Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

A oprit summitul Biden-Putin un nou conflict în Ucraina?

Președintele Statelor Unite, Joseph Biden, și omologul său rus, Vladimir Putin, s-au întâlnit la Geneva, Elveția, la 16 iunie, pentru primul lor summit de când Biden a preluat funcția. Ambele țări au fost blocate, din 2014, într-o spirală vicioasă de confruntare diplomatică, militară, politică și economică. Cele mai multe previziuni înaintea summitului de la Geneva au fost, așadar, restrânse, neclare sau dezamăgitoare, atât Kremlinul, cât și Casa Albă avertizându-ne să nu ne așteptăm la prea multe rezultate. Așteptările scăzute inițiale au permis atât președinților, cât și echipelor lor să învârtă rezultatele summit-ului post factum ca un succes semnificativ, Putin vorbind despre „sclipiri de speranță” și Biden proiectând un optimism molipsitor. A fost produs un comunicat comun de o jumătate de pagină, cu trei paragrafe, denunțând războiul nuclear (similar cu comunicatul Gorbaciov Reagan) și promițând formarea unui grup de lucru comun privind controlul armelor și stabilitatea strategică. Este un pas înainte care urmează acordul semnat în mare viteza la începutul Administrație Biden referitor la prelungirea până în 2026 a Taratului New Start[1].

Summitul pregătit pe holurile de la Casa Albă

Este important să știm cum s-a pregătit președintele Biden pentru summit ca să înțelegem concluziile la care s-a ajuns la finalul lui. Președintele Biden a reunit un grup de experți- inclusiv foști oficiali ai lui Donald Trump – pentru un briefing substanțial și coerent în vederea summitului său cu președintele Vladimir Putin. Acest grup a fost alcătuit pentru ca locatarul de la Casa Albă a vrut să fie bine pregătit, bazându-se pe experiența oficialilor cu cunoștințe directe despre tacticile și trucurile ”colonelului KGB”. Grupul l-a îndemnat pe Biden să nu țină o conferință de presă comună cu Putin sau să-i ofere vreo ocazie de a încerca să susțină discuțiile private cu noi propuneri publice. De asemenea s-a stabilit ca Putin să fie primul care ajunge la reședința summitului, Vila La Grange, datorită obiceiului președintelui rus de a se lasă așteptat la unele întâlniri cu lideri importanți. Biden a evita un fapt petrecut după summitul de la Helsinki, fapt ce a implicat comunitatea celor 18 structuri de informații americane. După summitul oficial cu Putin, la Helsinki, în 2018, președintele Trump a pus sub semnul întrebării evaluarea propriei comunități de informații cu privire la interferența rusă în alegerile din 2016: „Am vorbit cu președintele Putin. El a spus doar că nu este Rusia. Nu văd niciun motiv pentru care ar fi. „. Odată cu summitul NATO de la Bruxelles, Biden a prezentat în prealabil abordarea sa pentru întâlnirea, programată la Geneva. În același discurs a schimbat caracterizarea de killer a lui Putin cu : „strălucit, e dur și am descoperit că este un adversar demn, așa cum se spuneam atunci când jucam mingea”. Experții reuniți au fost de acord în general cu privire la abordarea pe care ar trebui să o adopte Biden: o discuție directă, cu abordarea, fără îndoială, a problemelor legate de hacking dar și a celor referitoare la drepturile omului. Au fost aproximativ o duzină de participanți, inclusiv doi dintre foștii ambasadori ruși ai președintelui Obama: Michael McFaul și John Tefft. Printre alți participanți s-a numărat Fiona Hill[2], care nu numai că a fost prezentă la întâlnirea de la Helsinki a lui Trump, dar a depus mărturie ulterior în timpul procesului său de punere sub acuzare. Au mai participat, de asemenea, Rose Gottemoeller, expert în controlul armelor, profesor la Universitatea Stanford, care a funcționat ca secretar general adjunct al NATO sub conducerea lui Obama, și Eric Green, ofițer de carieră în servicii externe americane, care este director al Consiliu Național de Securitate pentru Rusia. Chiar dacă grupul a reprezentat o serie de puncte de vedere diferite cu privire la modul de gestionare a dialogului cu Vladimir Putin, nu au existat dezacorduri directe asupra abordării. Toți au susținut o abordare care să transmită un mesaj dur. „Retorica dură este grozavă„, a spus Tim Morrison, cel care l-a înlocuit pe Hill la Consiliul Național de Securitate în timpul mandatului lui Trump, dar care nu a fost invitat la briefing. Fapt de altfel confirmat de dialogul de la Geneva.

