Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Anul II după Coronavirus. Am fost și eu la întovărășire, adică m-am vaccinat la maraton!

De bună voie și nesilit de nimeni m-am vaccinat zilele trecute, în Piața Constituției. Din mașină, cu Pfizer. La vaccinul maraton este ceva între Noaptea Învierii și Votul de la prezidențiale. Unii, aranjați la țol festiv, deși nu-i vedea nimeni, alții, așa cum s-au ridicat din pat, cu ce au apucat să pună pe ei. Dar, neapărat, țoale cu deschidere la umăr și cu buletinul în mână. Am fost și eu la întovărășire!

Vaccinarea poporului român de la orașe și sate

La început a fost întovărășirea. Prin 1949, după modelul colhozului sovietic, au apărut și la noi primele GEC-uri (Gospodăria Agricolă Colectivă, apoi Cooperativa Agricolă de Producție și, în ultimii ani când se cam luase tot de prin pământuri, GOSTAT-ul, adică Gospodăria Agricolă de Stat, unde munceai doar pentru Stat și rămâneai cu ce furai).

Cu frumosul, cu sfatul sau vorba bună, entuziasm și prostie, dar și cu o ușoară înțepătură de sulă (o sculă cu un ac lung, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea) între omoplați, țăranii au plecat la drum, „sfârșind odată cu trecutul negru”, spre marea întovărășire și cooperativizare, ca să le fie mai bine.

Au fost la început ademeniți cu binefacerile revoluției agrare, în cele din urmă dibuiți și săltați de Comisia de Colectivizare de prin pivnițe, pătuluri, din podurile caselor sau de prin pădurile unde se pitiseră, aduși la primărie pentru înscriere la Colectiv. Să pună umărul și ei, ca la vaccin acum, la marea revoluție agrară. La noi, în timpurile moderne, începe tot așa, ca o întovărășire cu dragoste și stăruință vaccinarea revoluționară a poporului român de la orașe și sate. La oraș am fost eu, săptâmâna viitoare mă aflu la ai mei, la țară, vă relatez de acolo cum merge și cu vaccinarea la sate. Stați să vedeți ce-o să fie de acum încolo. O să ne țâțâie fundul de atâtea înțepături în umăr, din sașe-n șase luni și pe bani!

La vaccin, ca la tăierea moțului!

Unii români, atunci când ies din casă, porniți la ceva mai special, își aleg cu mare băgare de seamă ținuta și trăirea cu care pleacă în suflet. Piața Constituției, ora 8:30. Răcoare dimineața, chiar răcoare, dar senin, măreață Casă a Poporului sus pe deal, poporul în vale, așteptând marea vaccinare, la maratonul întovărășirii. Se trece printr-un labirint de garduri, te duci, te întorci și iar te așezi la coadă. Oameni se prezintă la vaccin așa cum i-a lăsat Dumnezeu.

La vreo trei–patru mașini în spatele meu este un Audi obosit adus din Germania. Unui borțos în maieu îi bârâie motorul. Are o mustață grizonată și fabuloasă, care pornește de sub nasul turtit și se împreunează cu părul de pe piept. Deși, e și un afiș acolo în care ești atenționat ca pe perioada staționării să lași mașina să se odihnească, el se joacă cu pedala de accelerație. Omul nostru a venit gata pregătit pentru vaccin, cum vă spuneam, în maieu. Consoarta este revărsată pe bancheta din spate cu telefonul lipit de ureche. S-a strecurat cu greu, cred, într-un furou cu umărul în aripi de fluture, ca să-l salte mai ușor. Povestește cuiva, o altă rudă de prin Ilfov sau județe limitrofe probabil, că acolo s-au cam adunat toți din fostul RFG al Bucureștilor (Rahova-Ferentari-Ghencea), ce se mai întâmplă pe la Capitală și cum e cu vaccinul făcut la coadă, din mașină. Un „fă, un mai du-te dreacu`, că știu și io”, se aude prin geamul lăsat jos pe la jumate.

