Al patrulea cerc

Perioadele de criză sunt prilejuri bune pentru radiografii sociale grăitoare, iar în societățile contemporane fragmentate cognitiv (și nu numai) criza e singurul instrument care mai poate indica adevărul. Ultimul an a dat la iveală structuri îngrijorătoare ale societăților pe care le consideram până nu demult democrate. În jurul unui nucleu care controlează, direct sau indirect, grosul instrumentelor și mecanismelor economice se formează un cerc politic care, sub aparența urmăririi „binelui tuturor”, pune în practică planuri mărețe (invariabil distructive). Acest cerc politic este în mod tradițional bine izolat în cercul aparatelor de putere responsabile cu păstrarea ordinii sociale, ceea îi face pe unii să creadă că cercul politic poate exercita puteri discreționare.

Însă, nicio societate n-ar putea fi ținută sub control de aceste două cercuri. Mai este nevoie de unul, în care se concentrează autorități din diferite câmpuri ocupaționale, care, din convingere sau din interes, îndeplinește funcția de apărare și promovare a intereselor nucleului în rândul populației. Convinși că luptă în slujba binelui sau flămânzi de recompense financiare sau profesionale, savanți, artiști, clerici și jurnaliști luptă pentru formarea unui al patrulea cerc, în care domină convingerile și frica. Acest al patrulea cerc e format de o masă importantă de cetățeni care fie sunt convinși că inamicul primelor cercuri este și inamicul lor, fie sunt prea înspăimântați ca să mai facă sau să spună ceva care ar contrazice vreo măsură luată pentru „binele tuturor”. Așa ajunge o societate să își piardă uzul rațiunii și să se arunce în vaste campanii de distrugere care invariabil se dovedește până la urmă a fi… autodistrugere.

Oricât de contraintuitiv ar părea, cel mai important dintre aceste cercuri este al patrulea. Acesta constituie „masa de manevră” fără de care nu s-ar putea desfășura niciun plan pus la cale de nucleu și de cercurile interioare. Dacă primele cercuri reprezintă un procent modest din populație, al patrulea este cel care dă majoritatea hotărâtoare. Bineînțeles că cercurile sociale nu sunt niciodată stabile. Întotdeauna apar breșe la un moment dat, chiar și în cele mai strânse din interior. Pe termen lung, condiția umană e foarte prietenoasă cu instabilitatea, ceea ce face ca și cele mai draconice structuri de putere să-și dea duhul la un moment dat.

Din nefericire, se pare că astfel de structuri se „coc” periodic în ultimele sute de ani chiar și în societăți foarte înclinate istoric și cultural spre un guvernământ democrat. De data asta, singurele diferențe sunt compoziția nucleului conducător (care nu mai este național sau predominant național) și invizibilitatea inamicului. Teoretic, asta ar trebui să scurteze actualul război, din diferite motive: epuizarea resurselor, oboseala maselor, perisabilitatea cercurilor interioare etc. Practic, însă, natura lui sanitar-economică îi sporește șansele de a fi cel mai lung din istorie, dintr-un motiv foarte simplu: trăinicia celui de-al patrulea cerc conferită de resursele economice imense care sunt puse în joc și de muniția proteică de propagandă. (În numele aceleiași lupte se schimbă constant argumentele și cererile.) Din fericire, viața are propriile mijloace homeostazice și reușește să-și refacă pe deplin funcțiile. Cu sau fără specia umană.