Parlamentul European trimite Acordul UE-Mercosur la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Teoretic, intrarea în vigoare a acordului este blocată>
Anca Pintilii
Am citit mereu tot felul de cărţi pe lângă cele obligatorii. Vroiam să descopăr idei noi şi să-mi formez propriile conexiuni. E o libertate să te pierzi prin lectură. Sunt o norocoasă datorită unei pregătiri pluridisciplinare, a unei expuneri multiculturale şi a unui simţ practic; prin oamenii şi locurile care m-au format. Elevă a Liceului Mihai Eminescu din Iaşi (profil filologie), am învăţat în sala de clase în care a predat poetul însuşi, iar în afara orelor eram mereu la sala de lectură sau la mediateca Bibliotecii de la Palatul Culturii. Apoi am plecat la Cluj-Napoca, unde am terminat relaţii internaţionale şi studii europene (Univ. Babeş-Bolyai), avându-i ca profesori pe Andrei Marga şi Nicoleta Racolţa Paina. Am scris articole pe teme culturale în cadrul unui cerc de jurnalism al Casei de Cultură a Studenţilor. Începusem cu un interviu luat maestrului Radu Beligan, venit la Iaşi cu piesa „Take, Ianke si Cadâr”. Locuiesc în Elveţia din 2006, am un master în management internaţional (Univ. din Geneva) şi alte certificări obţinute în decursul timpului. Am scris despre “personal branding” şi “corporate social responsibility” pe când nu erau aşa la modă. Lucrarea mea de masterat, sub îndrumarea Prof. Emeritus Susan Schneider, a fost un “case study” cu o notă pedagogică despre iniţiativele de responsabilitate socială ale companiilor de tutun. A primit un premiu internaţional (Ethics and Social Responsibility Award, Case Centre Awards, UK 2015) şi este un “bestselling case”, fiind folosită ca material didactic de universităţi din lumea întreagă. Îmi place să fac performanţă, să învăţ mereu lucruri noi şi să evoluez ca individ, indiferent de timpul şi efortul necesare. Profesional, am fost expusă unor medii variate (privat, ONG & organizaţie internaţională), am fost îndrumată sau am interacţionat cu oameni din diferite culturi, domenii sau poziţii, fiind responsabilă de proiect sau lucrând cu date sensibile (cercetare, comunicare, organizare de evenimente, logistică, strategie şi administrare). Locuiesc la Bougy-Villars, un sat aflat între Geneva şi Lausanne, şi mă întorc des acasă, la Iaşi. Am doi copii cărora le vorbesc în româneşte. Păstrez un interes pentru domeniul culturii şi al artei. Sunt atentă la evoluţia societăţii româneşti datorită blogului şi jurnalului video ale maestrului Ion Cristoiu. Identitatea de bază e cea care ne defineşte, pe lângă alte paşapoarte obţinute pe parcurs.
Anca Pintilii
Apr. 2025
Pasărea străină din „Ostrovul Lupilor”, de Mihail Sadoveanu
Mehmet Caimacam nu întră în scenă oricum. Cititorul e pregătit așa cum se pregătise și scriitorul odată, cu desele lui drumuri prin Delta Dunării. La Sadoveanu acest ritual de pregătire ...
Dezinformarea și meritul celor «44 de zile în Bulgaria», de Mihail Sadoveanu
Ideea cărții „44 de zile în Bulgaria” (editura Institutului de Arte Grafice «Minerva», București, 1916), rezumată de locotenentul Regimentului 15 de infanterie Mihail Sadoveanu - un martor sentimental și privilegiat, ...
Henri Dès, aliatul copiilor și al părinților
Elveția nu e o țară iubitoare de copii, dar cântecele lui Henri Dès m-au făcut să uit de lipsa creșelor și de politica învechită exploatatoarea de bunici, iar în lipsa ...
« Uvar » de Mihail Sadoveanu, o carte de leac în căsnicie
Cum face un străin să fie pătruns de cultura românească și despre predispoziția către o permanentă evaluare a sinelui în raport cu celălalt. Personajul lui Uvar nu e doar ...
Improvizație în dialog. Despre jazz, Johnny Răducanu și un pianist sicilian
«Piesa „Cariddi” este despre experiența mea și procesul dureros prin care am trecut părăsindu-mi regiunea natală, același tip de suferință care îi poate marca pe oameni din alte țări.» Pianistul ...
Funambulul din presă
Desenatorul de presă e prin definiție om liber, artist și jurnalist deopotrivă. Desenul deranjează astăzi mai mult ca niciodată pentru că lumea e stereotipizată, nu mai știu mulți ce-i umorul ...
Nunta domniței Ruxanda – note de lectură
Romanul lui Mihail Sadoveanu, scris în douăzeci de zile și dat imediat la copiat tineretului de la Copou pentru a fi dus apoi la editura Cartea Românească, unde a apărut ...
Țigani robi mănăstirești, dar cu gusturi boierești
Doar câteva sunt întâlnirile esențiale în viață, puternice când se produc, cu riscul de a fi epuizate ulterior chiar de autor. Ca un aluat dospit, ele se viciează în timp ...
O zi puțin probabilă
Și totuși prefer să-i spun une journée improbable, așa cum o numesc de fiecare dată când ea se produce. Definiția e simplă, cu invitația de a o trăi pe-a mea ...
Tătarul deprins cu porunca măgulirii
Pătrundererea unei culturi trece prin mai multe etape. Începe prin observarea elementelor vizibile, de suprafață: ținută, arhitectură, design, formule de adresare sau felul cum se stabilește un contact. Urmează faza ...
