Ai fi tentat să crezi că acest popor înghite orice. Îl calci în picioare și tot îți dă cu săru’mâna

Văzându-i în stradă pe greci, pe francezi, pe nemți, chiar și pe australieni, am simțit o ușoară invidie. Alții, mai acizi, s-au grăbit să suduiască metehnele românilor pentru lipsa de apetit revoluționar. Europa luptă pentru principii în timp ce noi ne întindem leneși pe nisipul din Mamaia sau vânăm vreo ofertă în Grecia sau, în lipsă de finanțe, măcar prin Bulgaria, iar sfârșitului de săptămână românesc îi pică mai bine un grătar decât o ieșire în stradă à la France. O sfântă letargie,o inerție ne țintuiește la nivelul polemicii, dar de ieșit, nu ieşim în stradă. Nu de-o vară, nu de-o pandemie încoace, ci de treizeci. Ce-i drept, nici francezii sau grecii nu au mutat munții cu ieșitul, de fapt nici măcar un amărât de cod Qr n-au dovedit. Ei au pașaport sanitar, noi, nu. Contează? Da, contează.
Ai fi tentat să lipești pe fruntea poporului român eticheta de” cel mai blând și permisiv popor „din lume. Și e o lume mare.. Cele mai mari amenzi, știre care a făcut înconjurul lumii. Jaful fără limită și măsură despre care ne putem imagina, că de știut nu știm. Ororile din spitale. Morții îngropați ca niște câini. Cancerul care a omorât mai mulți români ca niciodată. Covidul pare, prin comparație, ceea ce și este : o răceală. Indexul certăreț al unui vremelnic cocoțat în vârf sau al altui vremelnic, îndreptat spre poporul nerecunoscator. Păi nu merită să fie certat ca un elev derbedeu? Mulți ciuri-buri, experții de televizor, care iute pun insuccesul vaccinării pe seama băștinașilor inculți care nu apreciază – De, nu suntem civilizați, frate. Popor de tâmpiți, nu ca poporul x sau y care ascultă, respectă, execută. Noi, capete seci. Iar acum scumpirile nesimțite și aroganța imbecilă, de ariviști gomoși, a celor care, votați sau nu, ar trebuie să împiedice căderea în sărăcie și în disperare a celor mulți. Nimeni în stradă. Pot da timpul înapoi, înainte de era noului normal, și să înșir multe fapte de abuz și minciuni ale puternicilor asupra celor săraci, dar mulți. Nimeni în stradă. Exceptând, desigur, gura de „democrație și libertate” pe care au luat-o tinerii frumoși și liberi, ieșiți în Piață de capul lor, nici vorbă de mobilizare organizată. Gură de libertate care le stă acum în gât. Suflet de medievală, mă bucur și sper să se înece. În aceste condiții, ai fi tentat să crezi că acest popor înghite orice. Îl calci în picioare și tot îți dă cu săru’mâna. Și atunci, acești nimeni în drum se relaxează și se mângâie satisfăcuți pe burțile metaforice pline și puhave. Lasă, merge orice cu sclavii ăștia. Le mărești prețul la gaze și curent? Fa o urât, dă și o ordonanță care să permită tăierea utilităților. Batjocorește-i! Să furi voturi, să minți, să îți bați joc, să orice. Ai fi tentat.. dar ai face o eroare. Mare. Dacă ești prea atent la scaun, la ce ți se cere de afară, la ce voturi mai furi fără jenă, la ce funcții mai împărți pe tovărășii penale, la noi feluri în care poți beli banii din primăriile bogate, nu asculți murmurul. Se simte, se aude. Există o tensiune în societate care crește, se umflă și se întinde. Oamenii sunt nervoși, iritați, sigur, glumesc, fac bancuri, dar frustrarea crește. Peste tot, de data asta, de la mahalale sărace la oameni care erau liniștiți până mai ieri. arge buboiul scumpirilor și al inflației, al șomajului si al nevoii, se va striga tare de tot în stradă. CaCând se va spm ca un val mare care rade tot. Credeți că a uitat cineva de morți? De spitalele plătite de toți, folosite de câțiva? Așa de tare suntem manipulați încât nici noi nu mai credem în noi. „Românii sunt proștii Europei”,” hoți și lași” – ni se servește propaganda asta zilnic pentru a ne frânge orice urmă de coeziune, dar când nu ai lumină, apă caldă, casa e sloi, ca pe vremea comunismului, nici asta nu mai funcționează. Ne subestimează. Nu ne cunosc. Când se adună foame și amărăciune, chiar și oaia sare la beregată. Nu suntem un popor de blânzi. Nu suntem un popor de proști. Nu suntem un popor ușor de dus de nas. Suntem un popor de oameni obișnuiți să găsească soluții individuale, să se descurce, să evite, să se eschiveze, pervertiți de comunism să fim așa. De ce credeți că suntem cei mai putini vaccinați? Nici nu am rupt normele activismului, dar nici nu am umplut centrele.. Un sociolog bun mi-ar da dreptate: tensiunea din România reală e mai mare decât a fost în ultimii ani. Furați de mirajul puterii, cei de la putere nu simt strada. Confundă România cu niște corporatiști pe trotinetă, activi pe Facebook, agățați la extremități de câte o moca ciocalatte care costă cât banii de mâncare pentru două zile într-o familie săracă. Ghinion! Eroare de greșeală. Europa a ieșit pentru principii. Cred că noi vom ieși de foame. Mai mulți, mai furioși, mai dispuși la orice.

Îmi aduce aminte situația de un film mai vechi.
„Falling down” este un film din anii ’90 despre transformarea unui tip banal, calm, normal, vârstă mijlocie, aspect comun, inginer, fără niciun istoric de tulburări psihice, într-un veritabil sociopat, capabil de violențe nebănuite, care sfârșește prin a comite mai multe crime. Metamorfoza patologică are loc prin creșterea constantă a nivelului de frustare până la pierderea totală a controlului. Personajul interpretat de Michael Douglas își pierde serviciul și, fiind deja divorțat, riscă să piardă și custodia copilului. Nebunia este declanșată de un eveniment minor – blocaj în trafic -, tensiunea psihică și stresul personajului fiind accentuate de vremea toridă. Aflat în situația de a pierde absolut fiecare părticică a vieții sale, cetățeanul model care a trăit toată viața respectând toate regulile posibile, incapabil să reacționeze chiar și când a fost călcat în picioare, se transformă într-o singură după-amiază din „cetățean model” în sociopat și criminal. Frustrările, acumulate în ani de compromis social și personal, erup ca un buboi ajuns la maturitatea infecției.
Dacă nu ne oprim din cădere, cred că vom vedea un sequel cu noi în rolurile principale. Cred că luăm și Oscarul pentru autenticitate. Vestea bună este că se va fi eradicat și virusul cu ocazia asta. România fierbe mocnit. Și va da în clocot. (Ana Iordănescu)