Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

Ana Pauker „nu era capabilă nici să-şi schimbe cămaşa de noapte de pe ea”

Între 30 noiembrie – 5 decembrie 1961 se desfășoară la București Plenara Comitetului Central al PMR.
Durata neobișnuită a reuniunii are o explicație simplă:
Întors de la Moscova unde Nichita Hrușciov îi mai dăduse un picior în spate mortului Stalin, Gheorghiu Dej convoacă o Plenară a Partidului pentru a denunța Cultul personalității lui Stalin în special și Cultul personalității în lumea comunistă, în general, așa cum ceruse Kremlinul tuturor partidelor comuniste și muncitorești subordonate.

Dej se află în culmea puterii de partid și de stat. De aceea, el folosește Plenara pentru ca timp de șase zile activiștii care i se supuseră să-i calce în picioare pe cei care îi fuseseră dușmani, în frunte cu Ana Pauker. De aceea, așa cum mai scris, Stenograma Plenarei CC al PMR din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961, publicată sub forma unui prim volum din Dosarul Ana Pauker, la Nemira în 2006, (selecția și editarea documentelor, studiu introductiv și note: Elis Neagoe-Pleșa, Liviu Pleșa. Cuvânt înainte, acad. Florin Constantiniu) dă seamă de spectacolul mizeriei omenești în general și nu al mizeriei omenești la comuniști.

Vine rîndul Ghizelei Vass. Are 49 de ani, e în Partid din 1933. Şef al Secţiei de Relaţii Externe al C.C. al PMR în regimul Dej. Şefă şi în anii Ceauşescu.
Asemenea multora de la şedinţă se concentrează pe bîrfirea Anei.
Multe dintre observaţiile Ghizelei Vass o pun într-o lumină proastă pe ea şi nu pe Ana Pauker:

„Tovarăşul Gheorghiu în expunerea sa s-a referit în cîteva cuvinte asupra purtării şi comportării lui Ana Pauker în închisoare. Eu aş vrea să mă opresc asupra acestei părţi, deoarece aici s-au arătat multe aspecte, aureola care i s-a creat lui Ana Pauker. Ea a avut-o şi în închisoare. Dar, tovarăşi, eu trebuie să vă spun deschis, deşi în închisoare a existat o compoziţie mic-burgheză, de nivel politic cultural scăzut, după o perioadă de existenţă şi viaţa ei din închisoare, aureola ei era în declin. A existat mai mult un miraj, aşa, o îndrăgosteală, dar din punct de vedere politic nu era. Şi vreau să vă dau cîteva aspecte care merită atenţia. Eu m-am reîntors în închisoare în 1938. Colectivul era dezorganizat, învăţătura nu se făcea. Ea era ruptă de colectiv, era izolată cu cîteva cucoane, care toată ziua vorbeau franţuzeşte şi nu se uitau la colectiv. În colectiv erau nemulţumiri, grupuleţe peste grupuleţe, ea era comentată şi judecată de întregul colectiv“.

Abordarea coboară jos, jos de tot, la nivelul unei coafuri de mahala:

„Tovarăşi, trebuie să vă dau multe aspecte, aşa, din viaţa zilnică. Ea nu era capabilă nici să-şi schimbe cămaşa de noapte de pe ea. Stătea o responsabilă care urmărea cînd trebuie să-şi schimbe cămaşa pentru fiecare fleac.

Eu acum îmi dau seama de unde cunoştea toate aceste povestiri despre familia Brătienilor, despre diverse cancanuri şi diverse intrigării şi romane ale familiei regale, cu cine era încurcat Carol; seri întregi se petreceau aceste discuţii. Cînd era vorba de luat o poziţie, de a avea o părere, lumea rîdea… Ei, te duci la Ana! Că ai şi da şi nu“.

