Aminitri din ambasadă. Un discurs oficios

În luna decembrie a anului 2019, mă aflam la Ambasada SUA în România, în cadrul unei vizite, așa zise de lucru. Chiar în ziua aceea, ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, își făcea ultimele bagaje și pregătirile de drum.

Ca să fac o mică paranteză, Hans Klemm a fost ambasadorul SUA în România din data de 21 septembrie 2015, până la data de 14 decembrie 2019, când a și părăsit teritoriul nostru național. Însă, nu a plecat cu „pieptul gol”, deoarece Klaus Iohannis i-a acordat lui Hans Klemm Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de „Mare Cruce”, președintele subliniind, în cadrul ceremoniei desfăşurate la Palatul Cotroceni, că oficialul american este un „profesionist”, cu o „contribuţie extraordinară la dezvoltarea relaţiilor” bilaterale româno-americane. Klemm a fost urmat de către Adrian Zuckerman, ambasador confirmat în funcţie de către Senatul american la data de 20 noiembrie 2019. După doar un an şi câteva luni, Adrian Zuckerman şi-a încheiat mandatul și a părăsit teritoriul nostru național. Klaus Iohannis l-a decorat și pe Adrian Zuckerman cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de „Mare Cruce”. În prezent, persoana cheie din Ambasada SUA în România rămâne Chargé d’Affaires ad-interim David Muniz. În curând, președintele îl va decora și pe Muniz, conform tradiției. Pentru cei care nu știu, Ordinul Naţional „Steaua României” este cea mai înaltă decoraţie a României, fiind instituit pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare, aduse statului şi poporului român. Un lucru amuzant este reprezentat de faptul că persoanele care au Steaua României primesc la moarte loc de veci gratuit. Dar nu cred că americanii sunt curioși de așa ceva. Pentru mine, Iohannis este doar președintele său, având tulburarea obsesiv-compulsivă (guvernul meu, PESEDE și alte bla-bla uri), vizite extrem de costisitoare. Și nu spun asta pentru faptul că aruncă cu decorații și numiri de generali pe ascuns, o spun deoarece este un om dubios. Mă face să consider că în afară de el și Carmen, nimic nu mai contează. Dar, mai ales, îi place să fie lipsit de responsabilități și obligații, însă să curgă cu beneficii, un mic dictator fan al cultului personalității, care are tupeul de a afirma: „statul a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii”. Nici nu este de mirare, dacă statul ești tu. Apropo, ce se mai aude de acele biete suflete, domnule președinte?

Dar acum să revin la subiectul inițial al materialului meu.
La un moment dat, pe parcursul vizitei, l-am întrebat pe atașatul militar american la București, un locotenet-colonel sau colonel de aviație, ce părere are despre avioanele F16 cumpărate din Portugalia, de către noi, românii. I-am adresat această întrebare, deoarece știam că avioanele „vor fi trecute” printr-un proces de modernizare de tip Mid-Life Upgrade de către SUA. Știam și că pentru achiziționarea pachetului de bunuri şi servicii complementare vor fi atribuite Guvernului Statelor Unite ale Americii contracte de tip Letter of Offer and Acceptance – LOA specifice Programului Foreign Military Sales – FMS. Cel puțin 280 de milioane de euro au fost alocate programului dintr-o lovitură de pix. Atașatul militar mi-a dat un răspuns halucinant, șocant de sincer. Avioanele vor fi bune cel mult pentru a fi folosite pe post de avioane școală, pentru antrenamente și alte exerciții, nicidecum pentru asigurarea securității naționale. Mai târziu, atașatul militar a vorbit în fața colegilor mei și colegelor mele despre faptul că România a achiziționat tehnică de luptă învechită. Pe scurt, fier vechi. Ce părere aveți, domnul ministru, doar eu vorbesc de fier vechi? (https://www.cristoiublog.ro/frontul-de-est-isi-asteapta-robotii-noi-cumparam-fier-vechi/)

Nu este vina americanilor că suntem slugi, este vina sclavilor care cică ne reprezintă. Pe viitor, o să vă povestesc despre diferența dintre americani și români în alegerea oamenilor care să-i reprezinte, care să reprezinte interesul național, un lucru bun, o valorificare a potențialului uman. Despre acest subiect mi-a povestit un domn care aparținea personalului consular. Un domn care a fost profesor în SUA, a crescut mâncând la McDonald’s, alături de oameni sărmani, subliniind că în SUA doar clasele defavorizate consumă fast-food zilnic.

Ce am aflat eu în urma acestei vizite la ambasadă? De vină nu este cel deștept care oferă, de vină este prostul care acceptă. Nu sunt de vină competitorii noștri, rivalii noștri, inamicii noștri, indiferent cine ar fi ei. De vină sunt trădătorii de neam și de țară. Vânzătorii noștri, la propriu. Nu ne-au dat pentru un „pumn de arginți”, sunt niște creaturi atât de josnice încât doresc să ne vândă și să ofere ei bani cumpărătorului. Ne urăsc deoarece nu aparțin cu adevărat acestui neam și acestei patrii. Închei cu versurile conjudețeanului meu, un Mare OM. Și domnul Ministru al Apărării este conjudețean cu mine și chiar m-a impresionat enorm, dar nu în sens pozitiv sau bun. Știe domnia sa mai bine la ce mă refer, dacă are ceea ce noi numim obraz. În rest, Doamne-ajută și numai bine la toți oamenii de omenie!

Noi vrem pământ!
de George Coșbuc

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!