A demisionat Președintele!

MOTTO:
„Sărbători fericite tuturor neascultătorilor!
Desigur, și celor ascultători!”
Site-ul Serviciului Român de Informații

S-au dus și sărbătorilea astea… Ascultători ori neascultători, toți le-am întâmpinat cu niscaiva speranțe, ce dacă unii s-au pitit în spatele măștilor!? Și uite așa ne-am pomenit cu Boboteaza în geam, nu și cu gerurile care o însoțeau cândva. Colindat de amintirile de atunci, desfac o sticlă de vin și îmi torn în paharul încrustat de prieteni cu două cifre – 6 și 0. Licoarea împrăștie un parfum ademenitor, deh, e adusă de la Cricova, din Basarabia cea osândită de alții să ne fie soră vitregită. Îmi ogoiesc pornirea belicoasă și zâmbesc resemnat… Acolo, între pereții pântecoși ai vestitei crame de peste Prut, oficialii sovietici l-au cinstit și omenit pe Iuri Gagarin la înapoierea sa istorică din Cosmos. Chiolhanul a durat vreo cinci zile, iar la ieșirea din hruba pierzaniei, cosmonautul a mărturisit că i-a fost mai ușor să se întoarcă pe Pământ decât să părăsească borta…Sorb un strop din lichidul rubiniu, deschid radioul și-mi pregătesc colile de hârtie, deopotrivă cu stiloul meu fermecat. Întârzii nițel, cât să-mi adun gândurile răzlețite, când, deodată, îl aud pe Klaus Werner Iohannis dând buzna în birou. Ciulesc urechile la difuzor. Ce naiba se întâmplă? mă întreb surprins și-l ascult pe musafirul nepoftit ivit intempestiv, fără niciun protocol. „Dragi români, am chibzuit îndelung și am hotărât să demisionez. Președintele statului eșuat chiar în mandatul lui nu mai este demn să rămână în înalta funcție, așa încât…” O fi o glumă? Nuu, modulația vocii, cadența rostirii sunt inconfundabile, iar nemții nu umblă cu iordane. Ori mă înșel ? Că nu s-or fi balcanizat și nibelungii?! În sfârșit, iată și un gest măreț al sibianului, ce dacă vine după șapte ani bătuți pe muchie? În definitiv, ocoșul locatar de la Cotroceni a înțeles, cu încetineala care-l caracterizează, că a apucat într-o fundătură și ros de remușcări, probabil, a renunțat să ne mai reprezinte. Mi-l și închipui întristându-se și frământându-se pe dinlăuntru în timp ce citise că, dacă România ar fi o țară normală, „astăzi, cinstit ar fi fost ca cel care ocupă fotoliul de la Cotroceni să-și depună demisia. Iohannis a folosit mandatul primit de la cetățeni, afirmând cu gura lui că acesta înseamnă «România fără PSD», împotriva voinței celor care l-au ales, prin aducerea PSD-ului la putere, adică exact contrariul a ceea ce a promis că nu va face. (…) Acum România este condusă de acest personaj care a prăbușit efectiv încrederea în instituția Președintelui României, a golit-o de legitimitate și autoritate morală, despre care nici în cele mai negre coșmaruri nu m-aș fi gândit că poate duce lucrurile în acest punct.” Cât l-au durut vorbele cu pricina, repetate cu ură de Ludovic Orban, pe care l-a ajutat în atâtea ocazii, dar cine mai știe ce înseamnă recunoștința? Apoi, interviul acela acordat de Ioan-Aurel Pop[1]… Auzi, cică „azi suntem obligați să fim aici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”… Că „trăim într-o Românie fără busolă, fără oameni de stat, fără coerență”… Ditamai șeful Academiei Române să formuleze o astfel de acuză… Și de parcă nu erau îndeajuns loviturile acestea, se mai trezi în curtea palatului cu un morman de medalii și de diplome azvârlite dinspre stradă de ceata lu’ Manole, actorul, în semn de protest al noilor disidenți, nemulțumiții de urzeala la finalul căreia liberalii s-au aliat cu pesediștii. Ehe, nu demult, intelighenția de catifea, devenită brusc contestatară, îi pupa tălpile și-i justifica, laș și interesat, orice năsărâmbă, nicio critică, nimic! Ah, ce i-o fi cășunat să-i decoreze pe bravii țucălari, în ciuda antecedentelor lor slugarnice din deceniul turpitudinii băsesciene ? A vrut să-i aibă aproape pe toți cântăreții de curte, perindați de la un președinte la altul, altă socoteală nu avusese, un compromis frecvent în politică. Însă, „pesemne că așa se pierde vremea, cu zădărnicii și cu regrete. Din asta e făcută viața de om mediocru”[2], își repeta înciudat adesea. Cum de se încrezuse în ei, deși destui îi șoptiseră că, „oamenii, chiar deștepți, nu-ți recunosc superioritatea decât atunci când îi ții la distanță”[3]? Din păcate, cedase și acum turba de furie, într-adevăr, „cu cât sunt mai puțin intelectuali, cu atât mai greu îi domolești”[4]… Oho, și erau cu ghiotura indivizii autointitulați „formatori de opinie”, a căror conștiință se răzvrăti brusc și inundă grețos spațiul public. De aceea, pe unde apărea, fălosul președinte primea huiduieli și sudalme, priviri piezișe și încărcate de reproș. Nu în ultimul rând, îl umpluse de invidie discursul recent al premierului polonez la o ședință a Comisiei Europene[5] și, conștient că nu va fi capabil în veci de un asemenea curaj și copleșit de impotența-i politică deja proverbială, se hotărî… Cât să îndure rolul de paiață, de momâie prezidențială? De ce să mai rămână? se tortura în nopțile țepoase. Gata, până aici! Și își duse la capăt imboldul, chiar de Bobotează.