Dîndu-se peste cap să-i intre în voie lui Dej, Tovarăşa Ghizela compară lagărul de la Caransebeş (unde era închis Dej), cu cel în care se afla Ana Pauker, pentru a extrage o nouă linguşire faţă de Conducător:

„Trebuie să spun că şi în această compoziţie, în afară de o îndrăgostire pentru talismane, cum spuneau fiecare, asta am cadou de la Ana Pauker, altceva, din punct de vedere politic, nu era. Mi-am dat mai mult seama de viaţa acestui colectiv, de spiritul familiarist, liberalist, care era acolo mai tîrziu, cînd în lagăr am stat împreună cu tovarăşii care au fost la Caransebeş. Era un alt spirit, un spirit sănătos, şi care, trebuie să spun, au avut mult de furcă cu noi pînă ne-au lecuit de toate acestea, de care ne-a molipsit în viaţa de zi cu zi Ana Pauker. Ţin minte, cînd s-a întors, [că] i-am spus: Vezi, de-abia în lagăr cu tovarăşii am aflat ce e adevărata viaţă de partid. Zice: Lasă, că te ştiu eu, ţi-a plăcut că ai stat cu bărbaţii, nu ţi-a plăcut că erai cu noi. Ăsta era răspunsul, fără să-şi manifeste un interes ce a fost acolo, cum a fost acolo“.

S-o recunoaştem:
Nu ştiam că Ana Pauker avea şi umor!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Ana Pauker „nu era capabilă nici să-şi schimbe cămaşa de noapte de pe ea””

  • Foarte interesant și foarte spumos editorialul dumneavoastră ,Maestre Ion Cristoiu ! Nu mi-au plăcut niciodată bârfa, oamenii bârfitori și nici intrigile sau jocurile de culise ! Tatăl meu avea un dezvoltat simț al umorului și făcea bășcălie de astfel de oameni și de comportamentele lor ! Cum sunt fata tatălui meu (fără a se înțelege că am fost răsfățată prea mult și am profitat de numele lui ,expresie folosită în context pentru a sublinia nota umoristică ,șugubeață ,a firii mele) și nu suport aceste lucruri, l-am moștenit din plin ! Nu știu , dacă este o problemă genetică sau istorică(cum a scris cineva ), sau poate, câte un pic din amândouă, dar ,a fi lingău începe de la „a te pune bine cu cineva „bârfindu-i pe ceilalți , fapt observat foarte bine și la domnul Florin Câțu ,nu doar la Ghizela Vass care o bârfea pe Ana Pauker ! Și unde a ajuns Florin Câțu cu bârfa și cu jocurile de culise ale acoliților săi pentru le submina autoritatea altor pretendenți la funcțiile ocupate de el și care voiau să fie în grațiile lui Klaus Johannis ?…Nicăieri ! Vă mulțumim pentru un editorial superb , absolut minunat ,excepțional de frumos și de interesant ,Maestre Ion Cristoiu ! O duminică minunată, binecuvântată, vă dorim ,Maestre !

  • Excelent jurnalul video! Sunt total de acord.

  • @Gh. Grosu: „G. G. Marin” este Gheorghe Grossmann, zis Gaston Marin, evreu din zona Aradului, unul dintre importanții „baroni” ai lui Ghiță Dej. Oricum, memorabila formula lui!

    • @la Vache; ce nu stiti: G.G.Marin (scolit la Paris) si inca doi evrei au construit Romania moderna. Din pacate romanii
      sunt cam ….prosti. Regret ca unul dintre cei trei a plecat in Armenia si a „disparut”. Timp de 33 ani romanii au avut ce
      vinde, nu au pus nimic in loc, iar acum suporta consecintele.
      Drama este ca au taiat si copacii, iar acum scroafele nu au unde sa se urce.

      • @Gh. Grosu 2: V-ați grăbit, dvs. nu știți că eu…știu. Nu doar că, de meserie, sunt istoric, dar am avut șansa de a-l cunoaște în ultimii săi ani pe Gh. Gaston Marin (și pe alții din familia lui) și, în plus, i-am ingrijit – la editura patronată de Ion Cristoiu – prima versiune a cărții sale memorialistice. Nu intru cu dvs. in polemica, dar partea cu „românii… proști” este – prin reducționismul frust afișat – cu totul discutabilă, aș zice chiar ofensatoare.

  • Ghizela Vass, evreica din Basarabia, o croitoreasa vicleana si perfida („La Vass qui rit”- o numea G.G.Marin/ un tip destept).
    Nota: bunica lui Bogdan Olteanu de la una din fete.
    Jeguri erau inainte , jeguri sunt acuma_ cred ca este o „problema” genetica si nu istorica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *