Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Aceeași gândire unică… autrement coiffee

S-au mirat, se miră și, cu siguranță, se vor mai mira oameni de bun simț și cu scaun la cap văzând că tocmai urmașii unor siniștri campioni ai proletcultismului și al gândirii sale unice – diamantul – sunt astăzi campioni ai procesului comunismului. Sincer să fiu, eu unul nu m-aș mira așa de tare, dacă îmi aduc aminte că la școală am învățat că tocmai pentru că Marx și, mai ales, Engels proveneau din familii de oameni bogați, aceștia au cunoscut, din proprie experiență, putrefacția orânduirii burghezo-moșierești și asta i-a făcut să cheme proletarii din toate țările să se unească în lupta împotriva capitalismului. Așa că istoria se repetă! Desigur, în sens invers, adică din genitori comuniști se trag cei mai înverșunați anticomuniști. De mirare este, însă, faptul că dușmanii jurați ai fostei gândiri unice sunt, acum, exact cei mai înverșunați promotori ai unei alte gândirii unice. Desigur, cu o altă culoare politico-ideologică!  Mă rog, dacă o asemenea practică ar fi doar una a descendenților proletcultismului nu m-aș mira prea tare, dar, din păcate, avem tot mai multe semnale că grilele procustiene ale noii gândiri unice operează  cu ajutorul unor deloc puține cadre de nădejde.

Cel mai recent exemplu, în acest sens, îl avem într-un text apărut într-o prestigioasă revistă de cultură în care Arsenie Boca este pus la zid și executat pentru că și-a permis (!) să formuleze anumite rezerve față de imaginea publicistică, devenită mit, a Americii ca țară a tuturor posibilităților și a supremelor libertăți ale omului. Admit, desigur, că în condițiile unui dialog al civilizațiilor și în condițiile confruntării deschise a argumentelor și a probelor, aprecierile și rezervele părintelui Arsenie Boca pot fi amendate, criticate și chiar desființate. Dar, de aici și până la  punerea la zid a celui ridicat la ceruri e o cale lungă, rușinos de lungă! Citez: „Nici cel mai devotat slugoi al propagandei comuniste nu ar fi putut produce un text mai jalnic”. Acesta este verdictul procurorului politico-ideologic și, după ce ați citit afurisirea, vă rog să o comparați cu o altă formulă incriminatorie, de data asta, din arsenalul propagandistic al staliniștilor: „Pe bună dreptate, opinia publică înfierează cu mânie proletară asemenea texte otrăvite ale unor slugi politico-ideologice înhămate la carul de război al imperialismului american”. (Înainte de a continua analiza, fac precizarea că aici discutăm o mentalitate și o practică pe care le exprimă textul despre care discut, așa că nu voi menționa nici titlul textului, nici numele autorului și nici publicația în care a apărut. Discutăm, deci, cazul în sine, cu valoare de mostră!)

Se pune întrebarea: Cu ce a greșit atât de cumplit Arsenie Boca? Răspund, a greșit fie și numai pentru că a făcut anumite observații critice despre rapacitatea și setea de câștig a magnaților industriei de armament de peste ocean. Cum ar fi, bunăoară, în această declarație: „Din cauza lăcomiei s-au deformat în așa hal încât doresc cu orice preț să ca să-și plaseze armamentul pe care îl fabrică, ca să le aducă profituri cât mai mari”. Desigur, declarația este preluată dintr-un denunț făcut la Securitate în plin Război Rece, dar, dacă trecem peste limbajul standardizat al vremii, trebuie să recunoaștem că ideea interesului clar și  al implicării industriei americane de armament în strategiile politice  ale Marelui Aliat nu este doar de domeniul propagandei bolșevice. Dimpotrivă, literatura occidentală de specialitate abordează frecvent această temă și aduce dovezi pertinente în acest sens.

Tot sub ghilotina Noii Gândiri Unice cade și o altă declarație a Părintelui Arsenie Boca: „Occidentul este un mare haos”. Și de data aceasta, fac observația că, la vremea în care a fost făcută respectiva declarație, subiectul „Statele Unite și Occidentul, o lume a haosului” trimitea direct la propaganda comunistă. Numai că, ulterior, „haosul” ca fenomen geopolitic și ca amenințare la adresa stabilității societății și a siguranței cetățeanului, este larg și intens dezbătută din variate unghiuri de analiză. Începutul l-a făcut, dacă nu mă înșel, Ignacio Ramonet cu a sa „Geopolitică a haosului”, dar bibliografia temei este extrem de bogată. Drept pentru care, înclin să cred că, în anii Cortinei de Fier și în adversitate cu propaganda oficială, noi nu cunoșteam decât partea luminoasă a Patriei Statuii Libertății, imagine din care lipseau inerentele aspecte mai puțin idilice. Ce indicii avea Arsenie Boca pentru a face asemenea afirmații îmi este greu să aflu, deci ele trebuie luate așa cum sunt și discutate în același regim.

În fine, dar deloc în ultimul rând, sub sancțiunea acelorași intoleranți cenzori și propagandiști, intră și ideea lui Arsenie Boca despre o posibilă trecere a Americii la un regim comunist. Desigur, Părintele Ardealului avea, de data asta, o viziune discutabilă, dar dacă ne uităm la America acestor zile, confruntată (dacă nu chiar amenințată) de vandalismul neo-progresist, mai că aș spune că el a fost un precursor, dacă nu chiar un proroc!…

În concluzie, admit și susțin că opiniile exprimate de către Arsenie Boca privind America, țara tuturor  posibilităților, pentru care este acum pus la stâlpul infamiei, pot să fie analizate critic și să li se aducă amendamente pe fond. Din păcate, în compunerea procurorului politico-ideologic despre care am discutat, marea vină a lui Arsenie Boca nu o reprezintă una sau mai multe dintre afirmațiile sale, ci însăși ideea de a exprima anumite rezerve față de patria lui Mark Twain și a lui Marilyn Monroe văzută ca apoteoză inegalabilă, incontestabilă a umanismului, a democrației și a progresului. Practică despre care, iertat să fiu, nu pot spune decât că este decât copia- desigur, într-o altă coloratură politico-ideologică-, a intolerantului slogan prolecultist: „Critici URSS-ul? Atunci dai în URSS! Dai în URSS? Dai în cauza păcii între popoare și ești un slugoi al imperialismului american!”.
Ceea ce, în limbajul gintei noastre latine, s-ar numi: aceeași gândire unică… autrement coiffee!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Aceeași gândire unică… autrement coiffee”

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog