Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
A doua viață a lui Agamiță Dandanache
Cea care ne îngenunche pe toți, viața, mă obligă să mă repet. Voi relua, așadar, o teză asupra căreia am mai scris. Cine vrea să priceapă în adîncime societatea românească de azi nu trebuie să se mai ostenească a ne parcurge zilnic, pe noi, iscălitorii de editoriale. E suficient să-l recitească pe Caragiale. Opera marelui satiric, deși dedicată României de acum un secol, e o seducătoare radiografie a României de azi. În desele mele referiri la actualitatea lui Caragiale, am evidențiat numeroase întîmplări politice de azi ce par a fi o copie fidelă a celor din literatura genialului scriitor. La acest lung șir de întîmplări i s-a adăugat în aceste zile una: conflictul dintre centru și filialele din provincie în materie de desemnare a candidaților unui partid pentru alegerile parlamentare. Mă grăbesc să numesc ciorovăiala A doua viață a lui Agamiță Dandanache. Din cîte știu pînă și școlarii, în „O scrisoare pierdută”, filiala locală a partidului de guvernămînt e somată să-l pună drept candidat pe un trimis de la București: celebru gîngav Agamiță Dandanache. După un moment de răzvrătire, animat de Zoe Trahanache, filiala, care-și avea candidatul propriu, sfîrșește prin a se supune ordinului venit de la București.
Deși datele diferă, acest conflict între centru și filiale a putut fi remarcat în ultimul timp, în mai toate partidele din România. Filialele județene și-au desemnat proprii candidați, personalități ale locului, socotiți a fi capabili să tragă lista prin capitalul politic de care se bucură. Centrul, la toate partidele, își are clienții săi: miniștri, lideri de la București, oameni de afaceri, rubedenii, într-un cuvînt parte a clientelei politice. Mulți dintre aceștia vor un loc pe listele de candidați. Nu pentru că ar fi gata să sacrifice efort, timp, energie și chiar bani pentru a se bate în campanie, ci pentru că văd în prezența pe liste, mai ales pe locuri eligibile, biletul pentru a ajunge parlamentar. Dacă filiala de pe plan local șovăie să pună pe listă pe trimisul de la București, Centrul insistă. În „O scrisoare pierdută” Pristanda aduce o depeșă zicînd: „Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă!”. Tipătescu o deschide și o citește: „Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul d-voastră al II-lea trebuie să aleagă pe d. Agamemnon Dandanache”.
Asemănarea cu peripeția din O scrisoare pierdută ne avertizează nu asupra unei caragializări a vieții noastre politice de azi, cum ar fi îndemnați să creadă unii, ci asupra adevărului că democrația postdecembristă pare a o repeta, în slăbiciunile sale, pe cea din anii anteriori comunismului. De la acțiunea piesei lui Caragiale s-a scurs peste un secol. Văzînd conflictul din partide provocat de listele de candidați ai puternica impresie că nimic nu s-a schimbat între timp în România. Țara a traversat democrații mai mult sau mai puțin solide, dictaturi de diferite feluri, două războaie mondiale, o revoluție. Toate au lunecat peste viața noastră politică fără a reuși s-o transforme substanțial.
Sîntem aceiași ca acum un secol!
Sîntem români!
Caragiale face din acest conflict subiect de haz. Noi, lipsiți de geniul satiric al grecului, nu ne putem permite așa ceva. Noi vom trata disputele centru – filiale în materie de liste pentru alegerile parlamentare la modul serios. În „O scrisoare pierdută”, impunerea candidatului de la Centru nu afectează victoria partidului în plan local. Grație mașinăriei prin care partidul de la putere cîștiga automat alegerile, Agamiță Dandanache e deputat înainte chiar de închiderea urnelor. În România de azi, lucrurile stau nițel mai complicat. Impunerea candidatului de la Centru riscă să fie catastrofală pentru rezultatele în alegeri ale unui partid într-o anumită zonă a țării. Desigur, sînt situații în care o astfel de reînviere a lui Agamiță Dandanache nu afectează șansele partidului în plan local. Cînd e vorba, de exemplu, de o personalitate a cărei rezonanță națională e atît de mare încît ea ar putea fi votată în orice județ al țării sau cînd e un om născut și crescut prin partea locului. În astfel de cazuri, interesele Centrului, chiar dacă nu coincid cu cele ale filialei, pot fi satisfăcute fără nici un risc. Sînt însă și cazuri în care comandarea unui candidat de la Centru se poate lăsa cu un dezastru în alegeri pentru partidul respectiv. E vorba de cel în care candidatul Centrului e impus în defavoarea unei personalități cu mare priză la electoratul local. În aceste cazuri, Centrul intră în conflict nu numai cu filiala sa, dar și cu electoratul. Pe de o parte, pentru că reprezentantul din plan local dispune de o simpatie în stare să se răsfrîngă asupra întregii liste pe care se află, pe de alta, pentru că poruncirea unui nume de la centru poate intra în contradicție cu orgoliul provincial.
Dacă pentru iubitorii de literatură, această a doua viață a lui Dandanache poate fi un prilej de amuzament, pentru partide ar trebui să fie un motiv de temeinică îngrijorare.
N.B. Acest comentariu a fost publicat cu mici deosebiri în Evenimentul zilei din 6 septembrie 1996. El izvorăște din observarea scandalurilor provocate de alcătuirea listelor de candidați pentru alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1996. Acum, în octombrie 2020, se fac listele de candidați pentru alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020. Scandalurile de acum nu diferă cu nimic de cele din urmă cu 24 de ani. Așa cum scandalurile din 1996 nu difereau cu nimic de cele din urmă cu peste un secol cînd a publicat Caragiale „O scrisoare pierdută.”
Comentarii
Stimate Maestre, constat cu satisfactie ca m-ati ascultat si ati intreprins aceasta campanie de ridiculizare a lui Klaus pentru tinicheaua data de d-na Merkel. Am vazut ca o faceti nu doar prin Jurnalul dvs. video, ci si la postul prietenilor nostri de la A3. Asta e bine, e foarte bine. Noua eticheta de „sluga” lipita de Klausu sunt convins ca va prinde la publicul nostru.
Stimate Maestre, insinuati, cumva, ca acum Zoe Trahanache e Ravasitoarea? Va incurajez sa insistati asupra acestei asemanari, ca prinde la cititori.
“Toate-s praf… Lumea-i cum este … și ca dânsa suntem noi.”
Toti suntem vinovati pentru ceea ce ni se întâmpla! Începând cu Gheorghe de la coada vacii si terminând cu politicienii noilor vremuri, dar sa nu uitam majoritatea jurnalistilor care fac jocurile oamenilor politici în loc sa îsi ajute semenii prin luari corecte si impartiale de pozitie.
Caragiale în latura sinistrà a humorului !În latura tragediei ,
a se consulta literatura despre infernalul Gulag românesc si viziona serialul despre acest Gulag ! Asemànàrile sunt fortuite !
Ça va, Adria? Ti-ai revenit dupa alegerile prezidentiale pe care le-a pierdut febletea ta, Viorica Vasilica? Daca nu ma-nsel, cred ca atunci ai renuntat sa mai postezi.
despre invitatii in platou: ..acuma in zarva asta, o nebunie n plus.. Madama n a gasit nici o savoare in „a retrai vesnicul joc” yn -yang. De „coptii” grijeste bunicu’ c o ajuns si vremea aia. Ea ce sa faca, saraca.. Tat-su, simtitor cum il stim pt fetele lui, ii mai sufla, inc o data vant in pupa..Pana la urma, in toata fauna asta de manciurieni si barangisti, o pupila n plus..
..intre timp am vazut pastila. Hai sa fim ingaduitori..
..am vazut interviul. A fost f buna. Ce sa mai zic.. Daca n ai noroc in amor, poate reusesti sa faci ceva pt cetate..
Sa nu uitam ca Agamita Dandanache a fost in copilarie Dl. Goe/ Ionel, iar in tinerete Rica Venturiano. Iar ca profesor l-a avut pe Marius Chicos Rostogan. Avem un tablou complet.
Agamita VS Fibonacci
–
in Creatie, singura ‘miscare’ care e acceptata sa-si perpetueze exprimarea e cea de tip fibonacci.
mai simplu spus, …tot ce misca! pe lumea asta se afla in doua si numai in doua situatii: ori hraneste o dezvoltare de tip fibonacci, ori ea insasi e o dinamica fibonacci.
–
prin urmare si ‘Agamita Dandanache’, pentru simplu fapt ca, iata, isi perpetueaza miscarea pe mai mult de un veac, e clar… ori o dinamica fibonacci, ori sustine in mod fundamental o dinamica de tip fibonacci.
