Agresiunea brutală, neprovocată, ilegitimă și ilegală a Israelului și SUA împotriva Iranului în 13 scurte teze
- Agresiunea este brutală pentru că a vizat (pe lângă țintele militare) asasinarea unor civili și a implicat atacuri împotriva unor ținte civile, făcându-i inclusiv pe civilii care nu au fost direct vizați victime nu colaterale, ci “necesare”.
- Agresiunea este neprovocată întrucât autorii ei au declarat că nu răspund vreunui atac al Iranului (care tocmai negocia cu SUA un acord menit să elimine posibilitatea dotării sale cu arma nucleară), ci lovesc “preventiv” (preventiv înseamnă a ataca fără a fi atacat, deci neprovocat)
- Agresiunea este ilegitimă întrucât ținta strategică sugerată și anume aceea a schimbării regimului politic iranian este la dispoziția exclusivă a poporului iranian, nimeni altcineva neavând legitimitatea de a decide asupra conducătorilor acestuia sau a modului de organizare a statului său.
- Agresiunea este ilegală întrucât, potrivit dreptului constituțional american, războiul poate fi declanșat numai cu aprobarea Congresului SUA, iar potrivit dreptului internațional, recurgerea la forță în relațiile dintre state fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU este prohibită, cu excepția intervențiilor cu caracter umanitar (ceea ce nu este cazul).
- Agresiunea nu previne proliferarea nucleară întrucât ea întărește convingerea că tocmai arma nucleară este garanția cea mai eficientă a securității statelor; când două puteri nucleare – SUA și Israelul – țin cu tot dinadinsul ca o altă putere – Iranul – să nu devină nucleară, ele nu apără pacea lumii, ci supremația lor globală și dominația lor regională, ceilalți înțelegând că nu pot scăpa decât “nuclearizându-se”.
- Agresiunea previne:
- pe plan intern, liberalizarea vieții iranienilor (războiul nu este oxigen pentru libertate și pluralism, ci combustibilul autoritarismului și al restrângerii libertăților individuale);
- pe plan extern, siguranța și stabilitatea Orientului Mijlociu, precum și salvgardarea păcii globale.
- Agresiunea, în condițiile psihologiei specifice culturii iraniene, cu totul diferită de cea americană și deloc înțeleasă de aceasta:
- consolidează unitatea poporului iranian în jurul actualei conduceri, în ciuda nemulțumirilor unor segmente importante ale societății iraniene față de ea (“nu schimbi caii când căruța trece vadul”, respectiv, nu faci reforme și nu extinzi libertățile când țara este în război extern);
- întărește poziția conservatorilor intransigenți din conducerea regimului in detrimentul liberalilor reformiști flexibili.
- Agresiunea, nesocotind caracterul pluralist al sistemului de conducere iranian, cu delimitări de competențe precise, cu structuri de putere descentralizate și centre de comandă delimitate (percepția americană a acestuia ca o piramidă rigidă care se prăbușește de îndată ce îi tai vârful, este total greșită), a lăsat neatinsă capacitatea de reacție (politică, militară și diplomatică) a Iranului; deși perfect previzibilă, această reacție a surprins agresorul, confirmând avertismentele statelor din regiune (unele chiar aliate ale SUA), ca și pe cele ale majorității experților americani și europeni.
- Agresiunea a legitimat lovirea de către Iran a avanposturilor extrateritoriale americane din statele vecine (imediate și apropiate), ceea ce le-a creat daune colaterale, instabilitate și insecuritate; protestele anti-iraniene ale unora dintre acestea sunt cel mai probabil formale, ele fiind impuse atât de prezența armatei americane pe teritoriul lor, cât și de relațiile contractuale cu Israelul, și exprimând, aproape sigur, un joc la mai multe capete – public sunt condamnate loviturile militare iraniene îndreptate, de fapt, nu împotriva lor, ci a agresorului care le folosește teritoriul în scopuri diferite de interesele lor vitale, dar în culise se fac presiuni pentru revenirea la soluția politico-diplomatică.
