Apariția și dispariția coalițiilor politice. Cazul BND, iunie – septembrie 1944 (XLVI)

Avem aproape toate motivele să considerăm că fără inventarea stenogramelor, „izvoarele de istorie” ar fi fost infinit mai sărace, comparativ cu imensa bogăție de date oferită arhivelor. Remarca vizează, acum, o situație concretă, și anume stenogramele ședințelor de guvern prezidate de generalul Constantin Sănătescu în primele zile după lovitura de Palat (de Stat) de la 23 August 1944. Trebuie precizat că Ion Antonescu a introdus practica stenografierii ședințelor Consiliului de Miniștri.

Așa cum am avut prilejul să consemnez în episoadele precedente, lucrările celei dintâi ședințe a respectivului Guvern au fost găzduite de subsolul Băncii Naționale a României (BNR) în plin bombardament nemțesc asupra Capitalei. A doua ședință, desfășurată în comuna Bolintin Deal (în apropierea Capitalei), a beneficiat de o stenogramă elocventă pentru perceperea și priceperea corectă a atmosferei din ziua de 27 august 1944. Generalilor cărora li s-au încredințat ministere nu prea le convenea noua postură, deoarece erau obligați să ia poziții față de situații politice excepționale în condiții excepționale. Deficitul de experiență, de cunoaștere a adevăratelor stări de fapt și de spirit din domeniile de referință apărea, evident, mai ales pe fondul temerilor provocate de schimbările radicale din mai toate componentele regimului. Pe ce bază, bunăoară, generalul Gh. Mihail, noul șef al Marelui Stat Major raporta în ședința Guvernului din 27 august 1944 despre situația militară a momentului? Să-i redau o parte din intervenția sa pentru a găsi răspunsul valabil:

 

„Dl. G-ral Mihail: Orice primejdie asupra Capitalei este definitiv înlăturată (evident, era o exagerare – n.n.). Efectul bombardamentului de ieri (al anglo-americanilor – n.n.) a fost pentru nemți ca să fugă, însă faptul nu a fost exploatat imediat de trupele noastre, fiindcă nu știau de acest bombardament. Tot ce se mai întâmplă (cu trupele germane – n.n.) este ca să ne înșele pe noi, ca să ne ținem cu forțele concentrate asupra Capitalei, pentru că ei vor să iasă din țară pe la Întorsătura Buzăului și pe Valea Prahovei, și să nu ducem trupe acolo. (…)

În ce privește trupele noastre de pe front, acelea care erau pe linia Siret-Valea Dunării, aceste trupe se retrag către liniile de concentrare Ploiești, Buzău (a omis să precizeze că „retragerea” trupelor era dezorganizată – n.n.). Se fac etape destul de mari, ca să nu fie depășite de trupele rusești, și sunt în curs de dezvoltare foarte favorabilă, așa încât pot spune că, în maximum o săptămână, trupele care au luptat în Moldova să le găsesc concentrate în zona Ploiești-București (nu s-a întâmplat așa – n.n.).

De aici să începem reorganizarea lor, pentru că ele sunt amestecate, nu știu cu ce vin. O să fie o perioadă cam lungă pentru reorganizare.

Germanii instalaseră în Valea Călugărească un baraj, ca să dezarmeze trupele noastre, însă g-ralul Șteflea (fostul șef al Marelui Stat Major – n.n.) a dejucat acest plan al lor.

Am reușit ca să aduc din Dobrogea Divizia IX-a, fiindcă, de aseară, comunicațiile între Dobrogea și țară au încetat, deoarece Monitoarele nemțești au deschis foc asupra orașului Cernavodă; a fost panică și la paza podului, care este română. În cursul dimineții situația s-a restabilit, însă azi dimineață un nou bombardament nemțesc a stricat firele telefonice, și din această cauză nu circulă trenurile.

Tot în legătură cu vasele de pe Dunăre, pot să vă afirm că mai multe convoaie nemțești de remorchere au fost date la fund, incendiate, ceea ce înseamnă o captură enormă. Pe aerodromul Ianca, 30 avioane și alte materiale au fost capturate. Prada este enorm de mare, iar numărul prizonierilor este de 15.000 (o altă exagerare – n.n.).