P.S.: O fi de la înghițitura aia de vin nălucirea mea de-o clipă ? Că năzărire fu, ce crezurăți ? Lucrurile frumoase nu se petrec mai niciodată cu adevărat, din nefericire. Neascultător din fire, mă și puse Necuratu’ să aștern pe celuloză enorma scorneală… Măcar de-ar fi o glumă mesajul Serviciului Român de Informații… Că nu-i de bun augur să ți se ureze din interiorul „câmpului tactic” la mulți ani (cumva și cu executare?)!

[1] Interviu acordat lui Florian Saiu în jurnalul.ro

[2] Alice Voinescu, Jurnal

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] În discursul respectiv, Mateusz Morawiecki a tras de urechi ca nimeni altcineva molohul european, imputându-i măsurile discreționare: „Se discută prea mult în spatele ușilor închise! Puterea impusă de țările mai puternice nu ne intimidează, așteptam dialog! Aplicați reguli pe care nu le aplicați la fel pentru toate statele membre!
Nu vreau să plecăm din UE, vrem beneficii reciproce! Noi nu am intrat cu mâna goală în UE, am adus beneficii companiilor vestice! Nu dorim să se întâmple ca până acum și cetățenii noștri să fie lăsați să se apere singuri! Nu mai vrem cetățeni de mâna întâi și cetățeni de mâna a doua! Unele state europene au paradisuri fiscale și acelea sunt cele mai bogate! Nu vom tăcea când țara noastră va fi atacată ! Regulile jocului trebuie să fie aceleași pentru toți! Nu puteti să atacați o decizie a Curții Constituționale a unui stat membru pentru că nu este în competența europeană!
Am fost șantajați oribil! Noi suntem o țară mândră, am luptat pentru libertatea Europei, am apărat Parisul! Statul de drept este folosit ca pretext pentru a se face ce nu este prevăzut în Tratat!
Constituția Poloniei este cel mai important act juridic al Poloniei! Niciodată nu vom fi de acord să ni se impună dictate!!!”