–
pentru ca procesul in sine se manifesta acum,ca si atunci, rezulta ca ‘Agamita Dandanache’ este ‘hrana’ unui alt proces, care abia acesta poarta o dezvoltare de tip fibonacci
–
atunci cind un proces se constituie in ‘hrana fibonacci’, atunci el poarta cu sine un potential direct proportional cu perioada de timp in care se exprima.
in cazul ‘Agamita Dandanache’ potentialul asta e colosal, pentru ca ahranit dinamici maximale, adica a hranit in stil fibonacci dinamici care se intind pe mai mult de un secol.
–
singurele dinamici care pot face asta sint cele care sint asimilate bunului-simt.
spun asimilate, pentru ca de la bun-simt la Bun-Simt e cale lunga, cam cit de lunga e calea…Desavarsirii.
mai altfel spus, chiar si nesimtirea poate deveni bun-simt, adica inclusiv nesimtirea poate ajunge in starea in care …nu mai naste reactiuni intr un sistem (pentru ca nesimtirea a ajuns ‘esenta’ a acelui sistem…caz in care ea nu mai e vazuta din interiorul sistemului, prin urmare nici nu mai poate fi corectata fara o interventie din afara sistemului ( aceasta interventie exterioara putind fi asimilata chiar unor nasteri ))
–
insa bunul-simt, mai exact dinamica in stare sa nu nasca reactiuni in intregul relativ e o autostrada!, deci are doua sensuri: unul duce catre Adevar, iar celalalt catre Minciuna, adica unul duce catre Bunul-Simt, iar celalalt catre Nesimtire.
–
in cazul actualului sistem politic, care inca foloseste, pe post de hrana, dinamici de tip Agamita Dandanache, bunul-simt tinde catre Nesimtire, pentru ca impunerea de la centru a dinamicilor doar muta ‘centrul’ de pe ‘popor’ pe ‘conducatori’,
mai simplu spus ‘Agamita Dandanache’ intoarce dinamicile actualului sistem politic cu capul in jos, in relatie cu Natura,
Dorintele pe care actualul sistem politic le are de implinit nemaifiind ale poporului, ci fix ale conducatorilor!
–
cele mai potente dinamici sint cele care se intind pe perioade de timp mari, sute de ani, gen,…ba chiar mii de ani.
insa potententialul lor…se plimba pe sensurile alea doua!, deci finalul sistemului politic actual e ‘desavarsirea’, insa ea e…ori Natura!, care e d
Desavarsita, ori AntiNatura, care pune la indoiala in mod desavarsit chiar Natura.
–
pentru ca politicienii acestor vremuri sint parte a constructiei numita Civilizatie, constructie care pune la indoiala insasi Natura, rezulta ca ‘Agamita Dandanache’ hraneste chiar dinamici de tip Anti.
–
faptul ca ‘agamita Dandanache’ se exprima azi ca si acum… peste un secol, ar fi trebuit sa atraga atentia in mod fundamental, pentru ca acest potential urias nu poate fi neglijat, influentele lui fiind fundamentale, vizind exclusiv ‘desavarsirea’.
–
in rezumat, ‘Agamita Dandanache’ e un Martor al sensului in care sistemul politic se deplaseaza,
el putea fi povestea intelepciunii, dar si a nebuniei, in egala masura,
pentru ca impunerea de la centru, daca centrul ar fi fost poporul era de folos, iar impunerea de la centru, in cazul in care centrul e Antipoporul e si ea de folos, dar prin exemplul negativ.
–
‘Agamita Dandanache’ doar a desavarsit nebunia conducatorilor, care…in nebunia lor, orbiti fiind, nu vad ca, punind la indoiala Natura se pun pe ei insisi la indoiala, si facind asta doar construiesc Temeliile unui nou sistem politic, care se opune in stil Anti, Naturii ( prin urmare ii va matura inclusiv pe ei, politicienii-oamni )
–
esenta:
perpetuarea dinamicilor de tip Agamita Dandanache hranesc dinamicile de tip fibonacci care vizeaza dezvoltarea Civilizatiei, insa pentru faptul ca Civilizatia e o constructie eminamente AntiNatura, ( pentru ca vizeaza iesirea din Dinamica Anotimpurilor, adica…sarirea Iernii! ), dinamicile Agamita Dandanache se constituie intr un buldozer care participa la demolarea..plenara! a actualul sistem politic.
folosind dinamici de tip Agamita Dandanache actualul sistem politic isi cinta de ingropaciune, plenar!
Succes!
a doua viata a lui Agamita Dandanache e…a doua nastere a lui.
sa te mai nasti o data… e esential, iar sa te mai nasti o data, Agamita fiind, e un moment absolut, pentru ca el anunta ‘desavarsirea’.
