Apariția și dispariția coalițiilor politice. Cazul BND, iunie – septembrie 1944 (LXII)

Negocierile de la Moscova privind Convenția de armistițiu a „Celor Trei Mari” cu Statul Român au continuat la 12 septembrie 1944 aproape în tot cursul nopții, până a doua zi, la ora 5. Așa cum se statornicise regula la runda precedentă, discuțiile s-au desfășurat sub presiunea lui Molotov, care, în cele din urmă, își impunea punctul de vedere. Ceea ce transcriu în acest episod oferă o imagine veridică, nu una părtinitoare, selectivă, deoarece prezint textul integral al intervențiilor celor care au jucat rolul de protagoniști la negocieri. Prin urmare, consecvent scopului acestui serial, pun la dispoziția cititorului stenograma integrală a discuțiilor derulate în ședința din 12 septembrie 1944, cu prelungirea ei, așa cum am mai amintit, fără cosmetizări, fără interpretări, ci doar cu unele precizări strict necesare pentru înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat atunci într-o „noapte albă”:

 

„Dl. Molotov: Deschide ședința.

Se începe printr-o explicație a acordului și a anexei. S-a crezut că se va face un protocol special, dar s-a renunțat la această idee, după consultarea celorlalți Aliați. Acest text a fost trimis dlui Pătrășcanu. Se acceptă ordinea de zi?

Dl. Pătrășcanu: Da.

Dl. Molotov: Se trece la propunerile suplimentare ale delegației românești. Am în vedere art. 2 al Notei românești. În acest punct 2, se spune că este de dorit ca România să devină aliată sau cobeligerantă. Într-un anumit timp guvernele aliate vor fi de acord să asigure României cobeligeranța. În acest scop, guvernele aliate au făcut cuvenitele schimburi de vederi (trebuie amintit că nici în Tratatul de Pace din 1947 nu s-a acordat României calitatea de stat beligerant – n.n.).

Dacă nu este altă declarație de făcut, să examinăm proiectul de ieri, punct cu punct.

Dl. Vișoianu: Care este punctul de vedere asupra punctului 19?

Dl. Molotov: Este prematur să vorbim acum; Domnii Ambasadori sunt de acord?

(Ambasadorii Angliei și Statelor Unite aprobă).

Dl. Vișoianu: Când am redactat modificările la art. 19, ne-am gândit, ca atunci când războiul se va fi terminat, să nu mai avem trupe aliate în România.

Dl. Molotov: Să înscriem sau nu această propoziție? Este prematur. Scopul prezenței trupelor aliate (sovietice) este continuarea luptei contra Germaniei. Este prematur acum să ne ocupăm de aceste chestiuni, când vom fi mai liberi.

Dl. Vișoianu: Dacă dl. Molotov afirmă că prezența trupelor aliate (sovietice) este provocată de lupta comună contra Germaniei și Ungariei, atunci să se înscrie principiul că aceste trupe vor părăsi țara când va înceta războiul.

Dl. Molotov: Este prematur să abordăm detalii acum.

Dl. Vișoianu: Nu abordez detalii, ci principii.

Dl. Molotov: Aceasta rezultă din sensul acordului și nu mai este nevoie să vorbim acum.

Dl. Vișoianu: Nu mi-am permis să cer ceva nou, ci numai principii. Nu cerem detalii, ci numai principii, detaliile se vor fixa ulterior (Dl. Vișoianu citează o frază a lui Talleyrand, în care acesta spunea că un lucru subînțeles este cu atât mai clar când este spus în scris).

Dl. Molotov: Mulțumim pentru cele spuse de Talleyrand. Propunerea făcută de delegația română are în vedere detalii, nu principii. În ce privește acest principiu, el este înscris în art. 1, care spune că se va lupta pentru independența și suveranitatea României.

Dl. Vișoianu: Să se scoată acest articol și să se fixeze principiul.

Dl. Molotov: Sensul articolului este clar, nu trebuie să-l modificăm, dacă am face astfel, ar trebui multe preciziuni care ne-ar îngreuna; anexele nu sunt necesare.

Ambasadorul Marii Britanii: Găsește situația României similară cu aceea a Franței: plină de trupe fără un acord special. România este îngrijorată fără motiv.

Ambasadorul Statelor Unite: Declară că Dl. Molotov a exprimat corect punctul de vedere al Aliaților, este prematur să vorbim de aceasta: trupele vor fi retrase.

Dl. Vișoianu: Vom lua act de această declarație că este inutil să mai spunem ceva, dată fiind această declarație.

Dl. Molotov: De acord.

