A ieșit Lavrov! A ieșit, dar vă rog frumos să vă băgați mințile înapoi în cap

Pe timpul pandemiei fiecare și-a văzut de teama de Alzheimer cum a putut. Eu m-am interesat de binele aproapelui. Foarte mulți actori lăcrimau duios că nu mai aveau pe unde să joace, unii mai emotivi se lamentau că ar putea muri teatrul, cultura, criticul (ar vrea ei!), că aveau să sufere conexiunile dintre scenă și emoție, venele prin care se pompează cultură. Mi-am mai făcut de lucru și cu Varga Llosa, că și dumnealui a făcut cadou o ghilotină culturii, dar nemernica a scăpat! Unii actori și-au făcut podcast-uri, cu agora, cu Pitagora sau au râs de ei înșiși și pe seama altora. Tot atunci, teatrele mari ale lumii au eliberat din drepturi de autor spectacole de referință. Cât am stat în zona clasică parcă mi-erau toți boii acasă, când mi-am zis să încerc și ceva teatru contemporan a fost de parcă uitasem că am luat bacalaureatul. O, tu Livadă cu vișini, de ce vor să te facă compot? Dar despre ce mai înțeleg eu din teatru voi scrie într-un alt articol.

A doua arie de interes subit au constituit-o sesiunile Organizației Națiunilor Unite. În sfârșit, aveam timp să ascult ce se vorbește și pe la alt nivel de politică. La început am nimerit o sesiune cu îndemnuri mobilizatoare de ecologizare a economiilor naționale. Sloganuri în vârtej. Cuvinte mărețe. Aplauze. Ibsen și inamicul lui public ar fi înverzit de ciudă. Când au încercat să pună proiectele în practică, guvernele, elitele, au descoperit că nu consultaseră oameni de știință, cercetători cu experiență și autoritate în domeniu, dobândite prin cunoaștere și realism și nu prin apartenența la organizații sofisticate, ci programe de televiziune educative și adolescenți frustrați. Vorbele frumoase, tonalitatea s-au șters în timp, obosind glandele oratorice. Demagogia plictisește peste măsură. Problemele țărilor cu probleme cam asta primeau: vorbe, vorbe, vorbe și priviri momentan înțelegătoare. La ONU, ca și în parlamentul european ai senzația că toată lumea se roagă să nu mai fie probleme, ca să poată să tacă liniștiți. Dar și bine plătiți.

V-am spus toate acestea ca să vă dați seama cam cât de greu mi-a fost să urmăresc discursul domnului Lavrov de la New York. Aș fi citit un rezumat, al vreunui ziarist fugit de cicăleala de weekend a nevestei, dar când m-am uitat la știrile internaționale nu am văzut decât un singur titlu: „Lavrov a părăsit sala!”, cu implicația de rigoare: „Lașul de Lavrov a părăsit sala!”. Eu nu știu câți din aceia aflați în naționalitatea lui și cu poziția lui în guvernul rus ar fi avut curajul să se ducă la New York, când americanii sunt principalii furnizori de arme și bani într-un fel de război care îi sărăcește, dar nu îi interesează!

Lavrov a povestit despre nerespectarea drepturilor minorităților care trăiesc în Ucraina. L-a citat pe Zelenski care, referindu-se la cei din Donbass (și poate și la alții), i-a numit specimene, creaturi. Disprețul autorităților ucrainene este însă cunoscut în Vest. Lavrov reiterează relația dintre Occident și Zelenski drept: e un pui de cățea (Zelenski), dar e puiul lor de cățea/nenorocit/bastard. Lavrov a vorbit nu numai în numele rușilor care trăiesc în Ucraina, dar și în numele românilor, al polonilor și al celorlalți minoritari. Acum eu nu pot să nu-mi aduc aminte și de respectul rușilor pentru limba română în Transnistria sau de apariția limbii moldovenești, născută din regionalisme și prea multă vodcă. Doare nu-i așa? Bineînțeles că doare când propriii cetățeni sunt tratați la fel după cum și rușii i-au tratat pe alții. Sper că Rusia și-a învățat lecția.
Dar de ce a ieșit Lavrov din sală? Ca să dea titlu de primă pagină ziarelor și televiziunilor de știri pandemizate? Sau poate avea nevoie la toaletă?

https://www.theguardian.com/world/live/2022/sep/22/russia-ukraine-war-eu-to-prepare-new-sanctions-on-moscow-zelenskiy-lays-out-peace-formula-at-un-live-updates

Acum șase luni, mare parte din diplomații țărilor care azi se indignează artistic au părăsit sala taman când Lavrov expunea și punctul Rusiei de vedere:

Eu cred că ministrul de externe al Rusiei a crezut că așa e obiceiul în civilizatul vest. Ați observat că și parlamentarii români sunt la fel de bine educați? Unele boli de impertinență se răspândesc pe arii politice foarte largi și niciun miliardar nu caută vaccinuri.
Între timp, la Moscova, rușii s-au adunat pentru un cenaclu literar, muzical, artistic și patriotic.

După cum v-am spus, teatrul contemporan e ca și cum te-ai uita pe geam afară.