Amintiri necenzurate din presa cenzurată

Cum au scăpat doi prieteni din capcana unui…cionoffism!

La îndureratul ceas al plecării lui Nicolae Croitoru din această lume bântuită de răutăți și de nevrednicii, a fost și firesc gestul nostru, al celor care l-am prețuit și ne-am bucurat de încrederea sa, de a ne reaminti întâmplări în care el ne-a fost părtaș. Întâmplări care, fiecare în felul ei, depune mărturie despre cine a fost și cum va rămâne regretatul nostru prieten în sufletele și în gândurile noastre. De aceea, din multele, foarte multele amintiri pe care le-am strâns și vreau să le păstrez despre prietenul Nicolae Croitoru, aleg una care nu cred că mai are nevoie de prea multe motivări pentru a fi consemnată.

A produs, așadar,mare vâlvă printre colegii din redacția ,,Scânteii tineretului’’ (și poate că nu numai acolo), vestea că am hotărât  să renunț la burlăcie și să mă așez la casa mea. După cum de mirare se pare că a fost și faptul că aceea pe care am ales-o să îmi fie alături pe întortocheatele cărări ale vieții-și mulțumită Domnului, îmi este de peste 46 de ani!- lucra la Vaslui, acolo unde am cunoscut-o, cu câteva luni înainte, cu prilejul unei documentări gazetărești.

Drept pentru care au fost și unii care au ridicat niscai semne de întrebare, mai ales că data și locul căsătoriei civile îi puneau oarecum pe gânduri: sâmbătă, 1 aprilie, la Caracal, orașul meu natal. De unde și pățania bunilor mei prieteni Ioan S. (Nică) și Marian Ț., pe care eu și viitoarea mea soție i-am invitat să ne fie alături la eveniment. Invitația ca invitație, dar pentru asta trebuiau să plece din București, așa că, băieți disciplinați fiind, au mers să îl anunțe pe șeful lor ierarhic, adică pe Nicolae Croitoru, secretar al CC al UTC. Pe care, de altfel, îl pusesem și eu în temă a propos de ideea de a renunța la burlăcie, așa că i-a ascultat cu atenție și a fost total de acord să efectueze deplasare București-Caracal și retur.

Numai că, tocmai pe când cei doi se pregăteau să iasă din birou, Nicolae Croitoru i-a întors din drum cu câteva întrebări care i-au pus pe gânduri.

-Unde spuneți că va fi oficiată căsătoria?

-La Primăria Caracal.

-Și când este programată?

-Sâmbătă, 1 aprilie.

-Și cine se însoară?

-Prietenul nostru, Șerban Cionoff.

-Măi băieți,  gândiți-vă mai bine: și sâmbătă, și 1 aprilie, și la Caracal și Șerban Cionoff! Nu e cumva este și ăsta tot un… cionoffism?

,,Cionoffism’’ fiind calificativul cu care circulau în folclorul oral farsele, cele mai multe telefonice, pe care le-a ticluit și le-am făptuit și care i-au avut ca adrisanți pe câțiva dintre activiștii UTC. Farse despre care am povestit, cu ceva ani în urmă, sub acest generic, în coloanele acestui blog. Cea mai cunoscută fiind aceea cu un iluzoriu schimb de apartament, în capcana căreia a căzut un personaj din conducerea secției propagandă, presă și cultură a CC al UTC.

După cum era și de așteptat, întorși în birou, cei doi prieteni au pus mâna pe telefon și m-au sunat acasă, la Caracal:

-Fii atent, noi o să venim, ne-am și luat bilete până la Caracal. Dar voi doi, mâine, să fiți pe peron cu certificatul de căsătorie în mână. Dacă nu îl aveți, mergem direct la nașul și îi cerem să ne predea la postul de miliție din gara Craiova fiindcă am călătorit în mod fraudulos pe ruta Caracal-Craiova și am refuzat să plătim amenda.

Bineînțeles că, a doua zi, prezentând scuzele de rigoare, i-am lăsat pe invitați acasă și am plecat noi, proaspăt însurățeii, să îi întâmpinăm pe cei doi prieteni. Cum altfel decât având în mână certificatul de căsătorie?!

Care credeți că a fost primul lucru pe care l-au făcut prietenii Nică și Marian? Au pus mâna pe telefon și au sunat la București:

-Da, tovarășe secretar, am ajuns la Caracal și chiar așa stau lucrurile. De data asta, nu a mai fost…un cionoffism. Șerban Cionoff este căsătorit cu acte în regulă.