America văzută de satiricii Ilf și Petrov
Pentru că la decolare și la aterizare tăblia scaunului din față trebuie ridicată, las scrisul (și așa inutil) și mă apuc de America fără etaje, reportajul iscălit de cuplul Ilf și Petrov, tipărit în varianta românească la Polirom, în 2010.
Beneficiind de o invitație în SUA, Ilia Ilf și Evgheni Petrov, printre altele și ziariști, călătoresc prin SUA, între noiembrie 1935 și ianuarie 1936. La întoarcerea în URSS scriu și publică, în 1937, o capodoperă a literaturii de voiaj.
Drumul București-Roma, Roma-Malta, Malta-Roma, Roma-București conține suficiente decolări și aterizări pentru a fi aproape gata cu lectura volumului.
Cum se întîmplă de obicei, ajuns pe terra ferma – vorba venețienilor – mă grăbesc să ajung la Internet, ca să văd ce-au zis și ai noștri despre varianta romînească a cărții apărute în rusește pe vremuri.
După cîteva articole simt nevoia să dau cu agheasmă sfințită în jurul meu.
Ca să alung Diavolul anticomunismului!
Întocmite de anticomuniști de operetă, însemnările despre America fără etaje îi acuză pe cei doi de concesii criminale făcute propagandei comuniste din anii cînd au scris-o și cînd au dat-o la tipar.
Argumentele convocate în sprijinul acestei teze?
- Volumul critică inegalitățile sociale din America.
- Volumul satirizează Marea țară a Capitalismului Biruitor.
- Volumul consemnează interesul stîrnit în SUA de Uniunea Sovietică.
Din start trebuie să precizez că, la lectura cărții, nu m-am împiedicat (cu mici excepții) de nici un dîmb propagandistic ridicat dinadins de cei doi, deși scriseseră în Evul lui Stalin. Astfel că m-am amuzat la lectura cărții așa cum m-am amuzat cînd am citit și cărțile celor doi despre Ostap Bender.
Principala mustrare – că volumul satirizează America – mărturisește din start imbecilitatea de tip taliban anti-comunist.
Păi, America fără etaje e cartea a doi mari satirici. Dacă mă gîndesc bine, aș putea spune, ca autor de note de călătorie satirice în străinătate, că Ilf și Petrov sînt chiar prea binevoitori cu țara vizitată, străbătînd-o cu privire de umorist duios specializat în gîze, și nu cu una de satiric specializat în oameni.
Umoriști fiind, cei doi nu puteau decît să observe și să consemneze în scris realitățile comice ale Americii – de la dictatura publicității pînă la robotizarea omului.
America din 1938 scutită de inegalitățile sociale?
Haida de!
America e denunțată și acum pentru marile sale inegalități sociale.
Că doar n-o fi Rockfeller orice negru din Harlem?
Și interesul pentru URSS e real la vremea respectivă și nu născocit în chip conformist. Pînă după al doilea Război mondial, cînd răsturnarea Alianțelor, dar și dezvăluirile din interior, duc la o sensibilă schimbare de percepție în Occident, Uniunea Sovietică e pentru americani un tărîm misterios prin experimentul social-politic ciudat. Pînă la americanul de rînd ajung doar știri senzaționale, de domeniul fantasticului, despre ce se întîmplă în Rusia devenită URSS.
E normal, în aceste condiții, ca mulți dintre cei întîlniți în cale de autorii cărții să manifeste interes față de URSS.
Cînd il întrebi pe un îndrăgostit de ce o iubește, comiți greșala de a cere argumentele rațiunii acolo unde operează exclusiv sufletul.
Așa și cu volumul America fără etaje.
Ar fi trebuit să mă rezum la aserțiunea:
Am citit-o și mi-a plăcut!
Dacă am scris și despre prostiile anticomuniste, am făcut-o tot din imbold sufletesc:
M-am enervat!
Lasă un răspuns