Apa caldă și Misterele Bucureștiului (fragment)

A fost nu odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti (decât din când în când).
A fost odată, într-o țară îndepărtată o așezare frumoasă, pitorească, în care tramvaie cu cai și trăsuri elegante tăiau orașul în lung și-n lat…

Mă aude o babă felceriță care tocmai trece pe lângă mine în mare grabă. Haida-de! Ia mai taci cu poveștile tale, nu vezi ce mizerie trăim? Unde vezi tu frumusețe? Da eu o întreb: Unde mergi matale pe vremea asta și de ce nu porți mască? Ce mască, bre? Da ce-i, carnaval? Fug să pun ventuze unei cucoane care plătește oricât numai să scape de răceală. Vreau să-i spun câteva vorbe despre covid, dar baba dispare în gangul care leagă calea Victoriei de strada Academiei. Dinspre Câmpineanu îl văd venind îngândurat pe domnul Vasile Cancicov (fost director al cotidianului Ordinea al conservator democraților).

Mă vede și mă salută. E mulțumit că uite, are cui să-i mărturisească deznădejdea ce-i răscolește sufletul. Facem câțiva pași împreună. Am de gând să-i spun și eu ceva noutăți din 2020. Dar mai întâi îl las pe el să povestească.

„De miercuri 29 noiembrie 1918, viața din București pe care o regăsesc acum e mult mai grea de cum am lăsat-o la plecare. Alimentele aproape nu se mai găsesc, zarzavaturile de iarnă abundente altădată au dispărut. Carnea e o raritate, tot așa și ouăle care, dacă se găsesc se plătesc cu minimum 80 de bani bucata. Untul, laptele, foarte rar. O sticlă de rom am plătit azi 48 de lei. Mai presus însă de orice, populația suferă de frig. La mine e nenorocire; casă fără sobe, exclus a aprinde caloriferele iar soba ce am instalat-o provizoriu e așa de insuficientă încât înghețăm în casă. În biroul meu, azi termometrul arăta zero grade. Din voiajul de zilele trecute m-am ales cu o grea răceală, am o bronșită care mă tem să nu mă dea în pneumonie, cu casa neîncălzită. Patul îl încălzesc cu o pernă electrică. Ce trebuie să fie cu populația nevoiașă! Din Viena se telegrafiază că, în fine, a fost stabilit un acord între Puterile Centrale și Guvernul român din Moldova pentru eliberarea reciprocă a internaților civili. Să fie oare posibil ca martirajul nostru să ia sfârșit înainte chiar de încheierea păcii?

Apoi marți, pe 9 ianuarie, printr-o ordonanță dată de guvernatori toate rufăria aparținând gospodăriilor din teritoriul ocupat, ca albituri de masă, pat, lenjerie și prosoape, se rechiziționează și se proprește deocamdată în mâinile posesorilor, care sunt obligați să declare ce au până la 1 februarie. Se sechestrează, de asemenea, toate albiturile și pânzeturile din magazine, vânzarea lor fiind strict interzisă sub grele pedepse.

Este interzis de asemenea înstrăinarea de la om la om a acestor obiecte, cum și distrugerea lor. În fine, în hoteluri, restaurante, birturi, cofetării, cafenele se interzice întrebuințarea fețelor de masă și a șervetelor de pânză. Pedeapsa contravenienților 10 mii de lei amendă și un an închisoare.

Miercuri, 10 ianuarie, o nouă ordonanță a guvernatorului ne mai vâră o grijă; cea a încartierărilor. Se reglementează din nou încartierarea, de unde până azi numai casele celor refugiați și mobilizați erau ocupate, desigur cu oarecare excepții și pentru celelalte, acum se generalizează încartierarea pretutindeni. Toți cetățenii trebuie să pună casele la dispoziția lor. Odăile nemobilate suntem obligați să le mobilăm noi, sau în neputința noastră Comuna. Suntem încă obligați a le furniza: apă, gaz, electricitate și căldură. Această ordonanță a vârât spaimă în toată lumea. Pe fronturi nimic, nu se grăbește nimeni, e timp înaintea lor destul.”

Așa e și la noi, cu căldura îi spun mai mult șoptit domnului Cancicov. Ce vorbești? se miră el așa, cât mai politicos, ca la 1918. Da, credeți-mă, nu vă mint. Să nu vă pară rău că nu ați apucat Bucureștiul anului 2020. Cum? Două mii douăzeci? Păi ăsta nu mai e în secolul XX, e în XXI ! Da, aveți dreptate. Nu înțeleg, ce-i aia ? zice domnul Cancicov privind cu mirare mobilul meu care tocmai clopoțea un mesaj. Vă lămuresc imediat, zic în timp ce citesc mesajul. Ce e plăcuța aia de sticlă? Văd că scoate sunete. E vreo pudrieră cu oglindă? Așa subțire? Nu, e un telefon. Ești nebună madam ! Scuzați-mă, sunteți cam.. E război, e adevărat, dar ca să-mi spui că o oglinjoară de poșetă e un telefon, asta e cam prea de tot. Bine zic, nu mă credeți. Hai să vă arăt ceva. Ia priviți aici. Caut în youtube un clip cu noul candidat la primărie vorbind despre starea dezastruoasă a sistemului de termoficare din București.

Aoleo! exclamă fostul deputat de la Partidul Conservator Democrat. Ce-i asta?
E o știre din Bucureștiul anului 2020. Ascultați:

„O să urmeze o iarnă foarte grea, în care sistemul nostru este mult mai prost decât sistemul pe care l-am avut acum 3 sau 4 ani, în sensul că numărul de avarii e mult mai mare şi fiecare bucureştean a văzut pe propria piele încă din această vară. Şi atunci suntem nevoiţi, pentru că nu avem timp, de la preluarea mandatului până la începutul iernii avem cam o lună, tot ce putem face e să facem un management de avarie, astfel încât să avem un stoc de materiale cu care să putem interveni, să avem echipe cu care să putem interveni şi aici nu sunt suficienţi oamenii de la Termoenergetica şi va trebui să facem nişte contracte în regim de urgenţă cu companii private care să fie capabile şi ele să intervină”.

În opinia lui, din primăvară s-ar putea trece la înlocuirea conductelor vechi din sistemul de termoficare.
Vreau să văd reacția domnului Cancicov, dar .. a dispărut. I-a făcut atât de rău deplasarea în timp și vizionarea acestei știri încât a preferat să se risipească. Sper din tot sufletul că va reuși să se adune până la urmă, nu de alta dar va trebui să ajungă la campania electorală din 22 mai 1918.

De fapt, a apucat să-mi spună ceva despre acea campanie. Da. Mi-a spus – ”avem alegeri generale cu candidați oficiali și fără opoziție. Ce a depins de guvern, nu s-a făcut. Avem alegeri cu campanie de întruniri publice, discursuri, recriminări politice, calomnii și insulte triviale și lașe, pentru că sunt făcute la adăpostul jandarmului bavarez și fără putință pentru cel atacat de a răspunde.”

(va urma)

https://books.google.ro/books?id=b_SJDQAAQBAJ&printsec=frontcover&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Cancicov