În față, un SUV BMW negru, la volan un domn spilcuit și o doamnă aranjată ca pentru botez sau tăiere de moț. El vorbea la mobil, dădea indicații și soluții, chestiuni importante, politician important sau om de afaceri era cu siguranță. Ea stătea ca Sfinxul din Valea Regilor, bleagă și înțepenită cu labele întinse pe spătarul scaunului din față. Coafată, cu un coș în cap din care se revărsau buclele pe umerii dezgoliți. Poate așa e femeia, cochetă, poate așa iese ea din casă în fiecare zi, nu musai acum că face vaccinul, că oricum n-o vede nimeni. Oarecum ciudat, ăștia mai cu moț, ca să le spun așa, chiar nu și-au găsit ei loc pe listele speciale în iarnă, când nici nu ajunsese vaccinul în România și ei erau gata înțepați?

Când te-nțeapă și te-ntreabă, tu rămăi la toate rece

N-am mai pomenit o gingășie și o virtuozitate în mânuirea acului de când mă știu. Nici la biserică popa nu are atâta dragoste și iubire față de babele cucernice care se căznesc în baston, dumincă de duminică, să vină la slujbă. La un moment dat, fătucile sexoase, gătite în halate albe și cu pulpițele strânse în blugi, își aplecau gingașul cap de geamul mașinii și spuneau:

— Vă rugăm să ne iertați, dar o să dureze mai mult decât durează de obicei!!! Sunt probleme cu platforma, vă rugăm să ne scuzați! Sexoase, pentru că arătau ca asistentele de pe sticlele de spirt medicinal, care nu știi la ce se gândesc și ce vor să-ți facă. N-a fost nimic de genul acesta, căzuse Platforma în tot Bucureștiul, cea care elibera adeverințele de vaccinare pentru primul tur. Străbați câteva labirinturi și într-un final ajungi sub cortul vaccinării. Nu ieși din mașină, lași frumos geamul jos, tragi mâneca sus și pac. Apoi un pic de spirt și plasture.

Câte un vaccin la tot poporul

Vă dați seama când treaba asta o să fie o rutină! Toți comercianții, vânzătorii de ziare, casierele de supermarketuri, preoții, poștașii, polițiștii de la rutieră, gunoierii, bibliotecarele, vatmanii de la tramvai, profesorii, încasatoarele de taxe și impozite sau femeile de serviciu de pe scară, cu toții vor fi instruiți și instruite, o recalificare generală pentru executarea unui vaccin.
— Unde te-ai vaccinat? Când? A, duminica trecută, la biserică. A ieșit popa cu Sfintele Daruri și cu dozele de vaccin. Tu? La mine a venit Gina, poștărița, mi-a adus pensia și mi-a făcut și vaccinul. Dar, tu? Eu, la piață. O știi pe țața Nineta din Bolintin-Vale, aia cu roșiile frumoase, țâța vacii, de unde cumpăr eu mereu? Da, ce-i cu ea? Și-a luat și ea licență de vaccinat, așa că l-am făcut la ea. Cică le dă primăria o subvenție bună pentru porumb pe chestia asta, plus bilete clasa I pe tren, la cușetă și cu lada frigorifică unde să-ți fie legumele proaspete și dozele de vaccin.

La vaccin. Suntem curajoși, nu-i așa?

De fiecare dată când văd un ac în preajma mea, fie el și unul de cusut nădragii, sunt extrem de suspicios și precaut cu mâna, brațul sau altceva. Așa că îmi duc, instinctiv, ca un intelectual ce sunt, mâna la frunte, nu la fund. Am avut când eram mic câteva experiențe nefericite cu niște asistente care își rataseră meseria și vocația și puteau foarte bine să profeseze ca fierar betonist pe șantier, găuritor filetator sau prelucător prin așchiere la uzina Vulcan. În rest, n-am nicio treabă, am crescut la țară…

De ziua mareului vaccin a fost altfel. Doamna cu seringa mă vede și mă întreabă:
— Suntem curajoși, nu-i așa?
— Suntem, doamnă, și mă uit năuc în spate, la ai mei, ei erau gata vaccinați. Trei în mașină, deci suntem trei, dar numai mie mi s-a adresat așa de oficial de mi s-a zbârlit părul pe sub cămașă. Ce onoare, parcă eram cel puțin A.R., Altețe Regale, nu Confirmare de Primire Poștală. Pac, o pișcătură și cerberul ne face semn să urnim mașina până în parcarea special amenajată pentru refacere și eventuale reacții de după vaccin.
— Rămâneți, 15 – 20 de minute până primiți cărțile de identitate sau dacă raportați o stare de rău. La vreo 5 minute te cuprinde o ușoară amețeală, o moleșeală plăcută ca atunci când vii iarna din ger în casă, bagi un cei sau un vin fiert și cazi așa, într-o fericire bleagă.

