 1947) consacră Solemnității un amplu reportaj, tipărit sub titlul:

„Ziua de 23 August a fost sărbătorită ieri la Ateneul Român, în prezența M.S. Regelui și a membrilor guvernului.
După trei ani de muncă și de luptă pentru triumful democrației avem satisfacția datoriei împlinite.”

Însoțită de trei fotografii făcute la fața locului (prima – M.S. Regele în loja Ateneului, a doua, D. dr. Petru Groza vorbind și a treia, De la dreapta la stânga, tov. Gh. Gheorghiu-Dej, d. Al. Alexandrini și tov. Teohari Georgescu), relatarea debutează cu necesara consemnare a inevitabilului moment de protocol:

„M.S. Regele a sosit la Ateneul Român la orele 6:30, fiind însoțit de d-nii General Adjutant C. Nicolescu, șeful Casei Militare, și D. Negel, Mareșalul Palatului.
În incinta Ateneului, M.S. Regele a fost întâmpinat de d. dr. Petru Groza, președintele Consiliului de miniștri, d-nii Gh. Tătărescu, vicepreședintele Consilului de miniștri și ministrul Afacerilor Străine, general-colonel al armatei de tancuri I.Z. Susaikov, locțiitorul președintelui Comisiei Aliate de Control, S.I. Kavtaradze, ambasador extraordinar și plenipoențiar al U.R.S.S. în România, general Greer și colonel Calrance Culp, reprezentanții Misiunilor Militare Engleză și Americană.”

Nimic deosebit de consemnat până aici. Autoritățile sărbătoresc trei ani de la 23 august 1944 printr-o Adunare festivă la Ateneu. Fiind vorba de un moment de stat, dar și de Actul ănmugurit de Majestatea Sa, prezența Regelui se impunea. Premierul Petru Groza, șeful Guvernului instalat după scrutinul din noiembrie 1946, ia cuvântul:

„MAJESTATE,

Aniversăm astăzi împlinirea celui de-al teilea an de la ziua istorică din 23 August 1944. Recapitulînd cei trei ani împliniți, în toată intensitate trăirii lor, putem stabili balanța activității noastre de atunci ți până astăzi.

Cum este această balanță?

Timpul care s-a scurs între 23 August 1944 și 6 Martie 1945 a fost mai puțin prielnic consolidării situației politice pe plan intern și extern, întîrziind reformele necesare unei democratizări politice și economice a României. Aceasta pentru motivul că rămășițele regimurilor trecute, strânse în jurul conducătorilor vechilor partide «istorice», îngroșînd astfel anemicele cadre ale acestoor partide, continuau să se mențină pe arena politică,  turburînd cu amestecu lor truda poporului, pentru consolidarea unei noi orînduieli sociale, politice și econoimice. (Aplauze).

Aceste formațiuni politice lipsite total de sprijinul maselor, s-au așezat de la început, dîndu-și seama de această slăbiciune a lor, pe o altă linie politică decît a democrației ajungând pe acest drum în mod fatal la munca subterană și antinațională, în complicitate cu elementele străine de interesele poporului, de dincoace și de dincolo de graniță. O parte din ele au refuzat existența legală pe care, cu prea multă largheță, regimul nostru politic le-a asigurat-o, preferînd prin propria lor hotărîre clandestinismul și subvernitatea și ca o consecință inevitabilă, scoaterea în afară de lege”.

Această primă parte a discursului se constituie într-un violent Rechizitoriu la adesa PNȚ și PNL, partide cărora dr. Petru Groza le atașează „istorice” în ghilimele. PNȚ și PNL au continuat să se mențină pe scena politică „tulburând cu amestecul lor truda poporului”.

Mult mai grav PNȚ și PNL s-au așezat pe o politică trădătoare, „în complicitate cu elementele străine de interesele poporului”, ceea ce a făcut „scoaterea lor în afară de lege”.

Suntem în 22 august 1947. Folosind prilejul unui moment solemn, dr. Petru Groza justifică succesiunea de grave abuzuri și ilegalități în urma cărora Opoziția e scoasă de pe scena politică:
– Înscenarea de la Tămădău – 14 iulie 1947, urmată de arestarea lui Ion Mihalache și altor lideri național-țărăniști.
– Ridicarea imunității parlamentare a șase demnitari național-țărăniști în frunte cu Iuliu Maniu, pentru a putea fi arestați – 19 iulie 1947.
– Arestarea lui Iuliu Maniu-24 iulie 1947.
– Dizolvarea PNȚ prin Jurnal al Consiliului de Miniștri și votare în Adunarea Deputaților – 30 iulie 1947.

Deși respectînd cât de cât limbajul protocolar, Discursul lui Petru Groza reia acuzațiile tari din „Scînteia” și din cuvintele liderilor comuniști împotrivă PNȚ. Reportajul precizează, în final: „Aplauze puternice, îndelung repetate, unele”. A apaudat și Majestatea Sa?!