Adevăratul câştig al cacealmalei suveraniştilor

Puţină lume l-a crezut, poate, pe Cornel Nistorescu atunci când, în preajma mult trâmbiţatei reuniuni a aşa-zişilor suveranişti, lansa acest sceptic pronostic: ,,Mi se pare o firavă producţie de marketing politic care se poate termina înainte de a începe”.

Şi uite că aşa a fost! Supărată peste poate că George Simion nu catadicsit să onoreze, pe persoană fizică, invitaţia, temperamentala doamnă Diana Şoşoacă a refuzat participarea supleanţilor. Ba chiar a ameninţat că vă chema poliţia să îi evacueze. Că doar, din experienţa sa de europarlamentară, ştie de-acum cum devine treaba asta!

Reacţia AUR a venit, numaidecât, voit tăioasă, nimicitoare: ,,Prin refuzul de a primi delegaţia AUR la discuţiile de la Casa Capşa, prin ameninţările că va chema Poliţia pentru a da afară un deputat din Parlamentul României şi un europarlamentar, aceasta ne-a demonstrat că mai presus de interesele românilor se află orgoliul şi ambiţiile personale”. Prin apelativul ,,aceasta”, noi trebuind, fireşte, să înţelegem că este vorba despre Diana Şoşoacă.

După diatribă, venind un nou val de promisiuni cum că AUR va face şi va drege pentru triumful suveranismului …

Acestea fiind zise, ar fi trebuit să punem şi noi punct discuţiei şi să ne aplecăm asupra unor subiecte de mare interes public; nu de alta dar nu ducem lipsă de aşa ceva. Asta eram cât pe ce să fac şi eu, numai că mi-am adus aminte de o altă premoniţie lansată, tot de către Cornel Nistorescu, despre consecinţele reuniunii. Citez: ,,Ar ajuta (reuniunea suveraniştilor n.n.) la lămurirea electoratului şi la curăţarea scenei politice”.

De aici şi inevitabila întrebare:,,În condiţiile în care delegaţia AUR nu a fost primită la reuniune, mai ajută la ceva busculada provocată de Diana Şoşoacă?” Răspunsul vine de la sine:,,Categoric DA!” Ajută, de fapt ar trebui să ajute, opinia publică, electoratul să înţeleagă că, dincolo de o frazeologie patriotardă, aceşti actanţi politici de duzină nu pot să ne propună adevărate proiecte de ţară, viabile şi temeinice. Aşa încât, procedând în acest fel ei, nu fac decât să compromită ideea de Suveranitate Naţională, ca şi pe cea de Interes Naţional. Idei nobile şi înălţătoare care i-au călăuzit pe înaintaşii noştri şi pe care avem datoria să le preluăm şi să le ducem mai departe.

Iar dacă ţinem seama şi la ce anume reprezentanţă diplomatică în România nu se sfiesc să facă public faptul că sunt arondaţi cel puţin doi dintre liderii care trebuiau să negocieze astăzi, atunci nici că ne va fi prea greu la ce ne-a folosit, cu adevărat, cacealmaua suveraniştilor lui peşte prăjit.

Păi bine, oameni buni, dacă ei între ei nu pot să îşi ţină în frâu nervii şi orgoliile, cum credeţi că ar putea să gestioneze complexitatea problematicii politice, economice şi sociale a ţării, acum, într-un context continental şi global el însuşi marcat de agresivitate şi de neîncredere?