Atunci când toate „argumentele” au fost epuizate și scepticii vaccinării tot nu se lasă convinși – nu-i convinge nici amenințarea cu amenzi usturătoare și nici fluturatul unui bonus de 500 de euro! –, se recurge la amenințarea cu complicațiile pe termen mediu și mai îndelungat. Nu, nu e vorba de complicațiile vaccinurilor, ci ale virusului și respectiv bolii. Ale vaccinului, fie nu se cunosc încă – în fond, nu a trecut suficient timp de la introducerea pe piață –, fie nu se poate stabili cu exactitate relația de cauzalitate (!), fie „nu există” ori sunt trecute în grupa efectelor nocebo, după cum am văzut. Nu e la fel și când vine vorba de virus și de Covid. Aici urmele lăsate pe termen mediu și îndelungat par să fie cât se poate de clare și au primit și o denumire: Long Covid.
Dacă maladiei numite Covid-19 i-au fost descrise simptomele și evoluția de către specialiști, la urmele lăsate de boală lucrurile au stat altfel. Se pare că rețelele sociale și internetul – strâns succedate de mass-media perseverentă – au funcționat ireproșabil în ultimii doi ani (altminteri n-ar fi explodat numărul miliardarilor pandemici, din care fac parte și fondatorii rețelelor!) și că, pentru întâia oară în istoria medicinei, simptomele unui sindrom au fost descrise de pacienții înșiși. Tot ei i-au dat și numele, mai întâi pe aceste platforme, înainte ca relatările lor să capteze atenția experților și să facă obiectul unor studii de specialitate și al preocupărilor pentru descoperirea de terapii adecvate. Nu în ultimul rând fiindcă o astfel de eventualitate pare a fi mai mult decât oportună ca „argument” pro-vaccinal în sfera de influență politico-medicală.
Despre ce este vorba? Prin octombrie 2020, două foste paciente Covid (specialiste în arheologie și respectiv geografie) publicau un articol peer-reviewed în jurnalul de specialitate „Elsevier” (articol aprobat în timp record, de doar 2 zile!) despre „Cum și de ce fac pacienții Long Covid”. În articol se relatează despre posibil prima stare patologică ale cărei simptome au fost descrise pe larg de pacienții înșiși care au făcut schimb de experiență pe rețelele de socializare, în special pe Twitter. O maladie, se spune, mai complexă și de durată mai lungă decât fusese ea descrisă inițial în Wuhan și care, deși prezentase inițial o evoluție blândă și fusese considerată vindecată, se revanșa ulterior agresând din nou pacienții, făcându-i să-și simtă viața amenințată. Simptomele descrise de ei nu au fost recunoscute ca atare de experți, cel puțin nu în primele luni de pandemie.
Majoritatea pacienților pun pe primul loc oboseala extremă și de lungă durată, care-i împiedică să-și reia activitățile anterioare, inclusiv cititul, dar și stările sufletești puternice care-i țin ostatici într-un carusel emoțional. Alții adaugă durerile de cap, confuzia și pierderea memoriei, ultimele trei împachetate sub denumirea de „ceața creierului”. Ar mai fi: mirosul și gustul diminuate, dureri în piept, musculare și articulare, dificultăți la respirație, depresie, anxietate etc. Paleta tulburărilor este destul de extinsă (peste 200 de simptome!), așa cum relevă un studiu retrospectiv din iulie 2021. Un studiu, din păcate, puțin reprezentativ, deoarece respondenții au fost oarecum preselectați, majoritatea (peste 3.000 de foști pacienți) fiind formată de persoanele afectate de Long Covid. O altă limitare a studiului o constituie însuși faptul că răspunsurile s-au bazat pe amintirile unor persoane a căror memorie fusese afectată de boală! În plus, nu s-a clarificat dacă simptomele enunțate nu erau provocate de fapt și de alte maladii ori comorbidități.
