Am impresia că Nicușor Dan duce o campanie pentru parlamentare și nu pentru locale

Campania pentru alegerile locale e în toi. Radio România Acutalități are îndatorirea (ucigașă pentru o instituție de presă) de a găzdui plicticoasele mesaje electorale. Sînt aceleași de 30 de ani încoace. Dacă mă alegeți primar, voi face și voi drege. Călătorind de la Sinaia la București lovit de paranoia temerii că aș putea avea Coronavirus (mi-am făcut test la Matei Balș și am așteptat rezultatul pregătindu-mi valiza de internare în spital, convins că voi da naștere unei știri, numai că m-am alarmat degeaba, nu sînt infectat), vineri, 11 septembrie 2020 seara, am ascultat mesajele deja știute ale candidaților. N-am putut să nu remarc înverșunarea lui Nicușor Dan de a desfășura o campanie de atitudini politice, valabilă mai degrabă la parlamentare decît la locale.

Întreg mesajul lui Nicușor Dan e dominat de critica Gabrielei Firea nu ca primar, ci ca lider PSD. N-am auzit o vorbă despre ce va construi el după ce va ajunge primar. Numai și numai angajamente de demolare a ceea ce a făcut Gabriela Firea și mai ales angajamente de a o trimite la pușcărie pe contracandidată . Primul lucru pe care-l va face Nicușor Dan va consta într-o anchetă penală a ceea ce el numește matrapazlîcurile Gabrielei Firea. Să zicem că Gabriela Firea a făcut matrapazlîcuri. Și ce mă încălzește pe mine bucureștean că viitorul primar va ține locul DNA? Eu vreau de la viitorul primar să rezolve marile probleme ale orașului, nu s-o denunțe pe Gabriela Firea. Concomitent cu asta Nicușor Dan își reduce campania la elogiul celor trei partide care-l susțin. De parcă ar candida la prezidențiale nu la locale. Nicușor Dan a desfășurat o activitate excelentă ca lider al Salvării Bucureștiului. Totuși el se bate să ajungă primar și nu lider al Opoziției față de Gabriela Firea.

Ascultînd mesajele m-am gîndit cu amărăciune că localele pe București sînt total lipsite de fantezie.
Iată la ce trucuri apelau candidați pe vremuri.

Odată ajuns lider de partid (Partidul Conservator-Democrat), prin desprinderea de Partidul Conservator, Take Ionescu purcede la o aprigă campanie de seducere a electoratului. Era la începutul lui 1908. C. Bacalbaşa povesteşte în Bucureştii de altădată despre șiretlicul folosit în Bucureşti de un fruntaş de sector. Poposind la domiciliul unui mic negustor, politicianul îl anunţa că, de va ajunge la putere, Take Ionescu va deschide un mare bulevard prin partea locului. Casa negustorului ar urma să fie expropriată. Contra cost, fireşte, din partea statului. Politicianul îl întreba pe negustor cît ar vrea să obţină. Şmecher, interlocutorul dădea suma de 5.000 de lei (la valoarea de atunci a leului). Casa dacă făcea 2.000 de lei, fiind o cocioabă amărîtă. Takistul era însă mai hoţ. – Cum, se întreba el mirat, doar atît? E prea puţin. Trece 10.000 de lei, nu vrem să-l înşelăm pe bravul cetăţean – zicea el secretarului care-l însoţea. Acesta din urmă, actor şi el în piesă, se revolta pur şi simplu. – Zece mii? E prea puţin. – Ai dreptate! sărea şeful, pune 15.000. – Dacă venim la putere, se întorcea el către negustor, îţi expropriem casa cu 15.000 de lei!
Şi negustorul îl vota cu amîndouă mîinile!

La trişerii electorale apelau toţi politicienii vremii. Ei practicau însă clişee, cum ar fi făgăduielile abstracte sau angajamentele nitam-nisam. Takismul aduce o noutate de valoarea unei revoluţii. Un şiretlic precum cel cu exproprierea surprinde prin nota de credibilitate. Politicianul nu vine la poarta omului pentru a vîntura vorbe deşarte, ci pentru a lăsa impresia gospodarului serios, care stă la discuţie cu alegătorul.

Pe deasupra, şiretlicul îşi are rădăcinile în cunoaşterea românului. Aşa cum se vede din împrejurare, românul găseşte satisfacţii de vanitate răzgîiată în a şti c-a ciupit de la stat făcînd-o pe şmecherul.