- Agresiunea pune în lumină faptul că Rusia și China (ca și statele arabe din Golf sau Turcia) pe de o parte, nu sunt interesate de un Iran nuclear, dar pe de altă parte, se bucură de afundarea SUA în viesparul medio-oriental, în condițiile în care, în același timp, nu pot accepta căderea Iranului întrucât nu pot tolera hegemonismul regional al Israelului și nici tutela globală a imperialismului decadent american.
- Agresiunea, lipsită de o țintă strategică limpede și de dorința / putința unui angajament total (mai ales la sol) și de lungă durată a agresorului, nu va duce la înfrângerea Iranului, chiar dacă nu va asigura nici victoria militară a acestuia; pentru Iran (ca, de altfel, pentru toate popoarele orientale de multă vreme private de puterea necesară succesului pe câmpul de luptă) lipsa victoriei agresorului, obligat să plece acasă înainte de a-și fi putut atinge obiectivele, întrucât sistemul de acasă nu îi permite să stea aiurea prea mult, echivalează cu victoria, în timp ce pentru actorii euro-atlantici, în speță SUA, lipsa victoriei echivalează cu înfrângerea.
- Agresiunea reamintește teoria filosofică potrivit căreia lupta contrariilor se termină prin moartea ambilor combatanți, iar nu doar a unuia singur; de aceea, potrivit acestei teorii, după dispariția liderului suprem iranian, următorul scos din joc ar fi liderul suprem israelian.
- Agresiunea menită, potrivit declarațiilor israelo-americane, să provoace o schimbare de regim în Iran, nu este exclus să poată provoca, printr-un pervers efect de recul, schimbări de regim (sau de lideri) în Israel și SUA.
P.S. Înainte de a fi ghilotinat, Danton, adresându-se celui care i-a hotărât moartea, a strigat: “Robespierre mă vei urma!” Oare care vor fi fost ultimele cuvinte ale lui Ali Khameney, rostite în momentul acceptării martiriului prin autosacrificiu ritualic?!
5 comentarii pentru articolul „Agresiunea brutală, neprovocată, ilegitimă și ilegală a Israelului și SUA împotriva Iranului în 13 scurte teze”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Este o analiza transanta si necesara, dar nu pot sa ma abtin sa nu observ ca pare rupta din realitatea lumii actuale, a dreptului fortei si a loviturilor preventive. Mai bine spus, revenirea la dreptul fortei, aceasta a fost legea umanitatii pana la infiintarea ONU. Noutatea este lichidarea punctuala a liderilor; de fapt, s-a incercat asta si inainte, dar acum a si devenit posibila datorita tehnologiei, care a facilitat acuratetea informatiei in timp real si precizia loviturilor.
Conduceam spre aeroport in noaptea aceea la mine si ascultam BBC, cand au dat breaking news si au numit initial actiunea „preventative atack” si apoi a evoluat in „preemptive atack” al lui Netanyahu si SUA. Mult mai tarziu au spus despre atacul tintit individual reusit.
Acum, daca e sa facem post- dictii, (fata de predictii), ca pentru Nostradamus…
Netanyahu si-a asigurat intai linistea interna prin razboiul din Ghaza, ca raspuns la atacul mortal de la festival si criza ostaticilor. Linistea va fi asigurata in continuare de Consiliul de Pace. (Mai raman grupurile din afara de rezolvat, in Liban spre exemplu)
Presedintele Trump a furnizat o alternativa la o eventuala criza a petrolului, cauzata de o reducere a disponibilitatii din Golful Persic, prin instalarea unei conduceri cooperante in Venezuela, redirectionarea exportului si readucerea companiilor americane.
Au fost sugestii date de Presedintele Trump, in timpul tratativelor cu Iran ca va fi foarte rau, cu reactie imediata daca aceia nu cedeaza complet la programul nuclear, comercial si militar. Concentrarea de forte in zona era o indicatie solida a seriozitatii afirmatiei.
