A lucra la Castelul Bran e mai interesant decît a lucra la Președinția României

Cînd te apropii, ca mine, de 72 de ani, cei pe care i-ai descoperit și i-ai lansat îți apar ca unui învățător ieșit la pensie și retras undeva într-un sat din imensitatea Bărăganului sutele de elevi pe care i-a învățat abecedarul începînd cu acea propoziție simplă Ana are mere, despre care eu, cel puțin, mă întreb și acum de ce Ana și nu Marghioala.

La toate publicațiile pe care le-am făurit și le-am condus am avut marea bucurie de a dibui și lansa ziariști, publiciști, ba chiar și poeți, actori, regizori, prozatori, istorici, cînd vine vorba de revistele de cultură precum Amfiteatru, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului, Teatrul, ABC, Suplimentul literar-artistic al ziarului Azi, Historia, Dosarele Istoriei. Sînt zeci de tineri care, după ce au trecut prin școala mea, și-au luat zborul în lume și de regulă s-au afirmat ca personalități.
Unii au ajuns vedete ale presei postdecembriste, ba chiar și moguli. Alții s-au pierdut pe drum. Sînt și nume care, după ce-au strălucit o vreme pe bolta spațiului public, au dispărut din prim plan.

Atitudinea lor față de mine depinde mai mult de caracter decît de talent.
Unii precum Vladimir Tismăneanu, descoperit și publicat de mine la pagina Dialectica ideilor de la Viața studențească, pentru originalitatea interpretărilor date marxism-leninismului, mă înjură pe unde apucă și se leapădă de mine. Alții, puțini, își amintesc de mine prin locurile din presă, din politică, din afaceri, pe unde i-a lăsat viața și mă felicită de ziua mea, dînd curs tradiției. De regulă îmi sar în ajutor nu foștii mei elevi, ci jurnaliști și jurnaliste tinere la al căror destin profesional n-am avut nici o contribuție.
D-ale vieții!

Din cînd în cînd trec în revistă, cu cîte cineva, destinele foștilor elevi. Pe unde mai e X, n-am mai auzit nimic de el? sau chiar Mai trăiește Y, ce s-o fi ales de el? Printre elevii despre care n-am mai știut nimic la un moment dat se numără și Bogdana Păun. A lucrat la Evenimentul zilei din iunie 1992 până în iunie 1995. I-am zis în memoriile mele Fata pe patine cu rotile. Cînd era de serviciu pe ziar se ducea din redacție în tipografie zuruind pe patine cu rotile. A avut o carieră fulminantă după plecarea de la Evenimentul zilei. Consilier personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu, consilier relația cu mass-media al președintelui Camerei Deputaților. La un moment dat, a dispărut din prim planul vieții publice. Am întrebat pe un confrate mai tînăr, care știa despre ea, și mi-a spus că e șef birou Presă și purtător de cuvînt al Castelul Bran. Într-adevăr, căutînd pe net am descoperit că toate amănuntele despre Castel, obiectivul turistic numărul unu al României, au fost date presei de Bogdana Păun.

A vedea ce mai face una dintre elevele mele a fost motivul pentru care am invitat-o la un dialog pe cristoiuTv. N-a fost singurul și mai ales n-a fost motivul principal. Am invitat-o pe Bogdana Păun, pentru că numai o jurnalistă ca ea îmi putea dezlega una dintre marile mistere ale României din ultimii ani. Într-o țară în care toate obiectivele culturale se plîng că n-au bani și că ministerul trebuie să le dea, un muzeu precum Castelul Bran a avut în 2019 un 3,2 milioane euro. Dibuiam că la Castelul Bran se practică intens și fără milă ceea ce eu am numit, după călătoriile de cunoaștere peste hotare, exploatarea sălbatică a turistului.

Despre ce-i vorba?
Așa cum am scris de multe ori în notele mele satirice de călătorie puse sub genericul Lumea văzută de un român rupt în fund, un om normal devine altul, net diferit de cel care a plecat la drum, odată ajuns în străinătate. Hrănit și de propria-mi experiență, am ajuns la concluzia că o dată devenit turist insul se prostește de a binelea. Un moment din această prostire îl constituie nevoia de a se cățăra pe orice înălțime contracost pusă la dispoziție de industria turistică. Recunosc sincer că n-a exista turn întîlnit în cale în vîrful căruia să nu mă fi urcat la capătul unor scări abrupte și mai ales la capătul unui preț în euro.

