Ajutor militar gazetăresc

18 august 1968. Moscova. Liderii statelor care vor invada Cehoslovacia s-au strîns în capitala URSS, pentru a pune la punct ultimele măsuri. Deși se afirmă c-a fost o reuniune formală, în fapt Kremlinul hotărînd totul, realitatea e alta. Așa cum dovedește Stenograma, cel puțin la amănunte, frații mai mici din Est și-au spus și ei cuvîntul, ascultați atent de Fratele cel Mare. Peste puțin timp, mai precis în noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele a cinci țări membre ale Tratatului de la Varșovia au năvălit în Cehoslovacia.

Presa din aceste țări a numit acțiunea militară „ajutor frățesc”.

La ședința ultrasecretă (participanții insistă ca doar ei să știe, invazia fiindu-le ascunsă celorlalți membri ai conducerii), s-a hotărît nu numai ajutor militar, dar și gazetăresc. Inițiativa pornește de la Gomulka. Liderul polonez fusese adus în 1956 la conducerea țării ca întruchipare a liberalismului. După un deceniu și ceva de șefie, ajunge să se manifeste ca dogmatic desăvîrșit. Spre finele reuniunii, cînd mai tot ce era de spus fusese spus, Gomulka ridică problema presei de după invazie. N-are încredere în jurnaliștii de la Praga:

„Gomulka: Nu mă îndoiesc că peste cîteva zile majoritatea populației și ziariștilor se vor alătura, dar în primele zile, printre ziariști pot apărea asemenea situații ca unii dintre ei să se situeze de partea contrarevoluției. În primele zile ar trebui să apară în ziarele cehoslovace articole bune, care să sublinieze toate greșelile și neajunsurile pe care le-a făcut noua conducere, pentru ca numai așa să putem justifica pasul întreprins. Poate ar fi bine să pregătim acum cîteva proiecte de articole, să le predăm tovarășilor cehi sub forma unui material de lucru, iar ziariștii mai neexperimentați să le poată utiliza pentru articolele lor. Are o importanță foarte mare. E necesar ca imediat, în primele zile, în ziarele cehe să apară articole bune”.

Brejnev, care stă în capul mesei, e de acord. Ajutorul militar frățesc va fi dublat de un ajutor militar gazetăresc:

„Brejnev: Cred că această observație a tov. Gomulka este corectă. Tovarășii polonezi pot scrie articole și le pot preda, la fel și tovarășii unguri, bulgari și nemți. Așadar, acceptăm acest angajament: să pregătim articole și să predăm acest material tovarășilor cehi”.

Gomulka plusează. Vrea să-i facă ziariști și pe ștabii comuniști:

„Gomulka: Poate chiar unii membri ai Birourilor noastre Politice să scrie articole pentru ziarele cehești”.

Liderul de la Kremlin are mai mult bun simț. Cel puțin așa se întrevede din replica lui:

„Brejnev: Și asta se poate. Noi trimitem acolo ziariști”.

Polonezul sesizează nuanța din apăsarea pe „noi trimitem acolo ziariști”. Adică nu mai e nevoie de condeiele Birourilor Politice, știu ei, ziariștii, cum să-și facă treaba. Ca să nu pice de fazan, el simte nevoia să se explice:

„Gomulka: Vorbim despre faptul că trebuie acordat ajutor de orice fel, ziariștii noștri vor fi acolo pentru ca și acest tip de ajutor să fie acordat”.

Schimb de înțepături? Nu-i exclus. Ne-ar dovedi-o într-un fel o nouă intervenție a lui Brejnev. Nu fără o anume ironie ascunsă, el ține să le reamintească fraților mai mici din lagăr că tovarășii cehi, care urmează să fie invadați, nu de articole de gazetă au nevoie:

„Brejnev: Trebuie, tovarăși să luăm în considerație faptul că trebuie să sprijinim noua conducere (dacă totul va decurge normal) – nu numai politic, nu numai cu articole, dar și economic. Cum, această problemă nu o rezolvăm acum. Ca urmare a luptelor, pot exista și pierderi, pagube produse caselor și cartierelor. Va fi necesar să livrăm lemne, ciment și altele pentru repararea lor”.

La Moscova se discută nu numai despre tancuri, dar și despre ziariști în cadrul „ajutorului militar frățesc”.
Să mai spună cineva că în comunism presei nu i se acorda atenția cuvenită!