Apariția și dispariția coalițiilor politice. Cazul BND, iunie – septembrie 1944 (XLI)

Numărul uriaș de evenimente din 21 august 1944 (asemenea zilei precedente) impune nu numai o selecție foarte riguroasă a documentelor, ci și o dimensionare sintetică a acestora. În plus, cum se va vedea, chiar mărturiile unor participanți conțin contradicții, inadvertențe flagrante. Întrucât nu mi-am propus să scriu un studiu de istorie, nu voi comenta documentele alese pentru a fi prezentate în acest episod. Sunt convins că este bine să se cunoască exact veridicitatea a ceea ce a scris fiecare „mărturisitor”. Încep cu însemnările lui Corneliu Coposu:

„Telefon de dimineață de la casa lui Nistor Badea. A sosit Mihalache. Maniu îi dă întâlnire la locul stabilit (Delavrancea 57).

Mergem la casa Zguriadescu (unde locuiește ginerele acestuia, ing. Romulus Boilă). Mihalache așteaptă în casă. Agenții Siguranței, cu mașina, ne însoțesc. Maniu îl roagă pe Mihalache să nu părăsească Capitala, să lase vorbă tot timpul unde poate fi găsit. Îl pune la curent cu situația și perspectivele ce se deschid cu data de 26 august, stabilită prezumtiv pentru soluția a II-a (chemarea Mareșalului la Palatul Regal, arestarea lui în cazul în care va refuza să semneze armistițiul – n.n.). Îl roagă ca, în vederea realizării soluției I (Mareșalul să fie convins să semneze armistițiul – n.n.), să obțină urgent o întrevedere cu mareșalul Antonescu, chiar în ziua aceea sau cel târziu a doua zi. (…)

Mihalache nu se arată încântat de mandat. Maniu îl consiliază să nu se formalizeze de eventualele explozii verbale și de nervii Mareșalului, să-l calmeze cu elogii și să reia cu insistență presiunea, contând pe ascendentul de care se bucură în fața lui Antonescu; să utilizeze ca argument obligația patriotică a Mareșalului de a salva țara de dezastru; apoi să bată monedă din împrejurarea că nemții nu și-au respectat angajamentele; în sfârșit, să treacă peste orice considerații de ordin formal, având drept deviză doar. Salus reipublicae suprema lex! Îi urează succes. Mihalache anunță că poate fi găsit în str. Berna nr. 3. Plecăm. Mihalache rămâne în casă până la îndepărtarea agenților. Știm că Dinu Brătianu, cu acordul celorlalți, încearcă un demers alternativ la Antonescu prin George Brătianu.

În Splai, aștepta Leucuția. Las pe Maniu cu ing. Boilă, care ne însoțise, și plec cu Leucuția la C.M.C. (Comandamentul Militar al Capitalei, actuala Alee Modrogan nr. 1, succesiv sediile PD, PDL, PNL în perioada postdecembristă – n.n.), în str. Eliza Filipescu, pentru întâlnirea cu gen. Iosif Teodorescu, col. Dămăceanu și col. Cristea. Se discută modalitatea aprovizionării cu arme a participanților (civili – n.n.). Cerem 2000 de pistoale pentru oamenii instruiți din sectoarele P.N.Ț. ale Capitalei. (…)

Maniu mă trimite să-i anunț pe Titel Petrescu și pe Lucrețiu Pătrășcanu să fie prezenți la 23 august, la ora 10, la Dinu Brătianu, urmând ca de acolo să plece împreună la consfătuirea deja fixată pentru orele 11, în Schitu Măgureanu 19. În aceeași după-amiază, îl încunoștințez personal pe Titel Petrescu, care promite că va fi prezent. Transmit prin Edith Marcovici convocarea pentru Pătrășcanu.

După transmiterea convocării, mă întorc. La ora 23, vine la Maniu Niculescu-Buzești, avându-l pe Mihalache în mașină. Maniu se urcă și el în automobil și pleacă spre Palat, pe ruta cunoscută. Rămân în casă, la telefon.

La ora 1 dimineața, Maniu este adus acasă de Buzești. Aflu că a avut loc o audiență comună la Rege, cu participarea lui Maniu, Brătianu, Petrescu, Pătrășcanu, Mihalache, Sănătescu, Buzești, Negel, Styrcea, generalii Mihail și Aldea. La cererea Regelui și a lui Sănătescu, Maniu a desemnat ca militari de absolută încredere, pe care se poate conta pentru punerea în aplicare a soluției a II-a, pe generalii Constantinescu Klaps, Gheorghiu Oituz, Gabriel Negrei, Stoica, Vasile Barbu și pe coloneii Bucur Mihăilescu, precum și pe câțiva ofițeri activi bine pregătiți: comandor Mocanu, comandor Anton, colonel Șerbănescu. Mihalache a raportat perspectiva de a se întâlni cu Mareșalul.