Cu adevărat tipic pentru prostirea turistică e nevoia de a cumpăra fleacuri. Eu însumi am acasă un geamantan de așa zise suveniruri cumpărate din diferite locuri din străinătate, unele de o rară inutilitate.

Interviul acordat de Bogdana Păun, devenită prin căsătorie Balmuș, m-a convins că la Castelul Bran se scot bani din piatră seacă. Din piatră seacă mai întîi ca metaforă. În cadrul interviului Bogdana Păun a vorbit de o veritabilă industrie a suvenirurilor la Castelul Bran:

„Pentru păstrarea vie a amintirilor trăite la Castelul Bran, am deschis pentru vizitatori patru magazine – souvenir unde veți găsi produse unice, fabricate special pentru cel mai vizitat obiectiv turistic din România. Tematica este variată, poartă sigla Castelului Bran, fac trimitere la istoria noastră, la talentul și creativitatea producătorilor români, la personaje fantastice, la Contele Dracula. Aceste souveniruri sînt structurate în așa fel încât să acopere o paletă largă de obiecte, de la jucării din lemn și pluș, îmbrăcăminte, produse de papetările, la cafea, vin și obiecte decorative. Le puteți găsi doar la magazinele noastre situate atît în Parcul Regal, cît și în Castel sau în Tunelul Timpului”. Magazinele se intitulează Rotonda, Contele, Regina, Oculus.

Despre Contele Bogdana Păun mi-a zis:

„În curtea interioară a Castelului Bran, găsim magazinul «Contele», care oferă vizitatorilor souveniruri și produse de top, care poartă semnătura unor designeri români recunoscuți atît în România cît și peste hotare, cum ar fi Liliana Țuroiu, Dan Coma, Silvia Mihăilescu. Găsim, astfel, printre altele, obiecte de vestimentație, bijuterii, obiecte de pielărie de lux, dar și colecția de vinuri a Castelului Bran, «Chateau Bran» semnat Aurelia Vișinescu, din podgoriile de la Dealu Mare”.

Ascultînd aceste amănunte mi-am dat seama că renumitul obiectiv turistic românesc poate fi un exemplu de exploatare turistică nu numai pentru România, dar și pentru toate țările lumii. Să iei o sticlă de vin de Dealu Mare și s-o vinzi la preț mare sub eticheta Chateau Bran presupune un talent de excepție în materie de turism.

A scoate bani din piatră seacă la Castelul Bran e și o realitate, nu numai o metaforă. La castel se vinde un breloc cu o piatră despre care se scrie că e o bucățică din stînca „incredibil de dură”, care a păstrat așezămîntul în siguranță.

Explicația uimitoarei transformări a unui muzeu într-o afacerea profitabilă?
Castelul e din 2006 proprietate particulară.
Se face totul și pentru atragerea turiștilor. În 2009 Castelul avea 370. 872 vizitatori. În 2019, numărul vizitatorilor era de 885.782. Pentru aceasta între 2009 – 2019 s-au investit 29.456.310 lei, adică 16% din Cifra de afaceri. Cifra de afaceri a crescut de la an la an astfel că în 2019 a fost cu 750 % mai mare decît în 2009. Ce mai încolo și încoace, un exemplu și pentru Guvernul României de politică de investiții ! Prin urmare toți cei peste o sută de angajați ai Muzeului angajați își pun la lucru zilnic talentul, energia, inteligența pentru a putea exploata turistul cît mai sîngeros. Nu întîmplător echipa Castelului a obținut în 2019 premiul I în Topul Național al Firmelor.

Auzind că Bogdana Păun e doar consilier de presă la Castelul Bran cînd eu o vedeam cel puțin consilieră de presă la președinția României, am avut o strîngere de inimă ca în fața unui eșec de destin. La finele interviului, mi-am dat seama că a lucra la Castelul Bran e mai interesant decît a lucra la Președinția României.