România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie
Anca Pintilii
Anca Pintilii
Am citit mereu cărţi, pe lângă cele obligatorii. Voiam să descopăr şi să-mi formez propriile conexiuni. E o libertate să te pierzi printre cărţi. Sunt o norocoasă prin pregătirea pluridisciplinară şi expunerea multiculturală, prin oamenii şi locurile care m-au format. La Liceul Mihai Eminescu din Iaşi (fostul liceu de fete Oltea Doamna) am învăţat în sala de clasă în care a predat Eminescu însuşi, iar în afara orelor eram mereu la sala de lectură a Bibliotecii Ghe. Asachi pe când se afla încă în Palatul Culturii, citind pentru comentariile literare. Apoi am plecat la Cluj, unde am urmat Facultate de Studii Europene, avându-i ca profesori pe Andrei Marga şi Nicoleta Racolţa Paina, şi cochetând cu jurnalismul în cadrul Casei de Cultura a Studenţilor. Începusem cumva din liceu când îi luasem un interviu maestrului Radu Beligan, venit la Iaşi cu piesa Take, Ianke si Cadâr. Locuiesc în Elveţia din 2006, am un master în management internaţional de la Universitatea din Geneva. Am scris despre personal branding şi corporate social responsibility pe când nu erau aşa la modă. Lucrarea mea de masterat, sub îndrumarea Prof. Emeritus Susan Schneider, e un studiu de caz despre iniţiativele de responsabilitate socială a companiilor de tutun, publicat mai apoi şi folosit ca material pedagogic de universităţi din lumea întreagă. A primit un premiu internaţional (Ethics and Social Responsibility Award, Case Centre Awards, UK 2015) si este încă un bestselling case. Îmi place să fac performanţă, să am rezultate bune şi să evoluez ca individ, indifferent de timpul şi efortul necesare. Am lucrat pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ONG-uri şi în mediul privat, iar actualmente am societatea mea, fiind pasionată de strategie, IT şi comunicare. Locuiesc la Bougy-Villars, un sat aflat între Geneva şi Lausanne, şi mă întorc des acasă, la Iaşi. Păstrez un interes pentru cultură şi prezentul românesc datorită blogului şi jurnalului video a maestrului Ion Cristoiu, convinsă fiind că identitatea de bază e cea care ne defineşte şi nu numărul paşapoartelor obţinute pe parcurs.
Prozatorul Ion Cristoiu – un Hitchcock printre Povestitorii săi
Coperta face parte din demersul scriitoricesc (dacă ai şansa să fii publicat). La început e vitrina unui produs cu pagini. Apoi însoţeşte cititorul pe durata lecturii, protejându-i legătura intimă cu ...
Trei prinţese la Boris Godunov sau cum reparăm un şirag de perle cu un fir de păr
Carţile vechi şi mai ales cele care nu s-au reeditat sunt uneori vândute la preţuri mari. Nu intru în jocul speculei şi de multe ori am răbdare până găsesc titlurile ...
Vitrine
Imaginea vitrinei din copilaria mea era a unui tărâm de vis, exact ca o poveste care te chema spre magazin. Ceea ce a urmat in anii ’90 a fost nu ...
Creanga de aur – note de lectură
„Neapărat, Creanga de aur”. Cu acest sfat m-am întors de la întâlnirea cu maestrul Ion Cristoiu de la Zürich din aceasta vară. O găsisem mai demult într-un anticariat din Bucureşti, ...