Obiectivul reuniunii a fost scăderea temperaturii relație ruso-americane

Este clar că întâlnirea președintelui SUA Joe Biden cu liderul rus Vladimir Putin la Geneva va stimula speculații și analize aproape interminabile. Cine a „câștigat” din acest summit? Pentru a răspunde la această întrebare, experții, publicul și factorii de decizie politică se vor baza probabil pe patru criterii: cum se compară dialogul actual cu întâlnirea președintelui Donald Trump cu Putin, dacă administrația Biden acceptă o altă „resetare”, mărimea și domeniul de aplicare al oricăror acorduri încheiate, și câtă geopolitică ”produc” celelalte summituri ale turneului european al președintelui Biden. ”Biden și Putin nu au nevoie să se înțeleagă”, scrie fostul ambasador la Moscova Michael McFaul. ”Ceea ce trebuie să facă cei doi este să coopereze la lucruri precum controlul armelor și extinderea comunicațiilor la nivel înalt, pentru a evita pericolele percepției greșite și escaladării”- a precizat acesta înainte de summit. ”Poate fi dificil– susține McFaul- dar Biden ar trebui să completeze aceste obiective limitate cu o strategie de izolare pentru a contracara acțiunile perturbatoare ale lui Putin în străinătate, fie că acestea piratează servere americane sau se amestecă în afacerile vecinilor Rusiei”. Biden a evitat greșelile lui Trump și l-a provocat pe Putin. Fostul președinte al SUA, Donald Trump, nu a înțeles niciodată că, prin faptul că nu l-a provocat pe Putin cu privire la amestecul electoral, el a făcut imposibilă susținerea bipatridă în Congresul SUA și nu a putut evita noi sancțiuni împotriva Rusiei. Un lucru care m-a frapat la acest summit a fost fără îndoială limbajul corpului celor doi lideri, care dă sens discuțiilor și de care ar trebui ca și liderii noștri să țină cont (măcar așa din când în când). Limbajul lor corporal, cel puțin în scurtele momente împreună în fața presei, nu a fost excepțional de cald. Întâlnirea într-o cameră căptușită cu cărți a avut un început oarecum incomod – ambii lideri păreau să evite să se privească direct unul pe celălalt în timpul unei ”scurte și haotice” oportunități fotografice în fața unei ”grămezi” de reporteri flămânzi după știri. Biden a încuviințat din cap când un reporter a întrebat dacă poate avea încredere în Putin, dar Casa Albă a trimis rapid un tweet insistând că președintele „nu răspunde în mod clar la nicio întrebare, ci dă din cap în semn de recunoaștere presei în general”. Cei doi lideri au dat mâna – Biden a întins mâna mai întâi și i-a zâmbit liderului stoic rus – după ce președintele elvețian Guy Parmelin i-a întâmpinat în fața vilei. Când au fost în fața camerelor câteva minute mai târziu păreau să evite contactul vizual. Casa Albă a anunțat înaintea summitului că Biden nu va organiza o conferință de presă comună cu Putin, hotărând că nu vrea să pară să-l ridice pe Putin într-un moment în care președintele SUA îi îndeamnă pe aliații europeni să-l preseze pe acesta pentru a elimina nenumăratele provocări asupra comunității europene aliate. Biden s-a pregătit cu sârguință pentru summit, examinând materialele și consultându-se cu oficiali din guvern și cu consilieri externi. Asistenții au spus că nivelul de pregătire nu este neobișnuit acesta fiind stilul lui Biden. Președintele Biden a călătorit pe glob ca membru al Comitetului pentru Relații Externe al Senatului (condus ani de-a rândul de fostul senator Richard Lugar-decedat în 2019) și a primit sarcini dificile de politică externă de la președintele Barack Obama, când Biden era vicepreședinte. Portofoliul său a inclus locuri ”dezordonate” precum Irakul și Ucraina și a evaluat la fața locului puterea președintelui Xi Jinping în timpul ascensiunii sale la putere. El a spus în repetate rânduri că ”executarea unei politici externe eficiente vine din formarea unor relații personale puternice” și a reușit să găsească relații atât cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, pe care Biden l-a etichetat drept „autocrat”, cât și cu lideri occidentali mai convenționali, inclusiv canadianul Justin Trudeau. Dar cu Putin, despre care a spus că nu are „suflet”, Biden a fost mult timp precaut. În același timp, el recunoaște că Putin, care a rămas cea mai puternică figură din politica rusă de-a lungul a cinci președinți americani, nu este deloc lipsit de talent.

Summitul de la Geneva a generat o serie de grupuri de lucru

Dintre aceste grupuri vom menționa câteva care merită o viitoare atenție. În ianuarie anul trecut, Biden, împreună cu Putin, au prelungit tratatul de limitare a armelor nucleare din 2010 pentru cinci ani, până în februarie 2026, când acordul se va încheia fără nicio posibilitate de prelungire suplimentară. Până atunci, ceva nou trebuie gândit de nou-formatul grup de lucru pentru stabilitate strategică dar asta va fi o sarcină care va evolua în timp. Există divergențe profunde între Washington și Moscova cu privire la modul de numărare și verificare a diferitelor noi arme nucleare, strategice și non-strategice. În plus, cele două părți nu sunt de acord asupra faptului dacă sau cum să ia în considerare extinderea capacităților de apărare antirachetă din SUA și Rusia. Nici politicile lor nu se aliniază la modul de tratare a armelor nucleare chinezești, mai ales că Beijingul refuză ferm să se alăture discuțiilor. Atât SUA, cât și Rusia și-au îmbunătățit arsenalul nuclear în ultimii ani. America construiește noi versiuni ale triadei nucleare îmbătrânite: o rachetă balistică intercontinentală lansată de pe uscat pentru a înlocui Minuteman III, primul nou bombardier al Forțelor Aeriene din ultimele decenii și flota de submarine din clasa Columbia care înlocuiește clasa Ohio. Rusia și-a dezvăluit propriile sale sisteme de livrare a armelor nucleare, inclusiv o torpilă cu propulsie nucleară pe care a testat-o în aprilie. Dialogul bilateral de stabilitate strategică l-am făcut „pentru a-i aduce pe experții noștri militari și pe diplomații noștri să lucreze la un mecanism care poate duce la controlul armelor noi, periculoase și sofisticate care vin pe scenă acum, care reduc timpul de răspuns, care ridică perspectivele unui război accidental „, a declarat Biden la conferința de presă de la Geneva. Un grup important pentru ambele părți este cel care se referă la relațiile diplomatice la nivel de ambasadă și la nivel de consulat. Șefii de stat ai SUA și ai Rusiei au decis să-și actualizeze legăturile diplomatice, dispunând întoarcerea ambasadorilor Anatoli Antonov la Washington și John Sullivan la Moscova. Această problemă s-a dovedit relativ ușor de abordat. Dar Departamentul de Stat al SUA și Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei vor trebui acum să formeze un alt grup de lucru pentru a negocia problema mult mai spinoasă a restabilirii misiunilor lor diplomatice, care au fost handicapate de sancțiuni, expulzări repetate ale reprezentanților diplomatici, refuzul acordării vizelor la înlocuiri și la modul în care Kremlinul a forțat ambasada SUA de la Moscova să concedieze tot personalul angajat local. Partea rusă declară că este gata, mai mult sau mai puțin, să readucă totul la cum era înainte de a începe această criză diplomatică, dar solicită ca SUA să înceapă prin restituirea controlului a două locații de cazare (”dachas”-așa cum le numesc rușii) – una în Long Island, New York, desemnată pentru utilizare de către misiunea rusă la ONU, iar cealaltă în Maryland, pentru ambasada Washington, DC (Mid.ru, 19 mai). Cele două ”dachas” au fost preluate în decembrie 2016 de către administrația președintelui Barack Obama. Washington a susținut atunci și de atunci la fiecare discuție pe tema acestora că ”dachas” erau folosite de serviciile de informații rusești pentru spionaj. La rândul său, Moscova preluat o reședință relativ mică din suburbia Moscovei, Serebriani Bor, care a fost închiriată ambasadei chiar înainte de Războiul Rece și, aparent, nu a folosit atât de mult. Atenție returnarea ”dachas” înapoi rușilor ar putea cauza lui Biden grave probleme politice interne mai ales în Comunitatea de Informații. Alte două grupuri au ca temă schimburile de prizonieri (spioni!) și activitățile de război cibernetic. Washingtonul și Moscova vor lucra în comun la un posibil pachet de schimb de prizonieri, dar ambele recunosc complexitatea și natura consumatoare de timp a acestui proces. Un alt grup de lucru va analiza problemele de securitate cibernetică. Cu toate acestea, Moscova a respins cu insistență implicarea în orice atac cibernetic împotriva unor ținte americane, în timp ce autoritățile americane susțin contrariul. Acesta a fost într-adevăr un lucru epic al summitului de la Geneva: un acord reciproc de lansare a „consultărilor” privind securitatea cibernetică având în vedere statutul Rusiei ca cel mai agresiv sponsor de stat al criminalității cibernetice, hacking și de atacuri malware – cel mai recent atac fiind asupra unei conducte petroliere majoră din SUA[3] care a afectat asigurarea combustibilului pe întreg teritoriul Americi. În toate celelalte probleme care ar fi putut fi Iran, Siria sau Afganistan ambele părți au rămas lipite de ”scripturi”. Multiplele grupuri de lucru înființate la Geneva de Biden și Putin ar putea să se împotmolească într-o mlaștină a nesfârșitelor bătălii în stilul Războiului Rece, deoarece niciuna dintre părți nu are încredere sau nu o crede pe cealaltă. Astăzi, Ucraina și aspirațiile sale euro-atlantice alcătuiesc punctul central al confruntării dintre Rusia și SUA și aliații săi. Un eventual război în Ucraina ar încheia definitiv pacea stabilită la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. O forță armată rusă masivă rămâne pregătită la granițele Ucrainei, pregătită pentru un război regional care să împiedice în mod esențial integrarea occidentală ucraineană – un război pe care planificatorii ruși sunt aparent pregătiți să-l escaladeze într-un conflict european. Cu toate acestea, potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, problema aderării Ucrainei la UE și la NATO nu a fost practic discutată la Geneva, chiar dacă pentru Moscova „aceasta este într-adevăr o linie roșie (casus belli)”.

Care a fost motivul schimbării poziției Rusie față de Occident/SUA?