O mașină, stilul smuls, oprește în buza maratonului, în fața labirintului de la Piața Constituției. Șoferul coboară, discută cu cei înșirați la coadă, gesticulează nervos, își flutură mână prin aer, probabil le zice cine este el și cine e bătrână din mașină. Nu are timp să stea la coadă, așa c-o lasă pe babă la intersecție. Bătrâna, rămasă singură, își strânge poșeta în brațe și întreabă cine poate s-o vaccineze și pe ea. Am uitat să vă spun, din loc în loc sunt instalate indicatoare ale STB–ului, cu denumiri oarecum tâmpite – Barcelona, Salonic, Milano, Costinești și ca loc, și ca situație, însă altă aberație, acolo nu oprește nimic de genul ăsta, pentru că, repet te vaccinezi din mașină, ca pieton biped ești exclus!
— Nu se poate, nu ești în mașină, nu faci vaccin. Astea sunt regulile, numai din mașină, se răstește un căprar care asigură ordinea și buna desfășurare a maratonului. Întrebați acolo, la cort, dar astea sunt dispozițiile, numai din mașină!

În zadar s-a plimbat bătrâna pe la mașinile care așteptau, pe la asistentele amabile. Musai, mamaie, din mașină!
Aproape trei ore și jumătate a fost căzută Platforma, cea care elibera adeverințele de vaccin. Fătucile în halat alb m-au lămurit că o s-o primesc pe mail. N-am primit-o! Doar un mesaj pentru rapel. Vrei, nu vrei trebuie să te ușurezi, undeva, că altfel îți cad rinichii în pantaloni. Un agent cu două trese pe umăr, cumsecade tipul (i se dăduse o uniformă de la Primăria Capitalei, citez: de la Nicușor Dan, cu gradele gata cusute, deși mă îndoiesc că agentul știa să se iscălească, dar era echipat cu aparatul de electroșocuri pentru vaccinații recalcitranți) te îndrumă spre WC-urile ecologice din curtea maratonului. Poliție, armată? Nu, domnule, astea sunt de la domnu` primar Nicușor, de la primărie, așa le-am primit cu tresele cusute pe umeri.

P.S.: La mine în sat, în Siliștea Gumești, erau unul, Bărăgan i se spunea și multă minte nu prea avea. Umbla pe toate ulițele, sufla din goarnă (o trompetă răsucită folosită la morți, dar și la vii) și răcnea din toți rărunchii ca să adune lumea la Primărie, anunțând că autoritățile aveau ceva important de comunicat. Cam la fel ca presa noastră de azi. Diferența e că ăla era plătit prost sau deloc, i se arunca acolo ceva.

Ăștia de acum sunt foarte scumpi la goarnă. Un soi de premier Cîțu sau de domn gheneral Gheorghiță anunțau de pe prispa Sfatului Popular ce măsuri s-au mai luat spre binele comunei și a celor care locuiesc într-însa. Și, îmi vine în minte o declarație a premierului, ca s-o reproduc din rubrica De-ale lui Câțu Mâțu`, din Jurnalul video al maestrului Ion Cristoiu, de pe www.cristoiublog.ro sună cam așa: „Maratonul vaccinării de la București (…) (nu reușești să înțelegi unele cuvinte, le molfăie) cu rezultate extraordinare, aș putea spune fantastice. Obiectivul a fost să avem peste 10.000, dar avem peste 20.000 de persoane vaccinate”.
Așa este, cincinalul în patru ani și jumătate!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Anul II după Coronavirus. Am fost și eu la întovărășire, adică m-am vaccinat la maraton!”

  • Asadar de ce v-a prins moleseala dupa cinci minute? Sper ca nu v-a dat tarcoale stafia lui Marin Preda. Hm…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *