Apariția și dispariția coalițiilor politice. Cazul BND, iunie – septembrie 1944 (X)

Săptămâna Mare. În loc să se relaxeze, Serviciile Secrete au intensificat supravegherea liderilor politici. Ipoteza potrivit căreia în acele zile se vor înmulți întâlnirile dintre reprezentanții partidelor istorice s-a dovedit corectă. Așa că a crescut numărul rapoartelor Poliției, Siguranței și SSI, bazate pe tot felul de note ale informatorilor și pe interceptări telefonice, accentul punându-se pe demersurile care aveau drept scop o oarecare coordonare a acțiunilor opoziției. Numersoase personalități au abordat în discuții bilaterale și în grupuri căile întăririi alianței dintre PNȚ și PNL, antrenându-i și în aceste acțiuni pe alți exponenți ai diverselor structuri economico-sociale. Bunăoară, luni, 30 martie 1942, Constantin Argetoianu consemna în „Însemnări zilnice”:

 

„Bujoiu, la mine (era vorba despre marele industriaș care, în anumite perioade, a fost și membru al Guvernului – n.n.). L-am felicitat că s-a împăcat cu Ică (viceprim-ministrul Mihai Antonescu – n.n.). «Ce împăcare, Domnule!». Și îmi povestește lucruri de necrezut. După ce delegația noastră (o delegație a oamenilor de afaceri dintre cei mai bogați – n.n.) s-a întors de la Berlin, a vrut să remită raportul său dlui președinte al Consiliului (Mareșalul Antonescu), dar n-a putut să dea de el… În cele din urmă, au trimis raportul prin poștă, sub plic recomandat. Nu este adevărat că Guvernul n-a știut nimic de plecarea delegaților în Germani; s-a încheiat chiar un jurnal al Consiliului de Miniștri, cu privire la această misiune, iar el, Bujoiu, a fost personal solicitat să plece…, «dar dl Ică se vede că a uitat», precizează amicul Bujoiu. (…) Bujoiu, om de treabă și inimos, mi s-a arătat foarte descurajat și convins că vom pierde și ultima ocazie de a ne organiza rosturile noastre economice… Bujoiu e și foarte pesimist. Să scăpăm de pericolul rusesc, să scăpăm de pericolul bolșevic și anarhic intern, restul va veni de la sine. Mai bine sau mai prost…”.

 

În continuare, Argetoianu a revenit la tema obsedantă, respectiv la șansele coalizării diferitelor forțe antihitleriste în vederea impunerii unui alt curs politicii oficiale. Aceleași preocupări se regăsesc din belșug și în Jurnalul lui Ioan Hudiță. Tot luni, 30 martie 1942, liderul PNȚ nota în Jurnalul său:

 

„Lucrez la Biblioteca Academiei. Întâlnesc la ieșire pe I. Simionescu, președintele Academiei și fostul meu profesor de geologie la Facultatea din Iași. Nu l-am mai văzut de vreo trei ani. Știe că fac politică țărănistă și că sunt secretar general adjunct. El a fost toată viața un mare germanofil, de pe vremea când făcea parte din organizația liberală din Iași, de sub președinția lui Stere (era vorba despre Constantin Stere, basarabean, om politic, profesor la Universitatea din Iași, autorul celebrelor romane „În preajma revoluției” – n.n.), când acesta s-a retras de la liberali, Simionescu nu l-a urmat, rămânând cu partidul. Un om de treabă, altfel, însă un mare oportunist și mort după bani. Nu lipsește de la nicio emisiune (emisiune de radio – n.n.) bine plătită. Iar în cronica științifică pe care o ține la ziarul «Universul», de ani de zile, publică tot felul de articole de cultură generală, dar nimic despre geologia lui, în care se pretinde specialist. Azi el susține din răsputeri pe Antonescu și nici nu vrea să audă de înfrângerea lui Hitler. Când i-am spus că aliații vor învinge până la urmă, a întrerupt imediat conversația, spunându-mi râzând: «Fugi, Satano, nici nu vreau să te ascult»”.

 

Alți interlocutori au avut poziții diferite, însă elementul comun l-au constituit îngrijorarea și dezorientarea; îngrijorare față de perspectiva victoriei Aliaților și dezorientare din pricina complexității și caracterului contradictoriu al evenimentelor.

În aceeași perioadă se înregistrează noi și noi informări emise de SSI. Între acestea, cea care semnala următoarele:

 

„Potrivit Rezidenței «Ardeal» a SSI și bazată pe o «sursă sigură» Maniu și Brătianu ajunseseră la o înțelegere importantă referitoare la Mareșalul Antonescu. Se aveau în vedere reexaminarea situației politice, economice, militare și diplomatice a țării, precum și toate posibilitățile prezente de a putea încheia o pace separată și imediată cu Sovietele, fără considerarea consecințelor momentane ce ar putea rezulta pe urma acestui act. Necesitatea și urgența acestei păci o impune faptul constatat de cercurile competente, când Germania deja a pierdut războiul”.

