Amintiri cu Neagu Udroiu

Am sperat mult ca ziua de 10 septembrie, 2022, să fie o zi de nota…10. Nu a fost! Din păcate, aproape de prânz a căzut vestea decesului. Neagu Udroiu a murit! Nici măcar nu se poate da o zi care cuprinde o asemenea știre. Mai ales de mine, care am amintiri dragi, multe și felurite cu acest om.

Mă opresc la câteva dintre ele. Pe vremea când era director la Agerpres, apoi prin călătoriile în jurul lumii cu avioanele prezidențiale. Plimbările în Cișmigiu, ori pe Calea Victoriei. Vizitele mele la casa sa de lângă Gara Predeal. Lungile convorbiri telefonice. Evenimentele culturale la care vorbea cu mare pasiune. Mă tot invita să mergem în satul natal, Cartojani, în fostul județ Vlașca. A venit de câteva ori și la vernisaje de expoziții de pictură, acolo unde rosteam și eu câteva judecăți de valoare, puțin cam teatral, recunosc. Dar, publicul trebuia atras. Chiar am scris despre o artistă propusă de Neagu Udroiu. Îmi trimitea volumele pe care le edita, apoi când am început și eu să semnez cărți, făceam schimb de noutăți tipărite. Și tot așa, multe amintiri dragi. Penultima este conturată de colaborarea sa la site-ul domnului Cristoiu. Îi urmăream textele, iar într-o bună zi am îndrăznit să solicit adresa acolo unde expedia el aceste rânduri despre personalități, ori întâmplări de tot felul. Amabil, Neagu Udroiu a oferit contactul și așa am început și eu să public la cristoiublog.ro. Deci și lui i se datorează faptul că scriu aici de mult timp.

Ultima amintire. Am vorbit la telefon să îi ofer cea mai recentă carte a mea. A spus că nu se simte prea bine și să mai așteptăm puțin. Am așteptat. Am sărit peste amintirile cu soția sa, Marieta Udroiu, ori cu unul dintre cei trei copii ai săi, Denisa, pe care am cunoscut-o mai bine.
În afară de familie și amintiri rămân cărțile care vor da mărturie în timp de viața unui om. Un om aparte.

Dintre cărțile sale, multe m-au impresionat. Un loc special este dedicat celor trei volume intitulate „Condeie, voci, chipuri – o istorie a presei românești prin personalități”, ori paginilor semnate ca ambasador în Finlanda.
Iată câteva tiluri: Reportaje din țară – Profesiune și sens de viață [1973]; Sita lui Eratostene [1981]; Zăpezi din miazăzi [1982]; Pieton prin sate și orașe românești [2000]; Cartojani – istorii vechi și noi [2016]; La apa Dâmbovnicului [2017]. Pagini de jural: Sub roțile carului mare [1998]; Emisferele de Magdeburg [2001]; Singur printre ambasadori [2015]; Grădina cu statui [2016]; Semaforul albastru [2019].

Reportaje din străinătate: Reporter pe Mississippi [1976]; Hawaii [1977]; Pieton prin orașele lumii (3 volume) [1976, 1994, 1998]; Ferestre spre Carpați [1983]; Mâine, în secolul următor [1985]; Terra, casa în care locuim [1988]; America, un loc sub soare [1991]; Lumea nouă – cinci veacuri de nesingurătate (2 volume): La nord de Rio Grande [1994] La sud de Rio Grande [1998]; Watergate-un crâmpei de istorie americană [1994]; Români la nord și la sud de ecuator [1994]; Japonia se scufundă? [1996]; China, dragonul pe roți [1997]; Coreea de sud și veacul pacificului [1997]; Zăpezi din miazănoapte: Ambasador în Finlanda [2007] , Ambasador în Estonia [2011] La nord și la sud de ecuator [2013]; Acasă la Moș Crăciun [2016] Eseuri: Gutenberg sau Marconi? [1981]; Eu comunic, tu comunici, el comunică [1983]; Tehnologia în tranșeele informației [1999]; Angrosiști în piața informației [1999];
Regatul meu pe o știre [2000]; Mass media și societatea (3 volume), [2014]; Condeie, voci, chipuri – o istorie a presei românești prin personalități: (3 volume), [2014] Reporter la evenimet: O șansă păcii! -trimis special la Națiunile Unite [1989]; Pelerin la Infopolis [2000] etc.
L-am cunoscut pe Neagu Udoriu.

Neagu Udroiu