Actualul DNA, pe urmele binomului: justiție televizată cu stenograme despre relații extraconjugale

Probele confidențiale „livrate” în prime-time

Aseară au fost „livrate” filmări și stenograme dintr-un dosar penal aflat în cercetare penală la DNA, privind o presupusă mită pe care ar fi luat-o o avocată, membră a PNL, denunțată de un om de afaceri care avea două dosare penale la DNA și care, potrivit legii denunțului, își poate ușura pedepsele în cele două dosare. Cu tehnică pe el, a obținut filmări cu ajutorul cărora procurorii DNA au deschis un dosar penal.

Asa că, toate cele patru televiziuni „ne-au livrat” la rândul lor în prime-time, informații, filmări și stenograme CONFIDENȚIALE dintr-un dosar pe care se pare că DNA-ul l-a făcut public cu încălcarea legii. Caz identic cu dosarul Piedone.

Iată ce afirma Ministrul Justiției, Radu Marinescu atunci:

„Nu este normal ca aceste probe să apară public. Urmărirea penala trebuie să rămână confidențială. Nu cunosc de unde au provenit aceste informații și sper să nu provină de la organele de urmărire penală, pentru că acest lucru nu este permis de lege. În ceea ce privește expunerea publică a unor probe din dosarul penal aceasta încalcă anumite dispoziții ale Codului de procedură penală, întrucât în conformitate cu normele procesuale penale din România, urmărirea penală este confidențială. Cu alte cuvinte pentru succesul anchetei, pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale, pentru aflarea adevărului, care este ținta finală a procesului penal, legea a stabilit ca probele și alte aspecte ale urmăririi penale, să rămână confidențiale.”

Ministrul Justiției cere control, dar o face oare?

Prin urmare, ministrul justiției ar trebui să dispună un control, ca și în dosarul Piedone, ar trebui să iasă public ca și data trecută și să condamne judecarea dosarului de mită la televiziunile main-stream. Rolul procurorului nu este să ofere circ la televizor, ci acela de a afla adevărul, pentru ca dosarul să poată fi trimis în judecată pe bază de probe. Este esențial ca ancheta să se desfășoare în liniște procesuală, fără presiunea opiniei publice fabricate artificial, fără ca probele să fie transformate în spectacol de rating. Când procurorii sau surse din interiorul instituției alimentează media cu astfel de materiale, se creează un precedent periculos: justiția devine un instrument de presiune publică, nu de aplicare egală a legii.

Moderatorii, noii „judecători” ai vieții private

Câțiva moderatori se distrau copios, citind stenogramele din care rezultau relații extraconjugale, „împărtășind” cu telespectatorii discuții de șușă, transformându-se ei înșiși în „judecători” ai vieții private. Ma intreb dacă distracția ar fi fost aceeași dacă într-o zi ar apărea public aspecte ale vieții private ale celor care au transformat o cauză penală într-un circ ieftin. Ce bine că nu apar în spațiul public stenograme despre viața privată a noastră, a tuturor. Vă imaginați ce haos ar fi! Ar fi un val de indignare, pentru că nimeni nu acceptă cu ușurință ca intimitatea sa să fie expusă pe posturile de televiziune, comentată cu ironie de oameni care nu au nicio legătură cu ancheta. Totuși, în cazul persoanelor publice sau al celor prinși în anchete mediatizate, standardul pare să fie altul, deoarece totul devine permis, totul devine divertisment.

Voineag, eroare sau ipocrizie?

Domnul Voineag afirma cu privire la stenogramele din dosarul Piedone, că este condamnabilă publicarea discuțiilor private între Piedone și soția acestuia. Prin urmare, Șeful DNA se află în eroare. Toată ancheta este confidențială, nu doar aspectele din viața privată. Și o spune chiar ministrul justiției, Radu Marinescu: „Din punctul meu de vedere, nu este bine ca probele unei cauze să apară în spațiul public pentru că această situație poate să compromită modul de desfășurare al anchetei și aflarea adevărului!”

Întrebat dacă va solicita verificări suplimentare la DNA în cazul publicării stenogramelor din dosarul Piedone, ministrul justiției a declarat că „dată fiind difuzarea publică a unor probe din dosar, probabil voi solicita Parchetului să realizeze niște verificări pentru a ne asigura că integritatea informației relevante penal și corectitudinea desfășurării urmăririi penale sunt asigurate.”

Obiceiul DNA: procese judecate la TV

Nu știu ce controale a dispus domnul Radu Marinescu, dar se observă că a devenit un obicei al DNA-ului să judece procesele la televizor, înainte ca un judecător să delibereze definitiv asupra vinovăției unor persoane.

Chiar l-am crezut pe Marius Voineag când în urmă cu câteva zile afirma la un podcast, că „Nu trebuie să revenim la vremurile telejustiției”. Adică a făcut exact ceea ce spunea că nu va face. Este iertat, observând că iese des la declarații publice, fără să mai facă deosebire, la televiziuni și oriunde poate, pentru a se lăuda cu „performanțele” sale, numind dosarele „de film”, depunându-și deja candidatura pentru un nou mandat la șefia DNA, gândindu-se probabil că părerile bune despre el însuși vor dovedi competența sa managerială. În loc să lase probele să vorbească în sala de judecată, șeful DNA pare preocupat să construiască o imagine personală de luptător anticorupție infailibil, folosind media ca platformă de campanie.

În slujba adevărului sau în slujba puterii?

Din discuțiile despre măsurile de austeritate, despre cum au rămas oamenii fără minime condiții de trai, de la dramele persoanelor cu handicap supuse de actuala putere unui tratament inuman, de la drama acestui popor, televiziunile au schimbat brusc direcția la circul oferit de DNA, circ interesant doar pentru „partenerii” politici ai liberalilor, dar total neinteresant pentru omul de rând care-și trăiește traiul de pe o zi pe alta.

Așa că mă întreb care a fost scopul: abaterea atenției de la realele probleme ale acestui popor? Într-o perioadă în care prețurile explodează, pensiile și salariile nu țin pasul cu inflația, spitalele sunt sufocate de lipsuri, iar familiile cu copii sau persoane vulnerabile trăiesc la limita supraviețuirii, reapariția bruscă a unui mega-dosar cu tentă senzațională și cu detalii picante pare mai degrabă o diversiune strategică decât o coincidență jurnalistică. Când televiziunile trec în câteva ore de la reportaje despre cozi la alimente și proteste sociale la citirea în direct a stenogramelor intime, publicul este invitat să uite, măcar temporar, de propria dramă cotidiană.

Justiția nu trebuie să devină un reality-show electoral. Când probele ajung în presă înainte de a ajunge la judecător, când ancheta este comentată live ca un meci de fotbal, iar procurorii devin vedete de prime-time, statul de drept suferă. Adevărul nu se află prin rating, ci prin probe administrate corect, în respectul legii și al demnității umane. Altfel, riscăm să transformăm lupta împotriva corupției într-un alt instrument al puterii de moment și, în cele din urmă, să pierdem și ultima fărâmă de încredere în instituțiile care ar trebui să ne apere.