Apariția și dispariția coalițiilor politice. Cazul BND, iunie – septembrie 1944 (XLIV)

Cele mai multe mărturii documentare referitoare la evenimentele din august 1944 au ca element comun exprimarea convingerii potrivit căreia momentele de vârf ale existenței Blocului Național Democratic (BND) l-au constituit și formarea primului Guvern Sănătescu și, în prelungire, zilele de început ale activității acestuia. Până și membrii militari ai Cabinetului s-au considerat subordonați ai miniștrilor politici, lideri ai BND. Chit că autoritatea lor depindea de ipostaze de persoane numite direct de Suveran.

Practic, în seara și în noaptea de 23 august, BND a ieșit din anonimat nu numai pe plan intern, ci și în viața internațională, inclusiv ca exemplu de coaliție câștigătoare a unei victorii reale, programatice și instituționale.

Rememorarea unor evenimente referitoare la acea perioadă atestă, înainte de toate, importanța și ecoul declarațiilor „în cascadă” ale liderilor celor patru componente ale BND, într-un anumit fel lămuritoare în privința orientărilor lor politice. Astfel, primul document din această serie a fost dat publicității de PCR, cel dintâi număr legal al ziarului „România liberă”. Cred că merită să se descrie într-un studiu adecvat cum s-a „născut” acest număr. Deocamdată, rețin că din „colectivul redacțional” au făcut parte George Macovescu, George Ivașcu, Alexandru Graur, Al. C. Constantinescu, Gheorghe Dinu (poetul avangardist Ștefan Roll, patronul celebrei „lăptării” – locul unui cenaclu literar și al întâlnirilor conspirative ale comuniștilor – n.n.), Mircea Bălănescu, Ilie Zaharia, Alex Talex, Dumitru Maciarov, Silviu Brucan, Mihail Sebastian, persoane (unele personalități) ale istoriei post-23 august 1944. Rețin, acum, un fragment din Declarația comuniștilor apărută în dimineața zilei de 24 august 1944:

 

„Partidul Comunist din România, împreună cu Partidele Național-Țărănesc, Național-Liberal și Social-Democrat au constituit un, Bloc democratic, bazat pe Frontul unic Muncitoresc, încheiat între Partidul Comunist și Partidul Social-Democrat.

Partidul Comunist din România, consecvent politicii sale de realizare a Frontului Național Patriotic al tuturor forțelor antihitleriste, a strâns pe aceeași linie de acțiune în grupa patriotică antihitleristă Uniunea Patriotică, Frontul Plugarilor și Partidul Socialist-Țărănesc.

Politica sa de Bloc Național, ca și aceea de Front National Patriotic, nu a răpit și nu răpește independenta sa organizatorică, ideologică și politică, ele păstrându-și deplină libertate în rezolvarea problemelor de bază ale României, de azi și de mâine”.

 

Revin la Ioan Hudiță care a consemnat în Jurnalul său ceea ce a făcut în dimineața zilei de 24 august 1944, după ce s-a despărțit de Iuliu Maniu:

 

„Am scris o Circulară pentru șefii noștri de organizație pe care voi prezenta-o lui Maniu spre aprobare.

În Circulară am ținut să precizez de la început, în linii generale, rolul partidului nostru și-n special al lui Maniu în evenimentele de la 23 august, menajând, pe cât posibil, rolul celorlalte partide din bloc și scoțând totodată în evidență meritul Suveranului. După ce am făcut elogiul luptei duse de Maniu, aproape singur, în contra dictaturilor lui Carol II și a lui Antonescu, «care au distrus România Mare, realizată în 1918 cu ajutorul Aliaților noștri naturali», am continuat în felul următor: «Din fundul prăpastiei, în care ne-au aruncat aceste dictaturi, cu Ardealul înjumătățit, cu Cadrilaterul, cu Bucovina și Moldova ocupate de armatele rusești, gata să ocupe și restul țării, Iuliu Maniu, secundat de Partidul Liberal, de cel socialist și comunist, a întreprins o ultimă sforțare pentru salvarea tării, găsind în tânărul nostru Suveran cea mai largă înțelegere; România a fost astfel mântuită în interior de regimul de dictatură, iar în afară i s-a redat iarăși orientarea ei naturală spre marii noștri Aliați, cu ajutorul cărora se realizase în 1918 România Mare». Am explicat apoi în câteva cuvinte cum s-a format, din inițiativa partidului nostru, Blocul Democratic din 20 iunie, vara aceasta și pentru ce noi am respins categoric adeziunea grupărilor lui Tătărescu și a lui Ralea. «Blocul nostru din 20 iunie, continuă Circulara, a respins în modul cel mai categoric oferta de adeziune a grupărilor personale ale d-lor Tătărescu și Ralea, vinovați pentru sprijinul acordat dictaturii ex-regelui Carol II, dictatură care a fost sursa principală a dezastrului țării». Circulara pune în vedere șefilor noștri de organizație să ia imediat contact cu reprezentanții celorlalte partide din Bloc pentru realizarea programului său și să raporteze la Centru modul cum vor realiza pe teren această colaborare”.

 

Evident, pentru conturarea unei imagini cât mai cuprinzătoare a luărilor publice de poziție se impune prezentarea documentelor care urmează, chit că – respectând, totuși, succesiunea în timp – merg dincolo de ziua de 24 august 1944. La 25 august s-a dat publicității Manifestul Partidului Social Democrat:

 

„Frontul Unic, pe care Partidul Social-Democrat l-a încheiat în spirit de frățească conlucrare proletară cu Partidul Comunist, a fost primul pas chemat să impună prin luptă neînfricată voința adevărată a poporului român, Frontul Unic Muncitoresc punându-se astfel în fruntea luptei de salvare națională (…). După ce acțiunea de luptă a Frontului Unic Muncitoresc a fost întărită prin conlucrarea cu celelalte organizații de stânga, în frunte cu Uniunea Patriotică, s-a înfăptuit, în cele din urmă, Blocul Național Democratic, alcătuit din Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Comunist și Partidul Social-Democrat și chemat să înlăture regimul de dictatură, să rupă relațiile cu Axa, să încheie armistițiul și să conducă țara spre pace, democrație și libertate. Lupta acestui Bloc a fost încununată de izbândă și astăzi un Guvern de lichidare a războiului și restabilirea libertăților publice a luat în mâinile sale puterea de Stat. El trebuie să fie susținut de întreaga țară în această acțiune a sa”.

 

Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal nu au dat publicității declarații oficiale în zilele care au urmat actului de la 23 august, ci au organizat conferințe de presă la care și-au exprimat punctele de vedere președinții celor două formațiuni politice.

Între altele, Iuliu Maniu a spus:

 

„Lovitura de Stat, egală cu o mare revoluție, a fost bine pregătită. Fără nicio modestie falsă, pot afirma că Partidul nostru Național Țărănesc a avut, în această pregătire, o parte de merit pe care istoria nu va întârzia să o recunoască din plin. Țara – și aceasta trebuie s-o subliniez în chip deosebit – s-a raliat din primul moment, în totalitatea ei, de la cetățeanul de pe stradă până la forțele armate de acasă și de pe front, acțiunii de toți dorită și entuziast îmbrățișată. Nicio defecțiune, în nicio parte și în niciun sector al vieții publice, nicio confuzie și nicio împotrivire, ci pretutindeni însuflețire și voință conștientă de a înfrunta toate riscurile noii situații, despre care toți știam că este singura salvare din această atmosferă generală, care arată încă o dată cât de greșite au fost drumurile României oficiale din anii din urmă și cât de firești cele de acum, s-a alimentat eroismul armatei noastre, care a fost pusă la greaua încercare de a schimba de la un moment la altul întreaga atitudine, trebuind să dezarmeze pe foștii ei tovarăși de luptă mai bine înarmați și mai numeroși decât unitățile noastre. Eroismul fără seamăn al soldatului român a salvat de fapt nu numai Capitala, ci și actul politic de la 23 August și, prin el, însuși viitorul neamului”.

 

Organizarea conferinței de presă a Partidului Național Liberal a permis, la rândul ei, comunicarea publică a punctelor de vedere ale lui Constantin (Dinu) I.C. Brătianu, președintele acestei formațiuni politice. În expunerea sa, liderul liberal a afirmat, între altele:

 

„În situația actuală, care este cea mai gravă din toate acelea prin care a trecut țara noastră, Partidul Național Liberal trebuie să pună la dispoziția țării toată capacitatea sa de muncă. El își pune toată încrederea în aliații, pe care România i-a regăsit, printre care Franța eliberată își reia locul de luptă și de biruință, și nădăjduiesc să afle de partea lor tot sprijinul pentru independența țării și drepturile ei, temei statornic al păcii viitoare.

Trebuie ca strâns uniți împrejurul M.S. Regelui să arătăm străinătății că Blocul Național Democratic din care facem parte, reprezintă voința și aspirațiile României. Partidul Național Liberal, care este în România întemeietorul instituțiilor democratice înțelege să rămână credincios principiilor sale, ferind libertatea firească a drepturilor cetățenilor de excesele care ar putea să o compromită. El nu s-a dat în lături nici în trecut de la reforme însemnate, când nevoile țării le-au cerut, dar în ceasul de față o singură chestiune trebuie să ne unească pe toți: biruința drepturilor noastre naționale”.

 

Primul document colectiv al partidelor componente ale BND a fost Manifestul publicat la 27 august 1944. Redau câteva pasaje (dintr-un text relativ lung):

 

„Blocul Național Democratic a cerut în numele țării ca acest război să înceteze neîntârziat.

Blocul Național Democratic a cerut în numele țării ruperea alianței cu Axa.

Blocul Național Democratic a cerut în numele țării îndepărtarea regimului de dictatură.

Blocul Național Democratic a cerut în numele țării ca poporul nostru să fie repus în drepturile sale politice, într-un regim de libertate și democrație.

Continuarea războiului alături de Axă ar fi dus România la jertfe inutile și la catastrofă de neînlăturat.

Față de aceasta, declarația lui Molotov, întărită de declarațiile dlui Președinte Roosevelt și dlui prim-ministru Churchill, garantându-ne independența și suveranitatea Statului, au oferit țării noastre putința de a nu figura la Conferința Păcii printre Statele învinse, cu perspectiva dezastrului total.

Români,

Istoria nu face daruri nimănui. Am luptat împotriva aliaților noștri de ieri, care ne-au ajutat să întregim țara. Plătim azi greșeala noastră prin jertfe grele. Prin hotărârea ce am luat, prin atitudinea nouă ce am adoptat îndreptăm astăzi această greșeală. (…)

Cetățeni și ostași,

Blocul Național Democratic sprijină Guvernul constituit de M.S., cu scopul de a realiza armistițiul, de a scoate pe germani din țară și pentru a desființa regimul dictatorial.

Uniți-vă și luptați împreună contra trădătorilor germani care, după ce și-au călcat cuvântul, tabără asupra țării ca dușmani.

Scoateți din țară orice soldat german, dezarmați și împiedicați pe germani în orice împrejurare și orice loc ca să nu mai poată lucra nici ca formațiune militară nici ca particular, la nimicirea avutului țării. Luați-le din mână orice mijloc de luptă și faceți-i să iasă cât mai curând de pe pământul sfânt al țării.

1. Partidul Național-Țărănesc

Iuliu Maniu

1. Partidul Național Liberal

Const. I.C. Brătianu

1. Partidul Comunist

Lucrețiu Pătrășcanu

1. Partidul Social-Democrat

Const. Titel Petrescu”.

 

Mă întorc la documentele prezentate la Radio în seara zilei de 23 august 1944 pentru a „rotunji” setul de mărturii despre primii pași ai noii Puteri:

 

„DECRET-EGE DE AMNISTIE

Având în vedere prevederile nr. 3072/din 6 septembrie 1940.

