A fost Olga Knipper o pacoste pentru Cehov?

Placa de la Hotel OASIS din Nisa m-a făcut curios în privința lui Cehov la Nisa. Ajuns acasă pe la miezul nopții, caut în dulapul rezervat rușilor cartea lui Troyat despre Cehov, fiind sigur c-am cumpărat-o. E practic imposibil să nu-mi ofere amănunte despre un moment capital din viața lui Cehov: definitivarea piesei Trei surori la Nisa. Cel puțin despre acest moment amintește plăcuța de pe peretele hotelului.

Apropos de hotel. Băgînd de seamă un interes de-al meu pentru hotelul Oasis, Google m-a pisat zile-n șir cu oferta de a trage la hotel. Ca orice motor de căutare, Google stă sub semnul neghiobiei. De unde să știe robotul că m-am interesat de hotel din punct de vedere cultural și nu din cel de client HORECA?! Pe raftul de sus al dulapului, unde a fost plasat de mine Cehov, ca un clasic al literaturi ruse (mai jos vin modernii și chiar contemporanii), dau însă de cartea lui Virgil Tănase, Cehov, în variantă românească tipărită la Tracus Arte, în 2016, varianta inițială apărînd la Gallimard sub titlul Tchechov în 2008.

Prezentarea publicitară de pe ultima copertă selectează și aceste pasaje din două mari ziare franțuzești:

„Cehovul lui Virgil Tănase e un mănunchi încîntător de portrete, anecdote, frînturi de corespondențe, scene trăite aievea. Ai sentimentul că scriitorul de origine română a deschis ușa tuturor locuințelor lui Cehov, că a privit aceleași peisaje, că a trăit în tovărășia acelorași pictori, editori, scriitori. Pe deasupra, ca și Cehov, Tănase are același fel de umor. Una peste alta, cititorulare senzația că Cehov trăiește sub ochii noștri.” (Odile Quirot – Le Nouvel Observateur)

„O extraordinară galerie de personaje cărora, în eseul său biografic, Virgil Tănase le dă viață, așa cum dă realitate locurilor, de la Taganrog, neînsemnatul port de la marea de Azov, unde s-a născut Cehov, la Badenwiller, stațiunea termală din Germania unde a murit.” (Brigitte Salino – Le Monde).

Nu mai știu cum de a ajuns la mine cartea lui Virgil Tănase. Cred că mi-a dat-o Marius Tucă.
Potrivit Reperelor cronologice, Cehov a fost la Nisa în decembrie 1900 pentru a definitiva Trei surori. Căutînd paginile dedicate lui 1900 aflu mai întîi amănunte despre Olga Knipper, nevasta lui Cehov. Despre relația scriitorului cu actrița nu știu aproape nimic. De aceea, poate, Virgil Tănase mi se pare rău în cerul gurii cînd vine vorba de actriță. Nu știu ce-au scris alții despre Olga Knipper. Virgil Tănase mă convinge că era o pacoste. Olga Knipper are parte de o descriere ce lesne poate fi suspectată ca venind de la un misogin sau mai rău de la unul care urăște nevestele:

„Olga Knipper are 31 de ani și nu e o frumusețe. Are ochi mici, maxilare puternice, bărbia proeminentă. Excentrică dar calculată, se dă în spectacol fără să sară peste cal înspăimîntîndu-și, ca Lica, pretendenții. Lipsită de un farmec natural, Olga Knipper a pus la punct alte strategii de seducție, de-o indiscutabilă eficacitate și pe care se simte ispitită să le verifice continuu, panicată la ideea că cineva i-ar putea rezista. E mai degrabă șireată decît inteligentă și Cehov evită să discute cu ea despre literatură, ceea ce o exasperează, invidioasă pe cei pe care viitorul ei soț îi consideră mai apți să primească confidențele lui de scriitor. Olga Knipper are «stări» dar și o voință de fier, capabilă de cele mai cumplite eforturi ca să satisfacă năzuințele unui orgoliu excesiv.”

Mult mai grav, Virgil Tănase vede în Olga Knipper o actriță ambițioasă, dispusă la orice pentru a primi roluri babane. Inclusiv de a se mărita cu Cehov. Vladimir Nemirovici-Dancenko, directorul companiei particulare de renume, în a cărei trupă joacă și Olga, vrea să scape de Olga, amanta sa. Olga e și ea în căutarea unui nătărău care să-i asigure distribuții favorabile în cadrul companiei, chiar dacă nu e mai e ibovnica directorului:

„Vladimir Nemirovici-Dancenko care e căsătorit dar a cărui legătură cu Olga Knipper e de notorietate publică, ar vrea să scape de această femeie devenită prea acaparatoare. Îi vorbește Mașei, rugînd-o chiar să-l ajute s-o plaseze altcuiva, ceea ce, iarăși, nu e un secret pentru că aceasta îi scrie fără nicio reținere fratelui ei, ținîndu-l la curent cu bîrfele care circulă pe culoarele Teatrului de Artă. O știe și Olga Knipper însăși care, simțind că Nemirovici-Dancenko îi scapă din mînă, se teme să nu-și piardă influența într-o trupă unde face și desface lucrurile după socotința ei. Succesul Pescărușului i-a dat idei.

Devenit autorul fetiș al Teatrului de Artă, Cehov i-ar putea permite, dacă i-ar deveni soție, să-și păstreze poziția privilegiată pe care și-ar putea-o pierde despărțindu-se de Nemirovici-Dancenko. Olga Knipper va face totul ca să reușească acolo unde atîtea altele au eșuat și va ști să exploateze cu folos, în următorii cinzeci de ani, capitalul pe care-l va dobîndi prin această căsătorie.

Olga Leonardovna Knipper locuiește cu mama ei, văduva unui inginer de origine renană, si cu cei doi frați au acesteia, Sașa Salza, ofițer de carieră, și Karl Salza, doctor. Familiile Knipper și Salza sunt nemți luterani ai căror bunici s-au stabilit în Rusia la începutul secolului. Toți membrii acestei «familii de țicniți», cum îi numește Gorki, iubesc arta și chefurile. Olga a luat lecții de pictură și de canto iar mama ei, Ana, predă la Conservatorul de muzică. Unchiul Sașa bea de rupe, face scandal și umblă după fuste dar cîntă dumnezeiește și e foarte plăcut să te îmbeți în tovărășia lui. Crescută în această atmosferă boemă, Olga visează să facă teatru si se înscrie la cursurile de artă dramatică ale lui Nemirovici-Dancenko pe care reușește să-l seducă. Îl urmează la Teatrul de Artă unde calitățile ei de actriță pot da rod cu atît mai mult cu cît e sigură că direcția teatrului îi va încredința rolurile cele mai importante. Îl cunoaște pe Cehov de-abia cînd autorul vine să asiste la lectura Pescărușului, dar acesta n-o remarcă decît pe scenă, cu ocazia unei repetiții cu Țarul Fiodor.”