După un 2020 marcat de alegeri grele, de introspecție, poate și de singurătate, despre care am crezut că ne vindecă, că ne face să ne regăsim, de răgazul pe care viața ni l-a oferit, pornisem cu entuziasm și visare în acest 2021.
Însă, deschid canalele de știri și viața mea este inundată de rău, citesc cu stupoare despre moartea unui om foarte tânăr, cu familie impecabilă și structură morală bine așezată și echilibrată (41 de ani, mort de Covid), mai răsfoiesc și văd că leagănul civilizației și democrației, America, se clatină. Mă trece un fior gândindu-mă cum ar arăta Statuia Libertății decapitată, apoi privesc siderată la apologiile zilnice aduse acestui vaccin, la toate ritualurile sacre de implementare și, surpriză! Unul dintre medicii vaccinați face Covid la câteva zile, nu mai vorbim de eternele știri cu masacrări între familii, cu topoare în creier și priveghiuri cu lăutari.
Da, chiar am visat un alt 2021! În care sa nu mai fim dominați de frici – să nu… să nu… să nu… Am făcut listă cu ce să nu facem, nu cu ce să facem, pentru că acum știm: toate se pot nărui dintr-odată. Un 2021 în care să ne debarasăm de tare și de resemnări, un 2021 în care să ieșim din propriile cochilii amăgitoare și să nu mai orbecăim căutând calea, ci să alungăm fricile și să abordăm cu seninătate adevărul.
Mereu am apreciat oamenii care spun ce gândesc, fără să le fie teamă că supără pe cineva, gata să își asume pierderile și fără falsă pudoare etalată ca un scut. În lipsa adevărului rostit, căutăm cu înfrigurare și patos explicații, căutăm dincolo de tăcere. Nu spunem adevărul pentru a nu răni.
Noi, oamenii, avem așa niște granițe peste care ne-am dori să nu trecem de teama consecințelor.
Tot ce trăim zilnic este și rezultatul multor lipsuri pe care le avem, dar și ura acumulată față de o societate atât de sărăcită de valori, de comunicare, de civilizație.
Cu toții spunem că vrem o altfel de țară. Dar ce facem pentru asta? Resemnați, ne lăsăm târâți în mocirle adânci și groase și ne mulțumim cu firmituri de la masa bogaților, ne lăsăm manevrați și folosiți, ne vindem ieftin și, mai dureros, renunțăm la visurile noastre mărețe de teamă că nu se vor realiza.
Toti am avut vise frumoase,in anii de liceu viata mi a aratat ca visele frumoase raman doar atat…vise frumoase,si ca realitatea e ca …raul si puterea domina lumea …si,ca daca iti doresti ceva in viata obtii …doar daca esti MASCULUL ALFA …cel mai puternic,visele se indeplinesc doar pentru cei ce sunt destul de puternici …sa oblige societatea sa le indeplineasca visele …si asta se obtine doar prin FORTA.Ca sa fii fericit ,trebuie sa detii PUTEREA,si pentru asta trebuie sa detii FORTA.Singurul barbat fericit pe lumea asta cred ca a fost Ghinghis Khan.De ce? Pentru ca a fost cel mai puternic lider din toate timpurile.(A schimbat destinul unei lumi si toti despotii de ieri,de azi si de maine au vrut,sau vor sa fie ca si el).