 

În ceea ce privește traiul cotidian, Hudiță consemna vineri, 3 aprilie 1942. Vinerea mare.

 

„În fine, populația va avea carne de Sărbătorile Paștelor. Ziarele anunță că se va putea consuma carne în localurile publice între 5 și 13 aprilie. Aici am ajuns după 9 luni de război! Și Antonescu strigă sus și tare că va câștiga războiul!”.

 

În completare, sâmbătă, 4 aprilie 1942, Hudiță a povestit în Jurnalul său:

 

„Tata (Vasile Hudiță, învățător în comuna Bogdănești) a sosit cu trenul de 6 dimineață. Ne-a adus doi miei și ouă proaspete. Pe la amiază a venit și Neculai (avocat, fratele lui Ioan Hudiță) de la Hotin. În cursul după amiazei a sosit și Mircea (inginer agronom, alt frate) de la Constanța, unde-și face stagiul militar ca sublocotenen la artileria antiaeriană. Bateria lui este instalată în portul Constanța. Și Fănică (încă un frate) medic la Ghidiceni-Tutova. Sora, Corina, a rămas la Bogdănești să facă Paștele cu Ghiță (frate cu Ioan Hudiță). Fănică ne-a adus și el un miel și păsări tăiate. Vasile Spiridon (inginer agronom) vărul meu, mi-a trimis un butoi cu 200 litri vin de la viile Negroponte (Negroponte, familie înrudită cu Gh. Tătărăscu – n.n.), pe care l-am ridicat de la gară în seara aceasta. Ne pare rău că lipsesc Ghiță și Corina, însă tata n-a putut lăsa gospodăria în această epocă a anului, singură, fără pază (…) Tata spune că și sărbătorile acestea de Paști, în satul nostru, ca și în celelalte din județ, e jale mare de pe urma marelui număr de morți pe care l-au avut regimentele noastre 16 și 56 infanterie pe frontul Odessei din toamna trecută. Nu e familie din satul nostru care să nu aibă pe cineva de plâns. Ca și la Crăciun, satul nostru continuă să fie în doliu. «Toți blestemă pe Antonescu, zice tata, pentru uciderea atâtor tineri și pe tâlharii de nemți, care nu se mai satură de pământ și pustiesc totul în calea lor, ca și barbarii de pe vremuri». Tata e pur și simplu indignat pe Antonescu pentru că «nu pune capăt războiului din moment ce a eliberat Basarabia și Bucovina de Nord».

Neculai povestește lucruri triste despre situația din Nordul Bucovinei și din regiunea Hotin, unde își are el funcțiunea. Întâi mare mizerie. În anul cât au fost rușii stăpâni pe aceste locuri, n-au făcut absolut nimic, ca și cum ar fi știut că nu vor mai rămâne mult nici în Basarabia și nici în Bucovina. Drumurile sunt neîngrijite, peste tot domnește o sărăcie nemaipomenită. Evreii din Hotin și Cernăuți, care n-au fost încă internați în lagărele din Transnistria, trăiesc cu groaza că vor fi internați și ei dintr-o zi în alta. «Funcționarii noștri din guvernământul din Cernăuți, zice Neculai, sunt în cea mai mare parte niște hoți care exploatează la sânge pe acești nenorociți de evrei sub pretext că le amână internarea»”.

 

În prima zi după Paști, Hudiță a revenit la consemnarea și comentarea evenimentelor politice majore, naționale și internaționale:

 

„Cu ocazia Paștelor, Antonescu a adresat țării un mesaj în care declară că «trebuie dusă până la capăt lupta noastră, căci vom birui». El vizitează acum Transnistria, Odessa etc., însoțit de Alexianu (Guvernatorul Transnistriei), generalii Pantazi, Pichi Vasiliu etc. Încercarea lui de a crea în țară o atmosferă favorabilă ideii de Anexare a Transnistriei e pur și simplu ridicolă. Nici un om cu scaun la cap nu-l aprobă. Interesant cu toți acei care vor să-l lingușească îl aprobă și țin conferințe în orașele mai importante din Transnistria. Giurescu, Iordan (profesorii Constantin Giurescu și Iorgu Iordan) sunt printre primii”.

 

În condițiile date, Iuliu Maniu și Dinu Brătianu și-au intensificat tentativele îndreptate spre realizarea unor obiective comune, concretizate în încercarea de a-l convinge pe Mareșalul Ion Antonescu să acționeze pentru a asigura variante favorabile României indiferent de rezultatul războiului. Din această perspectivă au reiterat cerința de a se cunoaște mai bine și de a se iniția o colaborare cu marii comandanți militari. Indicația președintelui PNȚ a fost următoarea:

 

„Să se ia din nou contact cu o serie de generali comandanți, să se expună acestora consecințele slăbirii armatei noastre pe frontul de Răsărit, necesitatea de a conserva forțele noastre și primejdiile care pot surveni pentru țară într-un viitor apropiat. Generalilor să li se sugereze a provoca o conferință cu Dl. Mareșal Antonescu în scopul de a atrage atenția că acest punct de vedere este și al conducătorilor armatei”.

 

Nota aferentă a Siguranței conținea și următoarea apreciere:

 

„Partidul Național-Țărănesc și Partidul Național-Liberal procedează la organizarea cadrelor în întreaga țară, deoarece între sus-numitele partide există un fel de înțelegere de contopire pentru ridicarea maselor contra regimului, pentru încetarea continuării războiului și pentru retragerea trupelor române de pe Nistru. Noile programe ale sus-amintitelor partide sunt organizarea maselor pe bază de democrație națională, pentru încetarea războiului”.

 

În Nota din 6 aprilie 1942 a Siguranței se preciza că au fost reluate discuțiile bilaterale pe temele enunțate, iar Nota SSI semnala ușoare nuanțări ale pozițiilor. Citez:

 

„Maniu și-a manifestat convingerea că englezii au așteptat o sugestie la chestia Basarabiei și Bucovinei pentru a putea presa asupra Sovietelor, deoarece «interesele britanice, care se opun unei extensii a URSS concordă cu interesele României» (…). Englezii sunt convinși de necesitatea unei declarații sovietice de renunțare la aceste provincii”.

 

Cum bine se știe, o asemenea declarație n-a fost emisă ci, dimpotrivă, cum – de asemenea – bine se știe, evoluția evenimentelor a infirmat drastic aserțiunile liderului PNȚ.

Simultan cu supravegherea strictă a „Opoziției Unite”, Serviciile Secrete nu diminuau operațiunile de contracarare a acțiunii PCdR de „mobilizare a mulțimilor” împotriva războiului și a politicii interne a regimului care afecta grav situația materială a majorității populației.

Un Ordin al Inspectoratului regional de Poliție București emis la 8 aprilie 1942 conținea, printre altele, următoarea informație:

 

„Comuniștii agită muncitorimea din fabrici care este îndrumată să nu sufere munca istovitoare, foametea și teroarea sângeroasă a bandiților imperialiști și-i îndeamnă să înceapă lupta pentru pretențiunile cele mai arzătoare. (…) Agită tineretul muncitoresc, țărănimea și pe mobilizați spunând că se duc să moară pentru împilatorii germani. Agită femeilor române spunând că bărbații și copiii lor au fost duși să moară pentru fasciștii germani, în timp ce ele sunt lăsate să moară de foame. Face agitații în rândurile armatei, spunând că soldații nu apără țara prin războiul actual, ci interesele dușmanilor țării care sunt fasciștii germani. (…)

Față de cele de mai sus, suntem informați că actualmente comuniștii procedează la organizarea echipelor așa-zis de partizani care vor avea de îndeplinit misiuni teroriste, provocând acte de distrugere la uzinele de armament, poștă, telefoane, dezorganizarea căilor de comunicație prin distrugerea de șine și aruncarea în aer a podurilor.

Luați serioase măsuri în circumscripția dv. pentru a se urmări îndeaproape activitatea comuniștilor pentru a se putea preîntâmpina din timp orice acțiune din partea lor”.

 

În litera și spiritul acestui document, la 14 aprilie 1942, Inspectoratul de Jandarmi București a prezentat un nou Raport:

 

„Binevoiți a cunoaște următoarele:

– Legiunea Brașov va intensifica măsurile de supraveghere și va continua urmăririle în zona unde s-a identificat activitatea recentă comunistă;

– Legiunea jandarmi București va lua măsuri de supraveghere în întreprinderile industriale din comunele suburbane;

– Legiunea jandami Dâmbovița va lua măsuri de supraveghere în regiunile petrolifere.

– Legiunea jandarmi Muscel va lua măsuri de supaveghere în întreprinderile industriale.

– Legiunea jandarmi Prahova va lua măsuri de supaveghere în Moreni și Valea Prahovei.

– Orice constatare semnalată de dv. o veți raporta și Inspectoratului.

Pentru Inspector Jandarmi București,

Lt. Colonel. V. Miulescu”.

 

La rândul lui, Ministerul Afacerilor Interne a raportat la 18 aprilie:

 

„Comuniștii din Capitală – în cadrul acțiunii pentru crearea unui Front Unic Național de luptă din elementele democrate și opoziționiste regimului actual – au editat și răspândit clandestin un buletin de propagandă, intitulat «România liberă” (se poate considera că a fost primul număr al „României libere” ilegale – n.n.).