–
migrarea de la ‘impunerea de la centru’ a politicienilor, la ‘impunerea de la centru’ a ‘votului’ face ceva absolut unic,
unifica Stanga cu Dreapta,
face din balanta Stanga-Dreapta un…Taler,
iar acest Taler cere…viata!, isi cere drepturile la viata, la manifestare,
si poate e de folos sa amintesc ca acet Taler, plenar, se opune in mod plenar actualului Taler.Stanga-Dreapta.
nu mai repet povestea, insa precizez esenta:
Noul Sistem Politic, cel care echilibreaza actualul sistem politic (…care a facut din Stanga-Dreapta un…intreg! ) va avea ca esenta fix ceea ce actualul sistem politic nu e!
Noul Sistem Politic, care e…uite colea!, are ca esenta Inteligenta Artificiala.
–
popoarele, scarbite de terciul numit Stanga-Dreapta, ca din balanta ce era a ajuns fix un terci, va imbratisa ‘Arbitrul Absolut’, Inteligenta Artificiala.
atunci cind raul e noul bine,
nesimtirea e noul bun-simt,
albul e noul negru,
yin e noul yang,
tradatorii sint noii generali,
prostii sint noii destepti,
…de balante se alege praful, balantelele devin talere, talerele cer echilibrare, cer noi balante, iar uite asa se schimba lumea, lumea noua, in fapt noul taler, fiind o lume de tip Anti. de tip AntiNatura.
noua lume e…Artificiala.
pesemne ca si noulom va fi tot asa.
N-am citit în viața mea un text mai smintit.
Șiruruile Fibonacci sunt cu totul altceva, iar personajul Fibonacci a rămas în istorie fiind primul care a introdus cifrele arabe.
Nu era decât un comerciant care a simplificat metodele de calculul folosind cifre arabe.
În rest, așa zisele șiruri Fibonacci, au fost folosite în arhitectură, sculptură și pictură încă din antichitate, chiar și de egipteni, și intră în caregoria rapoarte și proporții.
progresiile fibonacci..despre care vorbesti, ca o sa vorbesc si eu despre ele, peste citeva rinduri, sint fix povestea Naturii, care spune ca universul isi cauta echilibrul absolut pe calea cea mai scurta, adica folosind dinamici in stil fibonacci.
–
orice civilizatie a evoluat in stil fibonacci, chiar si tu evoluezi astfel:)
–
periodic in dinamicile de tip fibonacci apar…termeni fibonacci, spre ex Trump e un astfel de termen, care se constituie in temelie pentru un nou ciclu de dezvoltare,
dupa cum si Musk e un termen fibonacci, …anteriorul termen fibonacci din progresia lui Musk fiind fix Henry Ford…
–
prin urmare, tot asa cum Musk e mai potent de 1.6 ori decit Henry Ford si noul Einstain va fi de 1.6 ori mai capabil:))
–
rapoartele si proportiile sint efecte:), cauzele fiind progresiile fibonacci manifestate in diverse dinamici, oricum in cele ale Naturii
–
acum despre dinamicile fibonacci: progresiile fibonacci care se refeera la numere pozitive se refera la Acumulare, proces fundamental in Creatie,
insa mai exista niste progresii, pe numere negative, care definesc Daruirea.
lumea mare se focuseaza pe cele d
care se manifesta pe numere pozitive, insa cele care se manifesta la nivel cuantic, …pe numere negative, sint cele care s
sustin Acumularea.
prin urmare mai intai Daruirea si abia dupaia Acumularea.
–
insa ce e mai important e ca pe linga numerele cu care opereaza Matematica, mai exista unele, fundamentale, ele fiind 3456789, abia acestea fiind Esenta Naturii.( 012 simbolizind chiar Sfanta Treime, intreita in manifestare si nedespartita in componete…asa cum Matematica insista s-o faca:)), 012 reprezentind, simbolizind chiar Oul Absolut.
–
prin urmare dinamicile de tip fibonacci, ale Naturii, incep cu 3!, de la 3 in sus se manifesta Acumularea iar de la 3 in partea ailalta se manifesta Daruirea.
–
Dinamica Fibonacci va fi stiinta acestui secol, asa ca …daca vrei, iti mai povestesc despre ea:))
Nu merci! E singura dată când am citit ce ai scris, și m-am edificat că nu merită (și, bre, tipul ăla a introdus europa cifra 0, deci musai ca șirurile lui să înceapă cu 0 nu cu trei!)
Hai, pa că-mi pierd timpul!