Cu toții au în comun dificultatea până la imposibilitatea de a reveni la normalitate. (Să nu uităm însă un „mic” amănunt: Nici nu au fost lăsați să revină, din cauza măsurilor restrictive care s-au perpetuat!) Mulți dintre ei împărtășesc și altceva: S-au simțit abandonați de medici și autorități deopotrivă, lăsați în voia sorții, izolați la domiciliu și trimiși în carantină. După aberația inițială, când au fost internați la grămadă, de la asimptomatici la cazurile grave, ulterior, autoritățile, complet depășite de situație, au izolat la domiciliu oameni cu simptome – ce-i drept ușoare –, pe care mai înainte ei și mass-media îi înfricoșaseră de moarte cu tot felul de previziuni apocaliptice! Ce fac oamenii care se simt lăsați de izbeliște și care au o problemă comună? Încearcă să se ajute singuri, respectiv unii pe alții, și se constituie în grupuri de sprijin. Astfel de grupuri restrânse de până la zece persoane sunt cunoscute de mult, de la alcoolicii anonimi și până la cei afectați de boli rarisime. Membrii lor se întrunesc fizic – în ultima perioadă și virtual – și fac schimb de experiență și sfaturi. De data aceasta s-a constituit un singur dar imens grup al acelora care s-au simțit abandonați și lipsiți de sprijin, după ce mai înainte li se instilase frica, de care ulterior nu s-au mai putut debarasa. Acel grup a definit treptat un sindrom pe care restul experților, fie au fost prea ocupați cu altele ca să-l remarce, fie nu l-au luat în serios, din „lipsă de dovezi”.
Iritarea inițială a constituit-o faptul că la unele persoane boala dura mai mult decât li se comunicase oficial. Un lucru de loc surprinzător, fiindcă se știe de mult că nu există boli, ci bolnavi, și că fiecare corp reacționează altfel. A fost o deficiență de comunicare oficială amplificată de teama inoculată zilnic și de facilitatea comunicării virtuale și a transferului de informații la nivel planetar. Cândva toată frământarea din spațiul virtual a captat și atenția specialiștilor. Unul dintre ei, binecunoscutul Anthony Fauci, recunoștea, prin iulie 2020, că este suficient să dai un clic pe rețelele sociale și vei găsi „un număr impresionant de indivizi cu sindrom post-viral”. Experții grupați în jurul său îl explicau prin furtuna de citokine (substanțe produse de celulele imunitare și implicate în procesul inflamator și apărarea imunitară), prin oxigenarea insuficientă a țesuturilor (de care suferă mai ales sistemul nervos, inima și plămânii), dar și prin stresul și leziunile provocate de intubare și de respirația asistată. Pacienții care au primit oxigen prin metoda non-invazivă, adică prin simplă sondă nazală, prezintă mult mai rar sechele decât cei care au respirat asistat. Ne-o demonstrează și cifrele care atestă supraviețuirea: Dacă la cei din primul grup a supraviețuit fiecare al cincilea, în cel de-al doilea doar unul din 32. În orice caz, la acea vreme se spunea că cei mai predispuși pentru a dezvolta sechele și Long Covid sunt cei cu diverse comorbidități (aceleași care predispuneau și la Covid).
Inițial sindromul Long Covid nu a fost luat în serios de oamenii de știință și din cauza faptului că acele simptome nu fuseseră relatate și în țara de origine a pandemiei, China. Ulterior însă, la un an de la declinul numărului de cazuri, un studiu retrospectiv efectuat în Wuhan a reușit să detecteze sindromul Long Covid la mai bine de o treime din foștii pacienți. Studiile efectuate pe parcurs sunt extrem de eterogene. Înseși autoarele articolului menționat mai sus relatează că majoritatea participanților la grupul de sprijin au fost pacienți din SUA și respectiv UK. În panica generală de la debutul pandemiei, s-a omis să se comunice pacienților un lucru esențial: Vindecarea nu înseamnă un test PCR negativ ori un pacient care respiră din nou fără ajutor, ci implică și o fază de recuperare. Valabil pentru multe boli, nu doar pentru cea cauzată de „noul” virus. Aceeași greșeală s-a produs și prin primăvara lui 2021, când autorități grăbite și dornice de elogii promiteau finalul pandemiei pentru toți primitorii celor două doze de vaccin. Promisiunile neîmplinite nu doar că au prelungit sindromul Long Covid, ci au declanșat și unul Long Protest.