Să examinăm articolele: În Preambul va fi trecut Mareșalul Malinovski.

Obiecții?

Dl. Pătrășcanu: Nu.

Dl. Molotov: În art. 1 s-a trecut ca data încetării ostilităților între România și Națiunile Unite 24 august, ora 4. (Se citesc articolele în continuare, cu corepondențele lor din anexă, care se aprobă fără nici o modificare. Se modifică, la cererea d. Molotov, articolul 8, în sensul că nu se mai face mențiune de Bulgaria și naționalii ei).

Dl. Molotov: Delegația română propune o redactare nouă a articolului 10 care să fie unit cu 14; există și o referire la anexă. Articolul la cel nou:

«10. Guvernul Român trebuie să facă, în mod regulat, în monedă românească, plățile cerute de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) pentru îndeplinirea funcțiunilor sale, și în caz de necesitate va asigura folosința, pe teritoriul românesc, a întreprinderilor industriale de utilitate publică, depozitelor de combustibil, petrol, alimente și alte materiale sau servicii, în acord cu instrucțiunile date de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).

Vasele de comerț românești, care se găsesc atât în apele românești, cât și în cele străine, vor fi supuse controlului operativ al Înaltului Comandament Aliat (Sovietic) pentru folosirea lor, în interesul general al Aliaților (vezi Anaexa la art. 10)».

Dl. Christu: O explicație.

Dl. Molotov: Da. Dar să nu citim și anexa?

Dl. Christu: Anexa nu este o explicație a articolului, ci ceva nou. Să nu amestecăm două chestiuni.

Dl. Molotov: Nu vreau să spun că sunt explicații în anexă, ci pur și simplu să-l citim. (Se citește anexa).

Dl. Christu: Art. 10 înlocuiește vechiul 10 și 14.

Dl. Molotov: Da.

Dl. Christu: Art. 14 dispare?

Dl. Molotov: Da.

Dl. Christu: Anexa cuprinde ceva nou. Textul așa făcut riscă să ne producă dezavantaje. El se referă, desigur, la rublele puse în circulație de trupele sovietice, dar vor veni și particulari, care au depozite de ruble.

Dl. Molotov: Nu știu ce propune.

Dl. Christu: Propunem ca adunarea rublelor să nu se facă acum, ci mai târziu.

Dl. Molotov: Rușii au fost obligați, neavând convenție cu România, să facă emisiuni de lei de ocupație și ruble. Dacă semnăm acordul, nu este nevoie de noi emisiuni. Dar ce vom face cu rublele emise, ele nu sunt devize internaționale. Nu este nevoie de ele în România. Aceasta explică de ce se propune să se strângă rublele. Se înțelege că după semnare nu se vor mai emite noi monede. Nu este nevoie să fi expert ca să înțelegi asta.

Dl. Christu: Pentru ruși nu este nevoie să emită lei de ocupație, Guvernul român, fiind gata, mai de mult, să dea lei rușilor. Să se înscrie că rușii nu vor mai pune în circulație lei și ruble.

Dl. Molotov: Această idee rezultă din armistițiu, dacă semnăm azi, mâine nu mai punem problema.

Dl. Christu: Modalitățile și montantul rublei să se fixeze la București.

Dl. Molotov: Cred că dl. Christu își iubește meseria și vrea detalii, în armistițiu nu este nevoie.

(Se citește art. 11 și anexa)”.

 

Reamintesc că din perspectiva autorităților sovietice privind „ocuparea României” s-a trecut la tipărirea masivă în URSS a așa-numiților „lei de ocupație”. Pe bancnote erau înscrise numele Comandamentului sovietic și obligativitatea folosirii, pe întreg teritoriul țării noastre, a acestor lei fictivi, fără acoperire în aur sau în valută convertibilă. Simultan, circula moneda sovietică – rubla – la cursuri de schimb fanteziste. În aceste condiții, haosul monetar devenise de nesuportat pentru populație și pentru firme. Unul dintre efectele cele mai grave se regăseau în deteriorarea accelerată a puterii de cumpărare a populației.

 

„Dl. Christu: O mică observație.

Dl. Molotov: Da.

Dl. Christu: Se socotește valoarea dolarului în momentul semnării.

Dl. Molotov: Dl. Christu este un expert; clauza privitoare la aur este un respect față de dolar. Cred că chestiunea este clară.