…stiai ca Zero e Totul, nu Nimicul?:))), fiind chiar povestea Oului Absolut, …dupa cum se si vede…?:))
Bineinteles ca sirurile de orice fel pot incepe cu 0, insa daca si numaivdaca desparti Sfanta Treime in… componente, definind Singularul, adica 1, ca fiind cifra de sine statatoare si Pluralul, adica 2…tot asa:))
Succes!, …poate ti iese, cine stie:)))
Adriana,…daca tot ne am intersectat, cele doua progresii fundamentale ale Creatiei sint Ying si Yang, adica Daruirea in stil fibonacci si Acumularea…in acelasi stil, evident
– aceste dinamici sint prezente oriunde in univers.
Chiar si Matematica, Secatura lumii!, le foloseste:)
Cifrele Fundamentale incep cu 3:), care dupa cum se si vede e tot povestea Oului Absolut,…dar Crapat In El Insusi!
.
Lumea asta a aparut atunci cind Oul Absolut S a crapat in Sine!:)))
–
Spre deosebire de 2 ul matematicii, 2-ul Sfintei Treimi, care 2 e insusi Pluralul, adica Viata, adica Iisus Hristos, e cuprins in Sinele Singularului:))
Adica…atunci cind Singularul s a daruit, daruind chiar sinele!:)), a aparut Pluralul, adica Viata!:)
–
Daca nu vrei, io tot iti mai zic!:))), pentru ca eu sint foarte priceput in a vorbi cu altii..singur!:))))))
Adriana,…hai sa ti zic!:))
Astia…te au pacalit inca de cind erai mititica!:)))
Te au pacalit spunindu ti ca Cifrele sint mai multe decit sint Culorile Curcubeului:)
–
Matematica, clonind ecuatia de miscare a Naturii va pune pe masa un Perpetuum Mobile, daruind…Nemurirea, in felul asta!:)
–
Ce e Matematica? Pai…clona Iubiri, Iubirea fiind ecuatia de muscare a Oului Absolut, adica…insasi Viata!:))
Esti minunata, online!
Cred ca ai dreptate, pe Adriana „au pacalit-o înca de când era mititica” si o pacalesc si acum…
…dar ce i al ei e pus de o parte, are parinti unu si…unu!:))))
Matematica are darul de a te imbolnavi:))), dar asta doar in cazul in care te apleci asupra ei fara a avea in buzunar Cifrele Fundamentale, adica Cele 7 Cifre, adica Cifrele Curcubeului, mai exact Cifrele Cerului si Cifrele Pamantului
–
Cea mai seac chestie care se manifesta acum in lume e matematica, iar ea se va desavarsi atunci cind se va cuibari in locul potrivit, care e Computerul Cuantic
16 octombrie, Ziua Galactica a Matematicii
–
Maestre,…ce frumos e afara! 🙂
iauzi ce pasarele vesele!
…creca e vremea taman buna pentru a declara 16 octombrie ziua celei mai seci chestii din Creatie:Matematica!
–
Azi, de ziua Matematicii, adica a Mintii, haida sa sarbatorim coborindu ne propria minte in inima! , pentru ca abia Mintea coborita n Inima e Viata!
Ce e altceva, Iubirea, decit Minte, insa aia si numai aia care dantuieste n Inima?!:)
–
Vremurile sint despre Minte VS Inima, despre Natural VS Artificial, despre Matematica VS Iubire, despre Om VS Antiom, despre Hrist VS Antihrist, …despre Natural VS Artificial, despre Inteligenta VS Desteptaciune, chit ca Desteptaciunii i se mai spune si Inteligenta, Artificiala.
Am fost,si vom fi ,pentru eternitate fanarioti,fanarioti am fost si n vremea lui Caragiale,si Comunismul l am fanariotizat,iar acum fanariotizam si Capitalismul.Romania etern Fanariota ❗ ❗ ❗ La noi a existat un singur sistem ,neschimbat din veacuri batrane,oranduirea Fanariota ce a transces secolele,oranduirile si chiar ocupatiile imperiilor.Roman=Fanariot,Romania= Fanar.
Dinu Paturica pentru eternitate.Dinu Paturica = Qintesenta si definitia Romaniei.
Ori ”propriii candidați”, ori ”candidații proprii”… pardon-scuzați-bonsoar!”
Ha, ha! Exista nu demult p-aci un personaj pitoresc care a postat de vreo suta de ori pe acest subiect, pledând pentru „proprii copii”, „proprii candidati” etc.
.
Baltagule, sper ca esti bine, sanatos si mai sper ca nu te tenteaza sa revii asupra PROPRIILOR idei gresite despre PROPRIII si PROPRII!