Votul la moţiunea de cenzură intitulată „Au ruinat ţara şi acum îi obligă pe români să achite nota de plată – afară cu Guvernul ipocrit” a fost 134 de voturi ”pentru”, 4 voturi împotrivă. Moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan a picat>
Ambiguitățile Articolului 5 și lecția lui Trump: NATO nu e un paravan pentru aventuri neasumate
În timp ce la Haga se desfășoară lucrările summitului NATO, o temă cu miză majoră riscă să treacă nediscutată în mod deschis: ambiguitatea voită care a însoțit, în ultimii ani, aplicarea și înțelegerea Articolului 5 – clauza de apărare colectivă a Alianței.
În contextul războiului din Ucraina, mai multe state membre NATO – printre care Polonia, Marea Britanie, țările baltice și chiar România – au participat, direct sau indirect, la inițiative de sprijin pentru Kiev, în afara unui cadru decizional formal al Alianței. Este vorba despre structuri ad-hoc precum:
Grupul de la Rammstein, inițiat de Statele Unite în timpul administrației Biden, ca platformă de coordonare a sprijinului militar pentru Ucraina, reunind peste 50 de state membre și nemembre NATO;
Coaliția de la Londra, focalizată pe antrenarea și echiparea forțelor ucrainene, condusă de Marea Britanie, cu participarea Canadei, Suediei, Țărilor de Jos și a unor aliați est-europeni;
Grupul celor Hotărâți, un nucleu regional în jurul țărilor baltice și Poloniei, cu rol de barieră activă la frontiera estică a Alianței, care și-a asumat o poziție de sprijin dur pentru Ucraina, uneori chiar în afara liniilor oficiale ale NATO.
Aceste coaliții au coagulat voințe politice și capacități militare importante, dar au funcționat în paralel cu NATO, nu sub egida sa formală. Cu toate acestea, în discursul public, liderii acestor state – inclusiv unii de la București – au lăsat impresia că orice agresiune ulterioară din partea Rusiei ar activa automat Articolul 5, ca și cum NATO ar fi o umbrelă garantată, indiferent de circumstanțe.
Această ambiguitate strategică a creat o dublă iluzie:
Pentru cetățeni, că apartenența la NATO oferă protecție absolută, indiferent de deciziile naționale;
Pentru decidenți, că pot susține acțiuni ofensive sau provocatoare, fără riscul de a fi abandonați în cazul unei riposte.
Presupunerea mea este că Donald Trump, revenit în fruntea administrației americane și prezent la Haga, va folosi summitul NATO pentru a clarifica explicit condițiile în care SUA vor accepta activarea Articolului 5: numai în cazul unui atac neprovocat asupra unui stat membru, iar decizia va trebui să fie unanimă și conformă cu caracterul strict defensiv al NATO.
Cu alte cuvinte, dacă un stat membru al Alianței a provocat sau s-a angajat unilateral – fie și în cadrul unei coaliții informale – într-un conflict cu o putere externă, nu poate conta automat pe intervenția NATO.
Aceasta este, de fapt, chestiunea esențială pe care mulți decidenți politici din România o ignoră sau o tratează superficial. Dacă România se angajează în acțiuni militare, diplomatice sau de intelligence care pot fi interpretate drept ostile sau provocatoare de către o altă putere (în special Rusia), în afara deciziilor asumate în mod oficial în cadrul NATO sau al parteneriatului strategic cu SUA, atunci trebuie să-și asume riscurile. Inclusiv riscul de a nu beneficia de solidaritate militară din partea aliaților.
Este momentul ca decidenții români în materie de politică externă și apărare să înțeleagă semnalul. România este parte a NATO, dar nu are un cec în alb pentru acțiuni externe desfășurate în afara unei decizii oficiale a Alianței sau a parteneriatului strategic cu Statele Unite.
Orice acțiune viitoare care riscă să implice România în provocări directe împotriva unor puteri non-aliate, indiferent cât de bine intenționată sau aliniată cu valorile democratice ar fi, trebuie:
asumată transparent în fața cetățenilor;
discutată și aprobată în cadrul instituțiilor legitime (Parlament, CSAT);
susținută în mod explicit de deciziile formale ale NATO.
Dacă Trump va impune o redefinire a condițiilor de activare a Articolului 5, atunci orice pas făcut de România în direcția escaladării sau provocării unui actor extern trebuie asumat politic, strategic și moral, în fața cetățenilor români.
România nu-și permite luxul eroismului inconștient. Nu suntem singuri în această lume, dar nici nu putem confunda solidaritatea cu necondiționarea. NATO este o alianță militară, dar și o comunitate de prudență, disciplină și responsabilitate.
(Dumitru Ungureanu
Washington D.C., 24 iunie 2025)
Comentarii
Clar si la obiect ati explicat, multumim pentru postare ! Daca televiziunile papagalicesti ar prezenta realitatea,si nu inventii si propaganda de razboi, ar intelege mai multi romani ca nu e bine deloc,dar deloc,sa te amesteci in conflictele altora,mai ales ale tarilor mari si puternice, atunci cand tu esti o tara mica si cam neputincioasa, si prea aproape geografic de zona de foc.