Prin acest buletin:

• se face propagandă pentru: «indepdență», «democrație», «pace» și «pâine»;
• se caută a atrage pe foștii politicieni democrați români în mișcarea comunistă, spre a activa împotriva Puterilor Axei și contra războiului antibolșevic.

S-au luat măsuri pentru descoperirea autorilor și a locului de imprimare a acestor buletine subvestive”.

 

În același timp, în cercurile politice de toate „culorile” se receptau acut consecințele măsurilor adoptate, aproape zilnic, de Puterea Centrală în vederea întăririi controlului asupra societății. În stilul său inconfundabil, Constantin Argetoianu nota în ziua de 19 aprilie 1942:

 

„Mareșalul Antonescu a întrunit ieri Consiliul de Miniștri și a făcut o largă expunere a celor constatate pe front, în Transnistria, în Basarabia și în Bucovina. Un comunicat ne dă, azi-dimineață, în rezumat, părțile esențiale ale acestei expuneri. Mareșalul a găsit în toată Armata un spirit excelent, la ofițeri ca și la trupă. Oamenii sunt bine echipați, hrăniți și voioși. Dinapoia frontului, spitalele sunt curate și bine echipate; școlile, bine organizate; bisericile au început să funcționeze satisfăcător. Programul agricol, în perfectă executare: cultivatorii au semințe, mașini de arat și semănat, totul se execută, pretutindeni, conform instrucțiunilor date. S-a lucrat bine la șosele, la poduri, la normalizarea căilor ferate. Funcționarii își fac datoria…

Mareșalul Antonescu nu ne-a obișnuit până acum cu asemenea cuvinte de laudă și de optimism, fără umbra unei rezerve. Ne obișnuisem dimpotrivă cu criticile lui severe, cu amenințările și cu înjurăturile… Ca să vorbească cum a vorbit ieri, din două una: sau că s-au schimbat toate în România, sau că a vrut să încurajeze, să îmbărbăteze opinia noastră publică atât de deprimată, prin durata războiului și prin vitregia vremii care ne amenință cu foametea”…

 

Peste câteva zile, de Sf. Gheorghe, același Argetoianu scria în Jurnalul său:

 

„Mareșalul Antonescu a dat un comunicat, prin care se anunță împroprietărirea soldaților care s-au distins pe frontul bolșevismului sau a urmașilor lor, în Basarabia și în Bucovina. Împroprietărirea va avea loc numai în aceste două provincii, pe pământurile revenite Statului, prin dispariția sau mutarea proprietarilor, sau pe baza legii românizării. Comunicatul enunță că nu se vor atinge de proprietățile românilor și că se vor face împroprietăriri raționale, adică în loturi mijlocii (nu fărâmițate, ca în 1921) și că împroprietăritul va fi înzestrat cu tot inventarul necesar unei gospodării. O asemenea împroprietărire cere însă timp și bani, de aceea Mareșalul anunță pe cei interesați că nu se va înfăptui decât după sfârșitul războiului (…).

S-a luat comanda generalului Bârzotescu, unul din cei mai destoinici generali ai noștri. Generalul Bârzotescu comanda o divizie, la est de Harkov. Primind de la Comandamentul german ordin să atace, a răspuns că riscă să fie învăluit pe flancul stâng dacă acest flanc nu va fi întărit, nemții au repetat însă ordinul de atac și n-au întărit nimic. Rezultatul a fost cel prevăzut de Bârzotescu… A urmat o retragere precipitată și cu mari pierderi, iar generalul nostru a plătit «les pots cassés». O nedreptate strigătoare, care a provocat multă supărare în Cercurile noastre militare”.

 

Închei episodul cu un fragment dintr-o Notă a Ministerului Afacerilor Interne:

 

„În legătură cu pregătirile comuniștilor din Capitală, în vederea zilei de 1 Mai – semnalate în Buletinul de informații din 15 aprilie 1942 – Ministerul Afacerilor Interne mai comunică următoarele:

1. a) Conducerea locală a Mișcării clandestine comuniste din București a hotărât să facă uz de toate elementele de care dispune pentru difuzarea a cât mai mult material de propagandă:

– manifeste subversive;

– broșuri comuniste;

– etichete cu diferite lozinci comuniste etc.

1. b) Răpândirea materialului scris se va face în special în punctele aglomerate din cartierele muncitorești ale Capitalei;
2. c) De asemenea, se vor trimite echipe la cimitirele unde sunt înmormântați comuniștii (Sf. Vineri, Reînvierea și Ghencea) pentru a depune flori pe mormintele acestora.

Autoritățile urmăresc această activitate și au luat măsurile necesare”.