Primul ministru Netanyahu a spus ca Iranul trebuie atacat neintarziat, acum, cand are cea mai slaba pozitie. E interesant de vazut daca a fost o coordonare perfecta sau Netanyahu a grabit putin lucrurile. Bombardierele B2 au ajuns abia ieri acolo, conform conferintei de presa a lui Hegseth/ Cooper, de exemplu. Toti politicienii au nevoie de electoratul intern, si aici sunt credite serioase de luat.
Urmarim cu interes ce pozitie vor avea China si Rusia, inca ocupata cu Ucraina. In orice caz, prin comparatie, tehnologia militara americana functioneaza ceas pana acum si in consecinta se mizeaza pe descurajarea oricaror miscari similare din partea celorlalti poli de putere. Asa va fi?
Despre forta dreptului, in epoca post-adevarului si a testarii limitelor, in conditiile in care in Romania am vazut derapaje ce au dus la scaderea increderii in institutia justitiei, ce putem sa spunem despre dreptul international – cine sunt aparatorii, care este autoritatea universal recunoscuta?
Si… care-s contrariile alea care se lupta?
Pe de o parte, iranienii, care si-au ucis concetatenii, folosind IRGC si de partea cealalta, Netanyahu, care a folosit IDF pentru a extermina practic o natiune si Trump, care-si ucide concetatenii, folosind ICE, militia americana si pe ici pe colo, armata lui nationala! Deci, care-s contrariile? Aaaa, sunt contrari ca vorbesc limbi diferite si pentru ca, de bine de rau, iranienii cred in ceva, pe cand ceilalti doi, doar in bani si forta bruta!!
Dar eu zic sa-l credem pe marele lord Starmer, care a declarat public INAINTE sa-l atace iranienii in Cipru, ca urmeaza sa fie atacat de ei si ca bine a facut Trump ca si-a tras niste portavioane in zona aia, ca uite, iranienii naibii, au atacat neprovocat si fara motiv, doua tari pasnice si suverane, SUA si Israel! Sau o fi fost Zelenski mascat in Starmer?
In alta ordine de idei, Trump personal si SUA in general, indiferent de care, cand si cum va fi sfarsitul conflictului actual din Golf, deja au pierdut enorm! Si bani, si vieti omenesti si de toate dar cel mai rau, e ca si-au pierdut credibilitatea! Pentru Trump, e o pierdere definitiva si irecuperabila, pentu SUA, pierderea e recuperabila dar asta va necesita un timp atat de indelungat, incat ma indoiesc ca, la asa cum merg lucrurile, il mai are!
A propos de Turcia. Turcia aia atacata azi, de Iran! Oare de ce-o fi zis Erdogan ca aia care l-au atacat, nu vor scapa nepedepsiti, fara sa pomeneasca de Iran? Sa aiba el vreo viziune potrivit careia rachetele iraniene care au atacat Turcia, au fost lansate din prastia lui David sau din vreuna occidentala?
Oricum, “suveranistii” romani, nu au motive de disperare! Daca pica Trump, vine alt maniac la carmele americii, la care sa se duca cu jalba-n protap pentru a i se plange de ce rai e useristii si sa-i arate ce suveranisti e ei! Asta, daca nu se reorienteaza spre Macron, Starmer, Scholtz sau de ce nu, Nawrocki! N-am poment-o pe Ursula, pentru ca nici ea nu mai are mult, ca si NATO si UE, de altfel!
Comentariile domnului A. Severin sunt lucide și juste. Am admirat la dânsul rezistența, profesionalismul și stăpânirea diplomatului în emisiunea „Tucă show” de aseară, care a fost – spre marea mea dezamăgire – un show deplorabil în care s-a văzut, în mod evident, diferența dintre un profesionist și doi propagandiști.
O analiză excelentă. De admirat și comentariile dv. de aseară din emisiunea lui Tucă (jurnalistul – inadmisibil de ridicol și neprofesionist).
Mă așteptam ca la Tucă Show domnul profesor să mai îndulcească din cele scrise în articol dar spre plăcuta mea surprindere și-a menținut opiniile. Tot respectul.