Dl. Maiski: Intervine și răspunde dl. Christu la observațiile făcute de d-sa în ședința anterioară. Dl. Christu arătase că dată fiind starea economică a României, 300.000.000 dolari reprezintă, și mai ales, pot reprezenta, la sfârșitul războiului, când este de presupus că situația economică a României va fi mult mai proastă, o sarcină mult prea grea. Cerea, în consecință, să se însereze clauza că, «dacă se va constata, la sfârșitul războiului, că situația economică a României este așa de proastă încât suma cerută reprezintă o sarcină prea grea, ea să fie micșorată.» I se răspunsese că experții economici sovietici făcuseră constatarea că, dat fiind că venitul anual al României este de aproape 2.000.000.000 dolari anual, suma de 300.000.000, cerută drept despăgubire, va putea fi, în orice caz, plătită. Dl. Christu contestase această afirmație, arătând că venitul anual al României este de numai 600.000.000 dolari anual.

Dl. Maiski aduce acum documente – comunicări ale secțiunii economice a Societăților Națiunilor și lucrarea d. Slăvescu (reputat economist și demnitar în perioada interbelică – n.n.) – care arată că, într-adevăr, venitul anual al României este de 2 miliarde dolari anual.

Dl. Christu mulțumește d. Maiski pentru onoarea care îi face de a-i răspunde cu date; arată că, neașteptându-se la aceasta, nu poate aduce și d-sa date oficiale (promite d. Maiski să-i trimită de la București un studiu documentat) și continuă să conteste că venitul României ar fi atât de mare.

Dl. Chriștu argumentează că veniturile anuale ale României sunt mult mai mici (600 milioane) și aduce în sprijinul afirmațiilor 3 argumente:

1) Lucrările citate de d. Maiski se referă la România, «pe care eram atât de mândri să o numim România Mare» și care nu mai există astăzi. 2) România a dus un război, care i-a cauzat atâtea distrugeri. 3) România continuă războiul. Toate aceste fapte fac ca venitul României să nu poată fi mai mare decât 600 milioane dolari anual. «Dar, continuă dl. Christu, dacă experții economici sovietici sunt atât de convinși, că într-adevăr venitul anual și că, deci, oricare ar fi starea economică a țării mele la sfârșitul acestui război, ea tot va putea plăti suma impusă, este cu atât mai simplu să se insereze clauza cerută de noi, care, dată fiind convingerea acestor experți, nu va avea obiect. Prin înscrierea clauzei, de scădere a sumei impuse dacă se va constata că România nu va putea plăti, nu se va face altceva decât să ni se dea o oarecare satisfacție.»

Dl. Molotov: Să-mi dați voie să consider acest duel fără importanță. Să trecem mai departe.

(Se continuă cititul articolelor, care sunt aprobate fără modificări).

Dl. Vișoianu: (Referindu-se la anexa articolului 16).

Ce însemnează «după ordinele Înaltului Comandament Aliat Sovietic»?

Dl. Molotov: Fiind dat că situația militară există în România și că trupele sovietice sunt responsabile de această situație, trebuie ca toate transmisiunile să fie folosite în interesul Aliaților. Diplomații străini nu au voie să cifreze. Corespondența diplomaților, cu Guvernele lor și cu Guvernul român, se va face sub control. Acest lucru se face deja în România.

Situația militară cere ca în spatele trupelor să fie ordine. Este și interesul României care duce războiul. Acesta este sensul.

Dl. Vișoianu: Deci și Guvernului român.

Dl. Molotov: Da.

Dl. Vișoianu: Vor fi greutăți cu țările neutre.

Dl. Molotov: În Italia nu s-au creat greutăți, unde există aceeași situație. Interesele Aliaților vă sunt mai aproape decât cele ale neutrilor.

(Se continuă citirea articolelor).

Dl. Molotov: Fiind date cele spuse de d. Popp în ședința anterioară, credem posibil să modificăm art. 19, după cum urmează:

«Guvernele Aliate socotesc hotărârea Arbitrajului de la Viena, cu privire la Transilvania, ca nulă și neavenită și sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) să fie restituită României, sub condiția confirmării prin Tratatul de Pace, și Guvernul Sovietic este e acord ca forțele sovietice să ia parte, în acest scop, în operațiuni militare, conjugate cu România, contra Germaniei și Ungariei».

Dl. Molotov se interesează dacă redactarea este satisfăcătoare.

Dl. Popp: (Referindu-se la acțiunea trupelor sovietice alături de trupele, românești). În text se spune «trupele sovietice iau parte» sau «trupele sovietice să ia parte»?

Dl. Molotov: Fără îndoială «iau parte». Se poate constata că s-a săvârșit examinarea textului și a Anexei, Acum se pot prezenta textele definitive spre semnare.

Se acceptă?

Dl. Pătrășcanu: Da”.

 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *