Adevărul despre așa-zisul plan de exterminare a vârstnicilor. Lipsa unui program de protecție le face bătrânețea grea

Președinta Asociației pentru Persoane Vârstnice, „Nicolae Cajal”, Cerasela Maria Măciucă, lansează, prin intermediul cristoiublog, un SOS și cere autorităților să se implice de urgență în rezolvarea situației grave în care se află multe așezăminte dedicate seniorilor.

Redăm mai jos scrisoarea pe care ea o adresează atât autorităților, cât și opiniei publice:
Cei mai vulnerabili oameni în aceste momente sunt persoanele în vârstă.

„Apar știri de toate felurile, unele conspiraționiste și degradante care evocă intenția unor „gânditori” malefici și chiar oameni de decizie care ar considera că este nevoie de o reducere drastică a numărului de locuitori de pe planetă și că această pandemie ar fi un mijloc necesar și util pentru atingerea unui asemenea scop.

Nu vreau să cred că în România ar exista un singur om care să gândească astfel. Totuși, lipsa de preocupare, starea degradantă a multor cămine, inexistența unui program național de protecție a persoanei vârstnice mă face să strig după ajutor pentru ca în țara mea să nu se uite că oamenii în vârstă sunt prietenii noștri, părinții noștri, frații noștri și colegii noștri. Au făcut ceva pentru generațiile următoare și acum, chiar dacă nu mai pot oferi decât dragoste și căldură sufletească, sunt totuși o avere imensă prin cunoștințele lor și prin suportul moral care atestă izvoarele acestei națiuni.

S-au făcut multe lucruri bune pe diverse domenii de activitate din punct de vedere institutional, au apărut agenții și oficii naționale în domeniul fizicii, chimiei, culturii, protecției copilului, educației și altele, care demonstrează că societatea se adaptează din mers, iar atunci când se impun măsuri de corecție sau de sprijin apare suportul instituțional.

O „Agenție Națională pentru Vârstnici”, care să se ocupe în mod deosebit de vârstnici instituționalizați în cămine și așezăminte publice ori private, dar și de cei care au nevoie în comunitate de o mână de ajutor, sub orice formă, și-ar găsi locul în arhitectura statului român, a organizării sale cu consecințe extrem de favorabile pentru toată lumea. Nevoile vârstnicilor sunt multe și complexe, iar o structură națională – unde să lucreze oameni cu vocație, pasiune și cu preocupări profesionale specifice- ar concentra preocuparea statului spre această zonă și ar face ca, în mod organizat, una din marile probleme ale țării să poată fi integrată într-un proces continuu de rezolvare a problematicii impuse de această realitate. Această „Agenție Națională a Vârstnicului” ar trebui să urmărească următoarele:

• -Activitatea din centrele rezidențiale ale statului
• Activitatea din centrele rezidențiale private
• Activitatea autorităților locale pentru susținerea vârstnicului în comunitate
• Studii și cercetări sociologice, psihologice privind evoluția fenomenelor rezultate din situația vârstnicilor (petrecerea timpului liber, accesul la tratamente specific etc.)
• Monitorizarea în detaliu a tuturor aspectelor care rezultă din activitatea proprie a agenției, din activitatea autorităților locale și a altor componente ale statului care au tangență cu această activitate,
• Raporturi internaționale cu structuri instituționalizate similare din alte țări etc.

Sunt sigură că decidenții din această țară, dacă se vor concentra asupra acestor probleme, vor ajunge în scurt timp la concluzia că protecția vârsnicilor este o misiune nobilă si importantă la nivelul unui stat modern.”