Un lucru trebuie să înțelegem: conflictul de bază dintre Moscova și SUA/Occident nu este problema controlului armelor, drepturile omului, democrația, atacurile cibernetice sau componența misiunilor lor diplomatice respective. Nu acestea sunt motivele adâncirii confruntării, ci manifestări ale acestora. Acum vreo 20 de ani, sub același președintele Vladimir Putin, Rusia examina o politică de parteneriat politic și militar din ce în ce mai strâns cu Occidentul/SUA și NATO, chiar cu posibilitatea de a deveni membru de fapt al Alianței. Ceea ce a schimbat această situație atât de dramatic a fost așa-numita „Revoluție portocalie” din Ucraina, în 2004, care a răsturnat alegerea trucată a candidatului la președinție, prietenos cu Moscova, Viktor Ianukovici. Ucraina și Georgia, care au avut propria „Revoluție a trandafirilor” în 2003, au început să bată la ușa NATO. Putin a văzut și vede în continuare aspirațiile euro-atlantice ucrainene și, într-o măsură mai mică, georgiene ca o amenințare existențială și un fel de ”braconaj occidental” total inacceptabil în ”curtea inferioară” a Rusiei. De atunci, statul și armata rusă pregătesc planuri și construiesc capacități pentru o confruntare practic inevitabilă cu Occidentul pe care eu personal cred că le va pune în mișcare cândva la mijlocul anilor 2020.

Ce a contat în summitul de la Geneva?

Un fapt important care a schimbat percepția despre acest summit este că, pentru prima dată, președintele Putin a întâlnit un președinte american neinteresat de orice fel de concesiune sau de resetare semnificativă. În deceniile care au intervenit de la summit-ul Reagan-Gorbaciov din 1985, desfășurat tot la Geneva, Rusia s-a redus de la o superputere imperială cu o serie de aliați internaționali la o economie mijlocie a cărei singură putere reală este de a irita. Cerând această reuniune de la Geneva Biden a dezamorsat cu succes o potențială izbucnire a războiului din Ucraina. Faptul că întâlnirea s-a întâmplat este la fel de bună și pentru Putin care și-a asigurat astfel o propagandă fezabilă pentru alegerile parlamentare din septembrie din Rusia unde partidul său Rusia Unita ar trebui să câștige alegerile[4]. În ceea ce privește restul, Biden, împreună cu o mare parte a lumii, a renunțat la schimbarea comportamentului Kremlinului – și, în schimb, se concentrează pe izolarea Rusiei. Dacă Putin a primit mesajul că răbdarea Occidentului este la sfârșit, va fi clar doar dacă și când își va opri campania online de ostilitate în creștere și represiunea internă. Biden, de exemplu, pare să nu se lase iluzionat. „Nu sunt sigur că [Putin] își va schimba comportamentul”, a fost unul dintre ultimele sale comentarii în timp ce se îndepărta de podiumul conferitei de presă de la Geneva după un summit care ar putea fi ultima întâlnire mai mult sau mai puțin cordială dintre SUA și Rusia pentru ceva timp. Să nu uitam ca președintele Biden a lansat prima întâlnire într-un apel telefonic din aprilie, în care l-a informat pe Putin că va expulza câțiva diplomați ruși și va impune sancțiuni împotriva a zeci de persoane și companii, parte a efortului de a trage Kremlinul la răspundere pentru intervenția în alegerile prezidențiale de anul trecut și pirateria cibernetică asupra agențiilor federale ruse. Acum odată încheiat summitul urmează ca Biden și echipa să facă o evaluare a cât de interesat este președintele Putin de a reface relațiile Rusiei cu SUA/Occidentul. Este președintele de la Kremlin pregătit să adapteze politica rusă, fie acasă, fie în străinătate, în moduri care ar începe să-i diminueze izolarea internațională sau găsește imaginea Rusiei asediate prea greu de modificat, prea legată de o idee măreață a rolului său istoric și prea utilă în politica internă? Oficialii americani nu vor primi un răspuns final la aceste întrebări, dar evaluarea lor privind perspectivele lui Putin, perspective în curs de evoluție, le va afecta timpul, energia și angajamentul pe care îl investesc în relațiile cu Rusia după summit. Putin a subliniat în repetate rânduri că nu va tolera amestecul exterior în afacerile interne ale Rusiei – iar criticile oficialilor americani intră în această categorie. Mai mult, pe măsură ce Rusia se apropie de alegerile parlamentare din această toamnă și de alegerile prezidențiale din 2024, Putin nu are niciun stimulent pentru a se relaxa pe plan intern, mai ales că stagnarea economică alimentează nemulțumirea populară. În această lumină, Biden și-a exprimat pe bună dreptate scepticismul că cuvintele sale ar schimba comportamentul lui Putin. Ucraina rămâne în vizor!


[1] New START este un tratat de reducere a armelor nucleare între Statele Unite și Federația Rusă cu denumirea oficială de ”Măsuri pentru reducerea și limitarea ulterioară a armelor strategice ofensive”. A fost semnat la 8 aprilie 2010 la Praga și, după ratificare, a intrat în vigoare la 5 februarie 2011.

[2] Fiona Hill este un specialist și academic britanic-american în afaceri externe. Este fostă funcționară la Consiliul Național de Securitate al SUA în administrația Trump, specializată în afaceri rusești și europene.

[3] Compania Colonial Pipeline a fost lovită de un atac de tip ransomware iar operațiunile sale au fost oprite timp de cinci zile, perturbând alimentarea cu carburanți în SUA. Colonial Pipeline și-a reluat operațiunile după 5 zile. În urma atacului de săptămâna trecută, alimentarea cu carburanți a avut de suferit pe întreg teritoriul SUA. Prețurile au crescut, iar mai multe state au declarat stare de urgență. CNN, New York Times, Bloomberg și Wall Street Journal au scris, citând surse, că a fost plătită o recompensă hackerilor care au derulat atacul. Gigantul tehnologic japonez Toshiba a anunțat că divizia sa europeană, cu sediul în Franța, a fost atacată cibernetic de aceeași grupare.

[4] Potrivit sondajului, doar 27% dintre ruşi au susţinut partidul în martie, în scădere de la 31% în august 2020. Putin i-a propus pe ministrul Apărării, Serghei Şoigu, şi pe ministrul de Externe, Serghei Lavrov, să conducă lista candidaţilor partidului la alegeri. Putin nu l-a numit pe Dmitri Medvedev, liderul partidului şi fost preşedinte şi prim-ministru, printre candidații de top. Sondajele de opinie au arătat că Medvedev are un rating de popularitate scăzut. Lavrov şi Şoigu sunt cei mai populari miniştri.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „A oprit summitul Biden-Putin un nou conflict în Ucraina?”

  • Soigu ar fi originar dintr o zona a Siberiei,la nord de Mongolia(zic gurile rele),de unde se spune ca ar proveni Ghinghis Khan insusi.Iar Rusia actuala este mostenitoarea directa a marelui imperiu Mongol.Interesant,asa de precizat,ca si fapt divers.

  • Rezultatul summitului de la Geneva este ca Rusia va fi si mai agresiva,si mai antioccidentala,iar politica de inarmare a Rusiei si pregatirile acestei Puteri de razboi cu Occidentul iau avant,Rusia dorind pe parcursul acestui an,si a anului viitor sa lanseze o noua generatie de arme noi supersofisticate(dupa cum declara chiar ei),cu care vor speria Occidentul(o noua linie de superrachete ofensive de noua generatie,capabile de a penetra orice scut antiracheta occidental,mai performante decat au in momentul de fata).Oricum pericolul de la Est creste tot mai mult,iar cum SUA este interesata doar sa se haraie cu China(si daca China se va hotara sa finanteze partial si masina de razboi Rusa pentru a le da batai de cap amerlocilor),situatia devine albastrie de a binelea.

    • ……..

      „daca China se va hotara sa finanteze partial si masina de razboi Rusa pentru a le da batai de cap amerlocilor”

      Logic … ar fi logic … dusmanul dusmanului meu , mi-e prieten .

      Si SUA si UK au ajutat Rusia in razboiul impotriva smardoiului sef al vremii respective .

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog