Am văzut Moldova de Sus cu ochiul unui turist străin

Călătoria mea în Moldova de Sus a ajuns în penultima zi. Am căutat să văd locurile la care am poposit cu ochiul unui turist străin, atras doar de ceea ce este interesant. Exercițiul a fost o reușită. Mi-am dat seama că avem ce oferi străinilor ca secvențe de neuitat și ca povești de spus și altora la întoarcerea acasă. Cînd vine vorba de cum oferim această bogăție lucrurile se schimbă. Turistului străin – știu asta din experiența mea de călător peste hotare interesat de realități culturale și istorice – trebuie să-i dai mură-n gură și mai ales trebuie să-i dai amănunte care să-l surprindă. Acestei condiții însemnate a atragerii turiștilor străini noi îi răspundem prost. Poate și pentru că mânăstirile sînt în plină activitate, inclusiv de primire de pelerini, locurile interesante, cele care contează, din complexitatea unui obiectiv, nu sînt marcate, astfel încît turistul străin să meargă la fix. Nu există ghiduri turistice ale unui obiectiv. Se vînd, într-adevăr, broșuri cu istoricul și descrierea obiectivului, dar turistul trebuie să descopere el, pe cont propriu, la capătul unei rătăciri complicate, locurile despre care se vorbește în text. Se pare că noi n-am învățat încă deosebirea dintre textul academic și ghidul turistic.

Postez mai jos alte 15 fotografii făcute de mine pe post de fotoreporter.

Foto 1: Chestiunea filmatului și fotografiatului e una deosebit de complicată în cazul tuturor obiectivelor. La intrare plătești pentru a putea fotografia și filma. Înăuntru te confrunți cu interdicția de face asta, deși ai scos bani din buzunar în plus față de prețul biletului.

Foto 2: În bătălia pentru atragerea de turiști, pensiunile din Bucovina (una din marile realizări românești de tip european) caută să fie cît mai originale. Ca această pensiune îngropată în flori care se mîndrește cu un soi de moară.

Foto 3: Și la mânăstirea Sucevița se lucrează de zor. Din cauza asta capodoperele se văd doar pe jumătate.

Foto 4: Fiecare mânăstire cu tezarul numit moaște.

Foto 5: La Muzeul mânăstirii Sucevița, Acoperămîntul de mormînt al lui Ieremia Movilă e în vitrină sub formă de copie pe hîrtie. Originalul, inestimabil, e la o expoziție la Luvru.

Foto 6: Una dintre piesele de excepție ale Muzeului de la Sucevița – Mărul de argint cu șuvița de păr castaniu a Elisabetei Movilă – trimite la o poveste luată parcă din Urzeala tronurilor. Una dintre cele mai frumoase, dar și mai ambițioase femei de seamă ale Moldovei, Elisabeta, rămasă văduvă, se bate să conducă mai departe Moldova ca regentă a fiilor ei. Urmare a intrigilor boierești, turcii intervin armat. Pe 23 august 1616 seara, alaiul domnesc e înconjurat de turci și tătari. Elisabeta e luată prizonieră. Trecînd a doua zi printre boierii fideli într-o căruță, Doamna Moldovei, care fusese violată peste noapte, le strigă Boieri, boieri, rușinatu-m-au păgânul!. Poruncind să oprească, ia un foarfece și-și taie o șuviță din păr pentru a fi pusă pe mormîntul soțului – Ieremia Movilă – la Sucevița. Dusă la Istanbul, moare în haremul Sultanului. Cutia sub formă de măr de argint e acum la muzeul Mânăstirii. Să mai spună cineva că din Istoria României nu s-ar putea face un Game of Thrones chiar mai palpitant!

Foto 7: Fîntîna, care nu lipstește din nici o mânăstire, e la mare căutare pe timpul verii.

Foto 8: Fresca de la Moldovița sau viziunea românească asupra Căderii Constantinopolelui.

Foto 9: Chiar dacă pare o fermă agricolă, mânăstirea Humor e trecută în patrimoniul UNESCO.

Foto 10: Nu mai încape îndoială: Pe aici se ajunge la Voroneț. O arată aleea de tarabe care ațin calea turiștilor.

Foto 11: Voroneț: Un perete care nu mai are nevoie de cuvinte.

Foto 12: O greșeală pe care nimeni n-o corectează: Mihail Kogălniceanu a fost în surghiun la Mânăstirea Râșca între 22 iulie 1844 și 9 decembrie 1844, timp de cinci luni, și nu de o lună cum scrie pe placa de pe Turnul clopotniței.

Foto 13: Foto Humulești, Casa memorială Ion Creangă. Aici luau masa 10 persoane, între care și Nică a lui Ștefan a Petrei.

Foto 14: La Casa memorială Ion Creangă descopăr ce înseamnă un ghid care face chimie cu subiectul locului: Dumitru Cocolea. Un Creangă care vorbește de dimineața pînă seara vizitatorilor.

Foto 15: La Mănăstirea Văratec măicuțele îngrijesc trandafirii din jurul bazinului pe locul căruia se afla prima biserică construită aici în 1785 chiar de către o măicuță, Olimpiada.