La început sindromul era relatat de o persoană din 20. Apoi de una din 10. Treptat a cuprins tot mai multe categorii. Așa se face că persoane tinere și fără factori de risc au ajuns să prezinte simptomele bolii timp îndelungat, până la câteva luni, și, deși nu au reușit să fie diagnosticate cu ajutorul unui test PCR (care în perioada inițială era mai dificil de efectuat), sunt totuși convinse că au suferit de Covid. Cum era și de așteptat, nu a durat mult și numărul studiilor pe această temă a explodat, ajungându-se să se identifice sindromul post Covid la 40% dintre pacienți. S-a „implicat” și presa și mai apoi și factorii de decizie, aceia care insistă de mai bine de un an pe vaccinare ca singura cale de ieșire din pandemie. Dacă înainte de apariția vaccinului experții se întreceau în a face propuneri pentru a trata sindromul Long Covid, acum panaceul se află la îndemâna tuturor: este vaccinul. El previne și el tratează și acel sindrom. Dar apogeul îl reprezintă amenințările care curg recent din partea politicului: Mai peste tot se percepe un „Cine nu se vaccinează, riscă să fie infectat de varianta Omicron care, deși e una extrem de blândă, provocând mai ales infecții asimptomatice, nu se știe câte cazuri de Long Covid poate cauza”. Mai cu seamă la tineri, ba chiar și la copii. Nu cumva cauza simptomelor la aceste categorii de vârstă trebuie căutată altundeva? Bunăoară în spatele măsurilor restrictive, a fricii și a izolării sociale? Inițial a fost frica teribilă de virus, apoi au intervenit presiunea măsurilor tot mai aberante. Un fel de sindrom Long Lockdown.
Dacă astfel de tulburări există și la alte boli? Răspuns: Da, la foarte multe. Multe boli funcționează ca o cometă, a cărei coadă poate fi mai lungă ori mai scurtă, în funcție de foarte mulți factori. Rujeola, de pildă, o boală a copilăriei care conduce la imunosupresie pe durată de luni sau chiar ani. Amnezia sistemului imunitar face ca anticorpii prezenți în organism împotriva unor patogeni să nu-și mai amintească de sarcina lor și, la o eventuală reîntâlnire cu aceia, procedura trecerii prin boală să se reia, ca și când acel patogen ar fi complet nou. Asta cu condiția ca pacienții respectivi să nu sufere și de o slăbire anterioară a imunității din cauza denutriției cronice, de pildă. Este cazul copiilor din Africa, unde rujeola conduce la infecții bacteriene severe soldate cu mutilarea pacienților.
Dar și gripa, mononucleoza infecțioasă, zona zoster, operații, chemoterapii, fracturi, terapia intensivă (mai ales respirația asistată) și multe altele necesită săptămâni, luni sau chiar ani de recuperare. De ce n-ar fi și cazul virusului Corona? Mai ales că în ultimii doi ani s-au adunat mai mult decât destui factori care să deprime la propriu trupuri și suflete, economii și existențe, cultură și libertate, practic tot ce ne definea sănătatea. Poate că mulți încadrează pleiada de simptome la categoria nocebo, din „lipsa de dovezi științifice concludente”. Poate că alții spun – pe bună dreptate – că multe, foarte multe boli catalogate de medici drept restitutio ad integrum sunt urmate de fapt de tot felul de neplăceri și indispoziții pe durate variabile. Fiindcă recăpătarea integrității anatomice și a funcționalității nu-i totuna cu recuperarea psihologică și socială.
Nu am nimic de obiectat împotriva unui astfel de schimb de experiență pe rețelele sociale. Nu dispun de conturi pe niciuna dintre ele, dar mi-aș dori ca lumea experților să le ia în serios pe toate, nu doar manifestările Long Covid și nu doar atunci când, întâmplător, se potrivesc în pachetul de măsuri ce se vor luate de autorități. Faptul că acei pacienți mobilizați pe rețele au contribuit semnificativ la descrierea simptomelor unei boli ar trebui salutat și promovat și în cazul altor maladii sau circumstanțe. Ar putea fi analizate bunăoară efectele izolării prelungite și ale lockdown-ului repetat ori reacțiile adverse la medicamente și vaccinuri. Cât de multe lucruri știe lumea medicală despre ce simte „în plus” față de ce descriu manualele un pacient cu cancer, cu tetraplegie ori scleroză multiplă? Unul care tocmai a fost diagnosticat cu HIV ori cu tuberculoză, sau unul vaccinat anti-Covid? Ar putea fi, în sfârșit, o ocazie de a ne folosi util de rețelele sociale și de a le pune să lucreze în favoarea noastră și nu a promotorilor, așa cum fac de obicei.
