După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Anul 1956 – Doliu pentru unii Imperialiști (II)

Dacă este să fiu concis, pot afirma clar și răspicat: criza de la Suez a fost provocată de decizia americanilor și britanicilor de a nu finanța construcția de către Egipt a barajului înalt de la Aswan, așa cum promiseseră, drept răspuns la legăturile tot mai strânse ale Egiptului cu Cehoslovacia comunistă și Uniunea Sovietică.

Nasser a reacționat la decizia americană și britanică prin declararea legii marțiale în zona canalului și prin preluarea controlului asupra Companiei Canalului Suez, prevăzând că taxele de trecere colectate de la navele care tranzitează canalul vor plăti construcția barajului în cinci ani. Marea Britanie și Franța se temeau că Nasser ar putea închide canalul și ar putea întrerupe transporturile de petrol care curgeau din Golful Persic către Europa de Vest. Când eforturile diplomatice de soluționare a crizei au eșuat, Marea Britanie și Franța au pregătit în secret o acțiune militară pentru a recâștiga controlul asupra canalului și, dacă era posibil, pentru a-l detrona pe Nasser. Ei au găsit un aliat extrem de bine pregătit în statul Israel, a cărui ostilitate față de Egipt fusese exacerbată de blocarea de către Nasser a Strâmtorii Tīrān (la gura de vărsare a Golfului Aqaba) și de numeroasele raiduri ale comandourilor susținute de egipteni în Israel în perioada 1955-56. La data de 29 octombrie 1956, 10 brigăzi israeliene au invadat Egiptul și au avansat spre canal, punând în dificultate forțele egiptene. Marea Britanie și Franța, urmându-și planul, au cerut ca trupele israeliene și egiptene să se retragă din zona Canalului și au anunțat că vor interveni pentru a impune încetarea focului, acțiune ordonată de Națiunile Unite. În 5 și 6 noiembrie, forțele britanice și franceze au debarcat la Port Said și Port Fuad și au început să ocupe zona canalului. Această acțiune a fost întâmpinată în curând de o opoziție tot mai mare pe plan intern și de rezoluțiile sponsorizate de SUA în cadrul ONU (făcute în parte pentru a contracara amenințările sovietice de intervenție), care au pus rapid capăt acțiunii anglo-franceze. La data de 22 decembrie, ONU a evacuat trupele britanice și franceze, iar forțele israeliene s-au retras în martie 1957.

Nasser a ieșit din criza Suezului drept un învingător și un erou pentru cauza naționalismului arab și egiptean. Israelul nu a obținut libertatea de a utiliza canalul, dar a redobândit drepturile de navigație în Strâmtoarea Tīrān. Marea Britanie și Franța, mai puțin norocoase, au pierdut cea mai mare parte a influenței lor în Orientul Mijlociu în urma acestui episod.
Date cheie interesante sau o scurtă „paralelă” între ce avea loc în țara noastră și ce avea loc în alte părți ale Lumii:

  • 12 august: În fața Bisericii Piariștilor din Cluj are loc o manifestație anticomunistă, încheiată cu un memoriu de protest. Preotul Vasile Chindriș este arestat și condamnat la 7 ani de închisoare.
  • 17 august: Republica Federală Germania interzice partidul comunist.
  • 18 august: Episcopul Alexandru Rusu trimite un nou memoriu autorităților comuniste, după care este arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare.
  •  23 octombrie: Revoluția ungară. Mii de demonstranți protestează la Budapesta împotriva guvernului pro-sovietic.
  • 24 octombrie: Revoluția ungară. Uniunea Sovietică invadează Republica Populară Ungară.
  • 27 octombrie: La București, Iași, Cluj și Timișoara au avut loc demonstrații studențești. Una dintre cererile cele mai frecvente ce putea fi auzită era abolirea predării limbii ruse în școli și universități.
  • 31 octombrie: Marea Britanie și Franța încep să bombardeze Egiptul pentru a forța redeschiderea Canalului Suez.
  • 4 noiembrie: Revoluția ungară. Ocuparea Ungariei de către armata sovietică și instalarea guvernului contrarevoluționar condus de János Kádár.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Anul 1956 – Doliu pentru unii Imperialiști (II)”

  • La 9 octombrie 1944 Churchill și Stalin s-au întâlnit la Conferința de la Moscova. Relatarea lui Churchill privind acest incident este urmatoarea: Churchill a scris pe o bucată de hârtie (unii pomenesc de un șervețel) propunerea ca sferele de influență să se împartă procentual după cum urmează:
    România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influență, iar Marea Britanie 10%;
    -ramane de vazut in ce a constat 10%…….

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog