Am devenit cititor de eReader!

Momente și evenimente comentare de mine. Text publicat în Adevărul din 12 aprilie 2010 după ce-am descoperit eReader-ele!

În materie de pictură, Picasso a traversat mai multe perioade de: roz, albastră, cubistă. În materie de dispozitive electronice, subsemnatul a traversat, în ultimii ani, mult mai multe perioade decât Picasso, în pictură. A fost o vreme când m-au pasionat laptopurile. După ce am cumpărat și experimentat vreo câteva, umblând din marcă-n marcă mai ceva ca fluturele din floare-n floare, m-am plictisit. Acum zac pe undeva, prin casă, prăfuindu-se iremediabil, la concurență cu cărțile. M-am năpustit apoi asupra accesoriilor de computer: tastaturi cât mai complicate, mouse-uri cât mai deștepte, suporturi pentru laptop, lămpițe de luminat. A venit rândul telefoanelor mobile. Cumpărând și experimentând produse cât mai complicate, am sfârșit prin a folosi un produs cât mai simplu.

Traversez acum, dominat de aceeași patimă furibundă, perioada eReaderelor, în dulcea limbă a lui Neculce: cititoare de cărți electronice. Riscând să par didacticist, voi preciza că eReaderul e un dispozitiv de mărimea unei pagini de carte tip „Biblioteca pentru toți” sau chiar de cea a unei coli A4, pe care se pot stoca până la 4.000 de cărți. Pe unele dintre ele, dotate fiind cu wireless, se pot citi, grație unui abonament, ziare și reviste din întreaga lume. Cum s-a mai întâmplat cu toate născocirile, între firmele lumii s-a declanșat o concurență sălbatică pentru a produce eReadere tot mai sofisticate, în stare să ofere consumatorului tot mai multe facilități: de la posibilitatea de a lua note de pe paginile citite până la posibilitatea de a avea acces la Wikipedia și la Google.

Un cunoscut mi-a atras atenția supra acestei drăcovenii electronice lansate în premieră de Amazon, prin dispozitivul numit Kindle, anul trecut în America. Dând curs precipitării mele furibunde în lumea gadgeturilor de ultimă oră, am cumpărat și experimentat câteva dintre produsele lansate cu mai mult sau mai puțin tam-tam. Unele, pătrunse pe piața noastră, chiar dacă doar prin intermediul comerțului pe internet: Kindle DX, fabricat de Amazon, iRiver Story, singurul cu meniu și în română, Sony Reader, cu cele două variante: PRS-600 Touch Edition- pentru cărți și Sony Reader Daily Edition – pentru ziar. De pe Internet, mi-am dat seama că piața lumii găzduiește și alte oferte: Astak EZ Reader Pocket pro, Sping Design Alex, BeBook Neo, Bornes&Noble nook. Prețurile se învârt în jurul sumei de 3000 de dolari.

Mulți dintre cei cărora le-am arătat eRederul mi-au spus că ei nu pot citi o carte dacă nu e din hârtie. Sunt un cititor vicios încă din copilărie. Cu toate acestea, m-am obișnuit repede cu formatul electronic Subțire, de mărimea unei cărți din „Biblioteca pentru toți”, eReaderul e foarte practic pentru cei care nu vor să ia cu ei un geamantan de cărți când pleacă de acasă. Spre deosebire de laptop sau telefonul mobil eReaderul nu obosește ochii, deoarece pagina de pe ecran imită pagina de hârtie. Procedurile de trecere de la o pagină la alta a cărții diferă de la un produs la altul. Amazon a mers pe formula trecerii prin apăsarea pe un buton exterior. Sony a ales-o pe cea a atingerii ecranului, chiar dacă eReaderul are și un buton exterior. Prin intermediul Reflon on pot fi mărite literele chiar și în cazul formatului PDF. Toate produsele oferă multe alte posibilități legate de lectură: saltul la o anumită pagină, reluarea cititului de unde ai rămas, plasarea de semne de carte, realizarea de note.

Va înlocui eReaderul cartea de hârtie?
După părerea mea, nu.
Rămâne, totuși, un înlocuitor al cărții clasice pentru anumite situații, dar mai ales pentru cei care citesc așa cum ar vedea un film la televizor.