O parte a inteligentei artificiale se ocupa si cu analizarea blogurilor existente si propunerea eventualelor solutii. Deci in teorie cine are acces la date si la rapoarte stie exact care este situatia si cum s-ar putea interveni pentru ajutorarea celor implicati. Intrebarea este “se doreste acest lucru?”
Timp de doi ani pe canalele de media nu am auzit macar o singura data incurajarea populatiei. Speranta nu exista decat in vaccinare. Dintr-o data a disparut tot ceea ce stiam despre stimularea imunitatii.
Frica cred ca este cel mai distrugator sentiment, pentru ca anihileaza ratiunea.
Nu trebuia sa fii conspirationist, ca sa-ti dai seama din primul moment al declararii pandemiei ca panica va avea consecinte nefaste si ca nu poti sa ai incredere in acei “specialisti”. S-a continuat in acest mod timp de doi ani pe toate continentele. Daca la asta adaugam stirile adevarate ca fiind fake news si minciunile ca fiind adevaruri, avem o psihoza de masa cu consecinte grave pe termen lung.
1.Am spus-o deja într-un articol în care-l citam pe fostul meu șef că „dacă nu am fi avut testele PCR, nimeni nu ar fi remarcat pandemia!” În Viena se testează zilnic cât în toată Germania, iar interpretarea testelor PCR a fost modificată astfel încât să cuprindă și mai mulți „pozitivi”. Dacă până acum pragul CT era de 30 cicluri, acum s-a ajuns la 40! Testele decelează în Austria între 25.000 și 38.000 de „pozitivi” zilnic. Din aproape 400.000 de „cazuri active” se află vreo 2000 în spital și 190 pe ATI (ca peste tot, nu se știe exact câți dintre pacienți suferă de și câți sunt acolo cu Covid). Asta spune totul.
2.„Experții” lor, bine selectați (majoritatea au legături cu firmele farma) pretind lucruri mai mult decât absurde, printre care și „pregătirea pentru un eventual val epidemic în toamnă” cu o tulpină despre care nu se știe nimic, dar se știe că „vaccinul ajută”! Sunt însă tot mai strânși cu ușa de realitate și încearcă cu toții să scape basma curată din afacerea murdară în care s-au implicat. Sper ca legea aprobată acum o săptămână să moară cât de curând!
Va multumesc pentru precizari. Fata de „vaccinul care ajuta”, am parerea ca Polidinul romanesc, era mai eficient in viroze decat actual ARNm. Faptul ca exista” siguranta „in vaccin o demonstreaza testarile solicitate pentru Macron si cancelarul german la intalnirea cu Putin. Este foarte rusinos ca” expertii” s-au pretat sa sustina un interes politic cu o justificare medicala. Multi au pierdut increderea in medici. Dar mai exista si medici care spun adevarul. Toata stima!
Polidinul a fost in mod profesionist calificat de prietenii din domeniul farmaceutic – marile corporatii din Big Farma pentru ca un vaccin produs in Romania costa doi lei iar produsele similare de import costau asa la o prima strigare de la un minim de 12 lei, iar din acest motiv ai nostri decidenti bine intentionati- financiar au distrus in mod calificat unitatea de productie simbol a productiei autohtone de medicamente.
Chiar asa, ce fel de patriot poti sa fii ca cetatean roman aflat la butoanele puterii daca la o licitatie publica nu poti sa iei spaga de la o firma autohtona cand se stie ca exista o practica de spaguire, cointeresare materiala a angajatilor din Ministerul Sanatatii de catre BIG FARMA, care iti asigura comisioane frumusele pentru care merita sa lucrezi in institutiile statului roman si sa mimezi activitatea.
Asa ca un post scriptum la mecanismul calificat de discreditare si mai ales sabotajul calificat la care au fost pur si simplu bombardati, lipsiti de orice aparare minima specialistii, institutia medicala ce producea vaciinul romanesc Polidin adica Institutul Cantacuzino, va reamintesc ca in perioada anilor 1995 -1996 productia romaneasca, autohtona de medicamente era pe locul doi calitativ in Europa dupa Franta, iar in urma noastra se aflau Gemania, Italia, Spania, Ungaria, etc.
Insa cum in domeniul politicii din cadrul UE ai nostri lideri politici si din alte institutii proclama egalite, fraternite, etc in realitate intre liderii ce conduc unitatile din Big Farma nu exista cooperare ci numai o cumplita adveristate sau competitie care trebuie pusa in practica, iar ca sa vezi Romania a fost pur si simplu pedepsita si trimisa in randul coloniilor penale – cum sugera in mod corect domnul presedinte KWJ.
Si daca aveti dubii, sau eventual credeti ca este o propaganda ieftina din partea unui fost comunist care idealizeaza realizarile remarcabile ale specialistilor romani de dinainte de 1989, va reamintesc ca puteti consulta primul raport public de activitate al SRI din anul 1994, cand se precizeaza cu subiect si predicat trimitrea in instanta a unor onorabili spioni francezi deghizati in ziaristi al caror interes era concentrat pe sustragerea patentului unui noi medicament romanesc aflat in faza de testare la S.C. Atinbiotice Iasi.
Si nu poti sa nu te intrebi cum presa releva cu subiect si predicat despre faptul ca ultima linie de productie de medicamente de la Institutul Cantacuzino a fost declarata infestata pentru ca intamplator un angajat era bolnav, iar seful statului din acea perioada nu i a zburat la propriu din functii pe cei direct responsabili- domnul Traian Basescu – de parca era anesteziat si lispsit de orice viziune sau minim patritism.
Iar primul ministru de atunci, adica Victor Viorel Ponta isi permitea sa faca glume la televzior pe seama celor petrecute la Institutul Cantacuziono, trimitind pur si simplu in faliment aceasta unitate fanion de cercetare.
Nemernicii care au distrus Romania nu au reusit inca sa demoleze cladirea institutului Cantacuzino. Comunistii au nationalizat, dar nu au daramat unitatile de productie capitaliste.Dupa 1989 am distrus tot ce era bun. Vina este a noastra, doream sa bem coca cola, sa mancam burgeri, sa fim liberi, sa putem pleca in strainatate sa culegem capsuni, sa valorificam potentialul femeii romance, sa putem vorbi deshis despre homosexualitate. Asa ca am reusit sa ne distrugem tara si sa ii salvam pe altii. Un exemnplu: In stare de urgenta, cand toti prostii stateau inchisi in casa, politia si serviciile secrete duceau muncitori la cules sparanghel in Germania, in timp ce romanii nu puteau iesi in camp sa lucreze terenul. Avem avantaj ca suntem in UE, se spune ca am primit mai mult decat am contribuit, dar o analiza exacta ar arata ca marea majoritate a fondurilor europene s-au reintors in tarile dezvoltate, prin achizitia de utilaje din aceste tari sau procesarea produselor primare romanesti si revandute apoi in Romania. Oricum este bine, putem merge la schi, putem juca golf, putem merge in Tenerife.
O tema foarte corect abordata, intradevar long covidul este o modalitate de a justifica asa zisa pandemie, cu o mortalitate reala de sub 0,2%, cu insuccesul total al vaccinarii, se vrea sa se justifice mentinerea restrictiilor si obligativitatea vaccinarii. Probleme de lunga durata dupa trecerea prin boala apar in multe afectiuni. Dar cred ca sunt afectiuni mult mai grave aparute dupa foamete, subnutritie sau admiterea unei alimentatii nesanatoase. In anii anteriori revolutiei, in Romania orice aliment se fabrica in baza unui STAS, bine justificat stiintific. Ne plangeam ca mancam salam de carne cu soia, dupa revolutie am mancat salam de soia cu putina carne, si cu foarte multe euri. Am aplicat si regulamente europene, in care fiecare procesator poate otravi consumatorul in baza declaratiei de conformitate. Long covitul este pui fata de efectele post alimentatie. Doamna doctor, imi permit sa formulez dous intrebari: 1. Daca nu se vor mai utiliza testele, PCR, rapide, va disparea si boala Covid? . 2. Cum poate fi catalogata actiunea statului austriac, de a introduce vaccinarea obligatorie in conditiile cand este clar ca vaccinul este apa de ploaie. Vaccinarea in asemenea conditii mai este un act medical sau de identificare electronica?