Am decretat și decretăm:

ART. 1. – Se amnistiază toate infracțiunile prevăzute de Codul Penal. Codul Justiției Militare și legile speciale, încercate sau săvârșite după 1 ianuarie 1918, care prin urmărite mijloacele întrebuințate sunt politice, fie că au rămas nedescoperite, fie că se găsesc în curs de cercetare, de instrucție, de judecată sau sunt definitiv judecate, dacă au fost și sunt de competența instanțelor civile sau militare.

ART. 2. – Sunt exceptați de la beneficiile Decretului toți cei care după 1 ianuarie 1934 s-au făcut vinovați în încercarea sau săvârșirea unei politici, ca autori materiali sau morali, ca tăinuitori sau complici de asasinate în masă individuale, de omor, cazne, schilodiri, furt, jaf, prădăciuni dare de foc, sau care sub pretextul unei politici au urmărit asemenea scopuri.

ART. 3. – Se amnistiază toate infracțiunile încercate sau săvârșite de militari și civili după 1 ianuarie 1918, prevăzute de Codul Justiției Militare de alte legi speciale (…)

Legea spionajului din 26 iunie 1930, Legea pentru apărarea antiaeriană, legile și Decretele-legi în directă legătură cu mobilizarea și războiul din 1941-1944, precum și cele prevăzute în ordonanțele militare, indiferent dacă dispozițiile lor se aplică militarilor sau civililor.

ART. 4. – Se amnistiază toate cazurile, fie că au rămas nedescoperite, fie că se găsesc în stare de cercetare, de instrucție, de judecată, sau asupra cărora a intervenit o sentință definitivă, încercate sau săvârșite după 1 ianuarie 1918, de:

1. a) săteni care, cu prilejul aplicării legilor și ordonanțelor de a prestațiilor și obligațiilor prevăzute de Legea mobilizării agricole, a planurilor agricole de război, precum acele născute din dispozițiile legilor silvice;
2. b) muncitorii industriali sau salariații de orice fel urmare a susținerii precum din aplicarea legilor de reglementare a muncii în timp de război;
3. c) toate infracțiunile prevăzute de Legea cultelor, în legătură cu combaterea sectelor religioase, precum cele prevăzute de legile cu caracter rasist (…)

Ministrul nostru, de Stat la Departamentul Justiției, este însărcinat cu aducerea la a îndeplinire a prezentului Decret

Dat la București, la 23 august 1944.

Mihai I

Președintele Consiliului de Miniștri.

General de corp de armată adj.

Constantin Sănătescu

Ministru de justiție ad-interim,

Lucrețiu Pătrășcanu”.

 

În strânsă legătură cu amnistia (de care au beneficiat, în primul rând, deținuții politici) s-a aflat și următorul act legislativ:

 

„DECRET-LEGE DE DESFIINȚARE A LAGĂRELOR DE CONCENTRARE

Având în vedere prevederile Decretului-Lege nr. 3072 din 6 septembrie 1940.

Am decretat și decretăm:

Articol unic – Pe data prezentului Decret-Lege se desființează pe întregul teritoriu al țării toate lagărele de internare, create prin orice cale legală sau administrativă. Toți internații vor fi puși în libertate, imediat, fără nicio altă formalitate prealabilă. Totodată se suspendă, cu efect imediat, toate dispozițiile administrative privitoare la fixarea obligativității domiciliului.

Dispozițiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 236 din 5 februarie 1941, nr. 552 din 2 martie 1943 și orice alte dispozițiuni contrare prezentului Decret-Lege se abrogă.

Toate măsurile de siguranță, îngrăditoare a libertății individuale, sunt rămân desființate.

Ministrul nostru secretar de Stat la Departamentul Justiției este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentului decret.

Dat în București la 23 august 1944.

MIHAI I

Președintele Consiliului de Miniștri,

General de corp de armată adj.

Constantin Sănătescu

Ministru de justiție ad-interim,

Lucrețiu Pătrășcanu”.

 

În pofida diferențelor de fus orar, agențiile de presă și posturile de radio din zeci de țări de pe toate continentele au transmis, în flux, știri despre evenimentele din România. În tot cursul zilei de 24 august 1944, începând cu primele ore, membrii guvernului au fost informați de Ministerul de Externe despre ecourile din străinătate referitoare la actul de la 23 august. Nu este cazul să recurg fie și numai la o sinteză a acestor ecouri. Pentru un asemenea demers publicistic ne vine în ajutor ca substitut nimeni altul decât Constantin Argetoianu, aflat – cum am mai precizat – în Elveția. În însemnările zilnice a rezervat un spațiu considerabil tocmai amintitelor ecouri. Redau câteva fragmente din acele însemnări (erorile sunt în mare măsură efectul deficitului de informare, de comunicare).

 

„Joi, 24 august. În fine! Noapte istorică, pentru noi cel puțin – și poate cu repercusiuni mari pentru lumea întreagă!

Aseară pe la ora 10, emisiunile de radio și știrile telefonice mi-au adus la cunoștință evenimentele din București!

Nimic de zis asupra formării noului Guvern. Era indicat ca cele patru partide să fie reprezentate prin Maniu (național-țărăniștii), Dinu Brătianu (liberalii), Titel Petrescu (social-democrații) și Pătrășcanu (comuniștii). Alegerea lui Sănătescu, excelentă. Se arată în plus, astfel, că Regele e în fruntea mișcării. Numirea lui Dombrovscki (primar al Capitalei), foarte bună. Cam de mirare a generalului doftor Nae Marinescu, care nu a lăsat la Ministerul Sănătății amintiri foarte bune. Poate s-a căutat să se dea o satisfacție masacraților de la Jilava!

Numirea lui Niculescu-Buzești la Externe se explică prin necesitatea prezenței unui om în Guvern care să fie în curent cu toate negocierile din ultimele trei luni. Nu-l cunosc pe Buzești, dar are reputație de inteligență. Arivist, a fost omul lui Ică, dar cu perdea, și în același timp al Regelui… Apoi mai are legături și cu «Mica Dinastie», căci se zice că «se ține» cu Caterina Știrbei, fata mai mică a lui Barbu!

În fine, pentru noi războiul s-a terminat – acum începe «coșmarul» păcii!

Nu cunoaștem încă aci reacțiunea nemților. Sunt mulți la noi? Sunt în stare să mai ridice armele împotriva noastră?

Știri contradictorii ne sosesc. După unele, forțele germane se retrag în grabă peste Carpați. Un post de radio german comentează un manifest al nemților către sași și șvabi și le cere să se răscoale împotriva trădătorilor români, conform odinelor secrete trimise din timp! Manifestul mai anunță că legionarii din Germania sosesc în România și că au primit ordin să-și ia posturile în primire… Dacă ar fi numai atât, n-ar fi nimic. Sașii și șvabii, afară de câțiva nebuni, sunt oameni pașnici și supuși și nu se vor mișca, iar cele câteva sute de legionari vor fi exterminați fără greutate. Numai armata germană – dacă mai poate ceva la noi în țară – să nu se miște, căci în acest caz vom avea de furcă cu ea și vom da pretext rușilor să ne ajute…

După o telegramă, trupele noastre ar fi și intrat în Ardealul cedat ungurilor și ar fi ocupat Sf. Gheorghe, fără mare rezistență din partea maghiarilor.

Condițiunile armistițiului n-au fost publicate, dar se zice că nu sunt mai grele ca acum trei luni. Manifestul Regelui subliniază că armistițiul e semnat cu rușii, englezii și americanii, că independența României e garantată, că devenim «cobeligeranți cu Aliații» și că «dictatul» de la Viena e anulat…

Să ne ajute Dumnezeu!

Mare fierbere printre românii de aci; vor toți să se manifeste printr-o telegramă de lealitate față de Rege și de solidarizare cu noua politică. Am propus ca telegrama să fie semnată de foștii miniștri în numele tuturor, și s-a însărcinat Gafencu să o redacteze…

Parisul e complect în mâna Aliaților și al trupelor FFI. Au fost ceva lupte de stradă, dar nu prea grele. Mare eveniment, de o covârșitoare importanță simbolică…

Și Marsilia a fost ocupată de Aliați…”.