Alarmism și văicăreală… meteorologică

În ultimele patru-cinci luni am avut parte de doar trei episoade de iarnă autentică. A fost, însă, arhisuficient ca prin intermediul mass-media să se alarmeze populația țării și să se dezlănțuie valuri-valuri de văicăreală. În postura unuia care a trăit zeci de ierni dintre cele mai aspre, pot să depun măturie că dificultățile reale din acei ani nu au stârnit atâtea reacții panicarde așa cum s-au petrecut lucrurile în iarna 2025/2026. Un document de arhivă, datat martie 1954, document destinat liderului suprem de atunci, Gh. Gheorghiu-Dej, merită să fie prezentat, fie și numai prin câteva fragmente (textul integral are 8 pagini) spre luare aminte de contemporanii zilelor noastre (păstrez ortografia de acum mai bine de 70 de ani):

„Viscolul care a bânuit în întreaga Europă sʼa deslănțuit și în țara noastră în noaptea de 30 Ianuarie. Aproape pe întreg teritoriul țării a nins și viscolit, vântul având o viteză care a ajuns în anumite regiuni până la 120 km pe oră.

Viscolul care a ținut până în după-amiaza zilei de 3 Februarie a provocat în majoritatea regiunilor înzăpezirea liniilor ferate, a șoselelor și a drumurilor. Astfel, a fost întreruptă pe diferite porțiuni circulația pe următoarele căi ferate: București-Nord-Orașul-Stalin, București-Craiova, București-Constanța, București-Iași, Orașul Stalin – Sighișoara, Orașul Stalin-Cluj-Oradea-Episcopia Bihorului, Galați-Bârlad, Galați-Brăila, precum și o serie de linii ferate secundare.

Pe aceste linii au fost înzăpezite în stații pe parcurs 41 trenuri de persoane și 111 trenuri de marfă.

A fost întreruotă de asemenea circulația pe numeroase șosele principale și secundare ca de pildă: București-Ploiești-Orașul Stalin, București-Craiova pe ambele trasee, Orașul Stalin-Sighișoara, București-Pitești, București-Urziceni, Craiova-Cransebeș, Cluj-Oradea, Iași-Roman, Iași-Pașcani, Buzău-Râmnicu-Sărat, Bacău-Moinești și altele.

În cele mai importante centre regionale ca: București, Ploiești, Craiova, Galați, Brăila, Constanța etc., circulația cu autobuzele, tramvaiele, mijloacele de hipo și chiar pentru pietoni, a fost întreruptă.

Aprovizionarea populației cu pâine, alimente, apă, lumină și combustibil a fost îngreunată fiind chiar amenințată.

Un număr de întreprinderi, instituții și școli au fost nevoite să-și întrerupă temporar activitatea. De pildă, în Reg. Ploiești au încetat complect producția 2034 sonde pierzându-se 4400 tone țiței. La Moinești din cauza înzăpezirii pe drum a vagoanelor cisterne și-au încetat activitatea 200 de sonde, din lipsă de combustibil și a blocării silozurilor și-au întrerupt activitatea Minele Ghelar. În Regiunea Autonomă Maghiară, neputându-se prezenta muncitorii forestieri la lucru, au încetat activitatea toate I.F.E.T-urile și I.F.I.L.-urile.

Din aceleași motive au funcționat parțial sau de loc, câte 2-3 zile «Uzinele 23 August», «Republica», «Mao-Tse-Dun», «Mathyas Racoși», «7 Noiembrie» etc. din București, «Rafinăria Brazi» din Ploiești și o serie de întreprinderi din orașele Timișoara, Pitești, Bacău.

Din cauza viscolului au fost întrerupte legăturile telefonice cu unele centre regionale și comunale din regiunile: București, Constanța, Cluj, Ploiești, Galați, Timișoara și Bârlad.

Viscolul a provocat și victime omenești din cauza înghețului, sfâșiați de lupi sau din cauza diferitelor accidente. Există de asemenea un număr de răniți, degerați etc.”.

În continuare, documentul s-a referit, pe larg, la acțiunile desfășurate de autorități în condițiile descrise. În zorii zilei de 31 ianuarie 1954, conducerea țării s-a întrunit, în regim de maximă urgență, și a adoptat mai multe măsuri, între care constituirea unui Comandament național și a unor comandamente regionale, raionale, comunale și orășenești cu următoarele priorități: asigurarea populației cu pâine, cu alte alimente de bază, funcționarea neîntreruptă a rețelelor de apă potabilă și de curent electric, reluarea transportului în comun. Din 6 în 6 ore, inclusiv prin posturile de radio, se transmiteau informări și directive. În pofida unor uriașe dificultăți nu s-au întrerupt tipărirea și difuzarea presei centrale și locale.

În toate zonele afectate s-au constituit echipe de schiori, formate din militari și sportivi care au transportat cu săniuțe sau cu spinările făină, mălai, alte bunuri strict necesare populației. Drumurile principale au fost redeschise cu utilaje grele și cu… tancuri. Cu toate că a sintetizat acțiunile desfășurate în întreaga țară, documentul a conținut și unele detalieri:

„Aprovizionarea populației cu lemne fiind îngreunată din cauza viscolului, Guvernul a hotărât să se distribuie pentru nevoi imediate câte 10-25 litri de petrol de familie, luându-se în același timp măsuri menite să accelereze transportul lemnelor de foc în orașele și centrele muncitorești, pentru acoperirea rațiilor pe cartelele de combustibil. (cum se vede, raționalizările instituite încă din timpul războiului nu fuseseră anulate; economia de penurie își continua existența – n.n.)

Au fost mobilizate organele sanitare și organizațiile de Cruce Roșie care au format echipe și au vizitat cetățenii la domiciliu, interesându-se de sănătatea lor și acordându-le ajutorul medical acolo unde era necesar.

Sʼau asigurat hrana, cazarea și asistența medicală pentru călătorii din trenurile înzăpezite, care au fost transportați prin grija organelor locale și a populației, în comunele din apropiere.

Sʼa reușit să se salveze vitele din trenurile înzăpezite. Astfel, la Urziceni dintrʼun tren înzăpezit cu 1873 de porci au fost salvați 1710, cărora li sʼau asigurat hrană și adăposturi. 157 au fost sacrificați pentru consum pe baza directivelor centrale și numai 6 au murit (…)

În orașe sʼa restabilit circulația pe principalele artere în special pe străzile care duc la piața de aprovizionare, fabrici de pâine, magazine alimentare și întreprinderi. –

În orașele Iași-Galați-Brăila-Sibiu-Arad și Oradea tramvaiele circulă în mod normal, iar în București numai pe anumite trasee importanete.

O bună parte din întreprinderile care-și întrerupseseră activitatea din cauza viscolului, au început să lucreze normal. –

Astfel, din cele 2034 sonde oprite în regiunea Ploiești și-au început activitatea 1625.

 *

În urma încetării viscolului, creindu-se condiții favorabile pentru evacuarea zăpezii de pe străzile orașelor și centrelor muncitorești, precum și pentru înzăpezirea totală a liniilor C.F.R. și a șoselelor, s-au luat măsuri pentru mobilizarea masivă a tuturor cetățenilor și a tuturor mijloacelor auto ușoare și grele, necesare acestei operațiuni

Totodată, au început pregătirile pentru elaborarea măsurilor de preîntâmpinare a eventualelor inundații ce s-ar putea produce în cazul unui desgheț brusc.”

Și acum, câteva notații memorialistice. În noaptea de 30/31 ianuarie 1954 mă aflam în trenul rapid Cluj-București. Până la Câmpia Turzii am călătorit cu mocănița care făcea legătura cu localitățile din Țara Moților. În cursul zilei precedente, nimic nu anunța prăpădul. Împreună cu colegi de la Radioul Național fusesem la mai multe întâlniri cu radioascultării din Apuseni, beneficiari – pe atunci – mai ales de rețeaua de radioficare. În compartimentul nostru l-am găsit pe marele artist liric Ion Dacian. Venea de la Cluj, unde participase la câteva spectacole de operetă. Citea o broșură despre… „filosofia marxist-leninistă”. S-a arătat bucuros că avea drept companioni „oameni de radio”. Timpul a trecut repede și, pe rând, pe la miezul nopții, am ațipit cu toții. La un moment dat, am constatat că trenul se oprise cam de multă vreme la o minisculă haltă, Dâlga, la aproximativ 30 de kilometri de București. Ne-am uitat pe fereastră, viscolea cumplit. Trenul înțepenise. De la locomotivă nu mai venea căldură. Noroc că Ion Dacian avea o lădiță cu butelci pline cu vin, dăruite de fanii clujeni. Ne-am încălzit cumva. Când s-a mai luminat de ziuă, am constatat că viscolul nu se potolise.

Mai spre la amiază ne-am decis noi, cei de la Radio, să pormin spre Gara Buftea, aflată la aproximativ 5 kilometri de Halta Dâlga. Ne-am ghidat după  vârfurile stâlpilor de telegraf care urmau traseul căii ferate. Când am ajuns la Buftea am fost întâmpinați de o echipă de tineri și de militari care ne-au servit ceai, pâine și ceva salam. Imediat, ne-au cazat în căminul Școlii profesionale CFR din apropiarea Gării. Aici, ne-au luat în primire mai multe fetișcane cu brasarde de la „Crucea Roșie”, interesate de starea sănătății noastre. Seara ni s-a dat o masă caldă, cu ciorbă și o friptură de porc preparată la cuptor. A fost un festin.

A doua zi, dimineața, am plecat spre București. Viscolul se mai domolise. Imediat după Chitila, pe șoseaua care ducea spre Bucureștii Noi, ne-au întâmpinat trei tancuri care croiau drum pentru reluarea circulației tramvaielor. Ajunși la sediul Radioului, ne-am integrat în echipele care redactau Radiojurnalele și Buletinele de știri. Abia în dimineața zilei de 2 februarie am plecat la casele noastre. Nu simțeam oboseala. Peste o lună aveam să împlinesc 21 de ani.