Se stabilește «ora H» pentru soluția a II-a peste 5 zile”.

Trecând la Jurnalul lui Ioan Hudiță procedez ca și până acum, transcriu fidel ceea ce a scris cronicarul:

„Plecăm la București, la 8:30 dim. cu mașina lui Leucuția: Maniu, Ghiță Pop și cu mine. Ne oprim la Mihai Popovici, unde găsim și pe Mihalache, sosit cu câteva minute înaintea noastră. El a venit singur de la Dobrești, Lupu i-a spus că el nu are nicio trecere asupra lui Antonescu și ca atare n-are niciun rost să-l vadă. După ce l-am pus în curent cu situația, Mihalache a oftat din greu, așa cum obișnuiește el când e supărat și cu o voce tremurândă ne-a făcut următoarea mărturisire: «N-am crezut niciodată să ajungem aici, am avut o mare încredere în înțelepciunea și patriotismul generalului Antonescu, cu atât mai mult cu cât este un om cinstit, lipsit de orice preocupări de avere; am știut că este un militar iscusit și f. bine informat; am crezut, ca și el, că față de porcia rusească noi nu ne putem apăra decât cu ajutorul nemților, pe care, recunosc, i-am considerat mult mai puternici decât sunt în realitate; recunosc cinstit că m-am înșelat și-mi exprim toată admirația mea față de dl Maniu și de dl Hudiță, care au văzut situația politică internațională mult mai bine și mai clar decât mine și ceilalți membri din Birou; spuneți-mi ce trebuie să fac acum când m-ați chemat în București și cu ce mai pot fi de folos partidului căruia d-stră doi i-ați asigurat existenta, lucru pe care trebuie să-l recunosc oricât s-ar supăra unii dintre prietenii mei apropiați».

I-a răspuns Maniu că situația țării e atât de gravă în momentul de față, când trupele rusești se apropie de Capitală, încât nu mai este timp să ne ocupăm de «de meritele sau greșelile unora și altora; la un singur lucru trebuie să ne gândim acum cu toții: cum salvăm restul țării de ocupația rusească”.

Până după-amiază, Hudiță s-a ocupat de treburile lui personale. Seara a consacrat-o, din nou, activității politice:

„La ora 6:30, o nouă ședință de Birou la Mihai Popovici. Lipsește numai Lupu, Mihalache povestește discuția lui Ică (Mihai Antonescu – n.n.), pe care l-a văzut între unu și două. I-a repetat și lui ceea ce spusese și lui Hulubei (Horia Hulubei, rectorul Universității București – n.n.), lăsându-i a înțelege că nu este exclusă intrarea turcilor în război dacă rușii se apropie de Dunăre. De data aceasta, Mihalache a fost dârz și nu s-a lăsat convins, spunându-i lui Ică «să nu conteze pe himere și să vadă realitatea dureroasă căci în câteva zile ne putem trezi cu bolșevicii în Capitală». El speră să poată vedea mâine dimineață pe Mareșal, care se întoarce noaptea aceasta în Capitală. Este hotărât să-i vorbească «clar și să-i ceară să se retragă, dacă refuză să dea el ordinul de încetare a ostilităților». În fine, de data aceasta, și Popovici este de acord că nu este altă soluție decât plecarea lui Antonescu. Maniu spune că a văzut la prânz pe Dinu Brătianu și pe alți fruntași liberali, care toți sunt de părere să se intervină la Rege pentru a-l sili pe Antonescu să demisioneze”.

La ora 19, Iuliu Maniu s-a reîntors la Snagov împreună cu Hudiță. Nu prea se potrivea cu situația prezentată în versiunea lui C. Coposu.

Tot în ziua de 21 august 1944, SSI a întocmit sinteza periodică în care a menționat, între altele:

„În ultimele două zile (20 și 21 august), am desprins următoarele:

Declanșarea ofensivei sovietice pe frontul dintre Siret și Nistru a dat indicația certă opoziției că faza finală a început.

În conciliabulele ce au avut Ioc între Iuliu Maniu, Dinu Brătianu și ceilalți fruntași ai Blocului democratic, s-a luat în considerare necesitatea imperioasă de a se trece fără întârziere la înfăptuirea dezideratelor ce stau la baza apropierii formațiunilor politice democrate, pentru salvarea țării.

S-a hotărât ținerea unui contact permanent cu Coroana, în care scop s-a propus M.S. Regelui venirea la București.

Majestatea sa a venit în Capitală în noaptea de 20-21 august a.c.

Pentru 22 august, s-a convocat un consiliu al cartelului democratic (BND – n.n.), pentru adoptarea unor decizii definitive.

Există credința fermă că Maniu va renunța la pretențiile ca armistițiul să fie semnat de militari, pentru a accepta să semneze clauza privitoare la Basarabia și Bucovina”.

La rândul ei, în ziua de 21 august 1944, Siguranța a declanșat un amplu filaj în cazul unor lideri politici. Iată Nota aferentă:

„1. Iuliu Maniu se află la Brașov (total fals; s-a aflat la București – n.n.);

2. Mihail Popovici a sosit în capitală, plecând imediat la Buftea (a rămas în Capitală – n.n.)
3. Av. N. Penescu se află la Buda-Ilfov.
4. Ion Mihalache se află la Dobrești (s-a aflat la București – n.n.)
5. Dinu Brătianu se află la Florica (s-a aflat și el în București, n.n.).
6. Gheorghe Tătărescu se află la Poiana-Gorj.
7. Mihail Ralea nu s-a reîntors de la Sinaia.
8. Pandrea Petre în ziua de 21 august a. c. a fost în București.
9. N.D. Cocea nu s-a reîntors de la Sighișoara.
10. Laurențiu (?) Pătrășcanu nu și-a făcut apariția în Capitală (fals; s-a aflat în București – n.n.)”.

În noaptea de 21/22 august 1944 a avut loc încă o întrunire secretă în Palatul Regal. Au participat Regele, liderii politici (Comitetul politic al B.N.D.) Iuliu Maniu, Constantin Brătianu, Lucrețiu Pătrășcanu, C. Titel Petrescu, precum și persoanele din anturajul Monarhului, Gr. Niculescu-Buzești, C. Sănătescu, I. Stârcea, M. Ioanițiu. S-au examinat următoarele teme: situația de pe frontul din Moldova, ajungându-se la concluzia că răsturnarea regimului Antonescu trebuie făcută fără întârziere; criza de guvern provocată prin demisia miniștrilor civili; planul de acțiune aprobat în ședința Comitetului militar din 20 august.

S-a avansat propunerea ca liderii politici ai BND să fie prezenți la Palatul Regal pentru a susține cererea Regelui față de Antonescu de a preda puterea unui nou guvern.

S-a raportat că fuseseră pregătite unități militare de sprijin care să asigure controlul asupra Capitalei și al întregii țări, pentru eventualitatea că Mareșalul nu va ceda. În acest caz, urma ca Ion și Mihai Antonescu să fie arestați chiar în incinta Palatului Regal. S-a ordonat col. Em. Ionescu să făcă pregătirile necesare în acest scop. Aprobarea acestui plan de către liderii BND a fost considerată de Rege ca un acord al acestora de a-l susține „în orice acțiune credea de cuviință să întreprindă”.

Totodată, s-a discutat despre componența noului guvern. L. Pătrășcanu și C. Titel Petrescu s-au pronunțat pentru un cabinet politic, format din reprezentanții BND pentru a se arăta țării că partidele politice sprijină necondiționat încetarea ostilităților și semnarea armistițiului. Iuliu Maniu și Dinu Brătianu s-au pronunțat în favoarea unui guvern format din militari și tehnicieni. Pentru a se ieși din impas, Regele a decis ca reprezentanții partidelor politice să continue discuțiile pe această temă și să-i comunice rezultatul până la 23 august, la prânz.

La finalul cronicii zilei de 21 august 1944, transcriu Comunicatul Marelui Stat Major al Armatei Române:

„Pe frontul din Moldova, atacurile inamicului au continuat cu o intensitate sporită în sectoarele Iași și Târgu-Frumos. Dispunând de o superioritate numerică zdrobitoare în tancuri și material de artilerie, trupele sovietice au reușit să adâncească pătrunderile făcute în ziua precedentă. Unitățile române și germane duc lupte grele de retenție pe aliniamente succesive, fixând forțele inamice și provocându-le pierderi sângeroase. În restul frontului, acțiuni de patrule și dueluri de artilerie.”