Dl colonel Dămăceanu: Reiese clar (nu, însă, din Raportul generalului Mihail – n.n.) că trupele sovietice continuă lupta pe teritoriul României contra germanilor, deci nu poate fi vorba de oprirea lor pe o anumită linie”.

 

Confuziile, amânarea deciziilor și măsurile contradictorii au fost confirmate de intervenția precipitată a ministrului de Externe. Citez tot din stenogramă:

 

„Dl. Ministru Niculescu-Buzești: Sunt convins că Guvernul German, la ora actuală, a internat foarte mulți români din țările controlate de germani.

Aici sunt două probleme care se ridică: este această propunere de încetare a ostilităților, venită pe două căi, și, în al doilea rând, este chestiunea soartei civililor germani și apoi a diplomaților.

În ce privește prima chestiune, consider că Guvernul nu putea lua în considerațiune o propunere de încetare a ostilităților a elementelor germane din România. Lucrurile au mers atât de departe, că Guvernul Român, pe baza unui comunicat, se găsește în stare de război cu germanii.

Dacă Guvernul Român încheie un armistițiu cu trupele germane, Guvernul Sovietic va continua să dezarmeze trupele românești.

Dl. gen. Eftimiu: Armistițiu însemnează încetarea ostilităților și dezarmarea. Dacă trimișii germani ne propun să înceteze ei ostilitățile și să/se/lase dezarmați și internați, această propunere poate fi acceptată.

Dl. ministru Niculescu-Buzești: Toată lumea este de acord, nu se poate decât: capitulare fără condiții.

Dl. ministru gen. Aldea: Să cerem ostatici, că-și vor mai călca cuvântul de onoare.

Dl. ministru Niculescu-Buzești: Din moment ce acceptă să predea armele, nu mai avem nevoie de ostatici.

A doua chestiune este problema membrilor Legației Germane. Trebuie ca toți supușii germani din România să fie internați. Toți să fie obligați să se prezinte la circumscripții, și cei periculoși să fie internați. În afară de aceasta este chestiunea persoanelor oficiale, adică Legația (…)

Din punctul de vedere al Guvernului german, transmis în mod oficial Guvernului român, în mod constant, de la începutul războiului, diplomații unei țări care a rupt relațiunile cu altă țară, sunt internabili până la intervenirea unui schimb. Din moment ce România a rupt relațiunile cu Argentina, germanii ne-au spus să internăm pe reprezentantul Legației Argentinei.

Acum este chestiunea pe cine trimitem (era vorba despre delegatul oficial român cu mandatul de a semna Convenția de armistițiu – n.n.).

Consiliul decide ca dl ministru Aldea și dl ministru Niculescu-Buzești să ia contact cu domnii von Killinger și Clodius, la Ministerul Economiei Naționale, la ora 5.

Dl. Maniu: Desigur că sunt perfect de acord cu ministrul de Externe în ce privește susținerea ostilităților. Nu se poate discuta, nu putem lăsa din mână această situațiune bine venită, fiindcă ne-am pus în stare de război cu germanii, din cauza lor. Despre încetarea ostilităților nici nu poate fi vorba”.

 

Cea mai presantă temă aflată în atenția Cabinetului a vizat armistițiul cu Aliații. Din nou, titularul Externelor a intervenit cu precizări:

 

„Dl. ministru Niculescu-Buzești: În materie de situație externă, încă din ziua schimbării Guvernului am dat, după ce am primit instrucțiunile Majestății Sale Regelui, și am consultat pe dl gen. Sănătescu, Maniu și Pătrășcanu, am dat telegramă la Cairo pentru cele două persoane cari au negociat, înainte de a se forma Guvernul, armistițiul între Guvernul Rus și Român, pe baza propunerilor făcute de Rusia Sovietică Guvernului Mareșalului Antonescu sau opoziției, reprezentată prin domnii Maniu și Dinu Brătianu.

După aceea, opoziția s-a schimbat, formând un Bloc Național Democrat.

Cum schimbarea Guvernului era plănuită pentru ziua de sâmbătă și cum, între timp, se luase decizia ca dl general Aldea să plece la Moscova, să semneze acolo armistițiul, deoarece, din diferite puncte rămăsesem cu impresiunea că Guvernul Sovietic este destul de susceptibil și vrea să se semneze armistițiul la Moscova.

În momentul când Blocul s-a prezentat Majestății Sale Regelui că este dispus să facă armistițiul, Majestatea Sa Regele și-a dat seama că dacă nu facem o schimbare imediată, ne așteptam cu o lovitură germană, și de aceea mișcarea a trebuit să se facă miercuri (23 august – n.n.), nu sâmbătă (26 august – n.n.). Aceasta ca să prevenim o lovitură germană, și dl general Aldea nu a mai plecat la Moscova.

Deci, s-a considerat că era oportun să se semneze armistițiul cât mai repede, fiindcă ofensiva rusească începuse pe frontul nostru, și după Consiliu am dat o telegramă adresată celor doi emisari, cari acum deveneau împuterniciții Guvernului să semneze imediat armistițiul.

Trebuie să vă spun că condițiunile (stipulate în perioada de pregătire a Convenției de armistițiu – n.n.) ne-au fost prezentate în două tranșe. Propunerile inițiale, cari erau aceleași și Guvernului și Opoziției. Ulterior, prin unele discuțiuni la Stockholm, între ministrul nostru și ministrul Uniunii Sovietice, Guvernul sovietic acceptase unele ameliorări, cari nu fuseseră aduse la cunoștința emisarilor de la Cairo (Știrbei și Vișoianu – n.n.).

În momentul când am dat dispozițiuni să se semneze armistițiul, am spus că Guvernul sovietic a ameliorat condițiunile de armistițiu prin Stockholm.

Ieri noapte, am primit o telegramă din care reiese că Guvernul sovietic acceptă să încheiem în aceste condițiuni.

Guvernul Sovietic este gata să examineze, pe baza condițiunilor din aprilie, cu adausul celor trei puncte, prin care ne dau depline puteri, să fie considerate definitive numai după aderarea guvernelor englez și american. Ambasadorii nu se găseau la Cairo atunci.

Azi, dimineață, la ora 8, Radio Londra a anunțat semnarea armistițiului, așa că sunt toate șansele ca armistițiul să fie semnat.

Condițiunile de armistițiu sunt redactate într-un mod general și sumar și nu rezolvă o mulțime de probleme de natură tehnică: chestiunea rechizițiilor, raportul între monete (cursul de schimb leu/rublă – n.n.)), colaborarea economică, livrări de armament rusesc față de noi, decontările diferitelor sume etc.

În ședința de ieri a Consiliului de Miniștri s-a luat deciziunea ca, pe lângă Convenția de armistițiu, să se negocieze și o Convenție specială pentru aplicarea armistițiului, și această Convențiune să se negocieze la Moscova”.

 

Dezbaterile au fost dominate de Iuliu Maniu. A recurs la ample evocări istorice și a intervenit aproape la toate subiectele tratate de mai mulți membri ai Guvernului. S-a pronunțat într-o triplă ipostază: personală, lider al PNȚ, om politic îndreptățit să vorbească în numele tuturor partidelor componente ale BND. Iată un moment din multe altele, consemnate în stenogramă. Intempestiv, în afara ordinii de zi, a declarat:

 

„Noi am avut în Armată insuccese importante. Am avut evenimente dureroase, alături de multe dovezi de vitejie și de multe succese și victorii. Noi suntem în dureroasa, dar totuși mai ușoara, situațiune că nu trebuie să căutăm țapi ispășitori, pentru că atât Armata, cât și opinia publică românească, știu că sunt aici domni comandanți generali cari poartă vina pentru aceste insuccese. Ofițerimea, cât și ostașii, au ajuns în stare să privească cu neîncredere față de comandamentele supreme, fiindcă știu cine sunt vinovați pentru aceste insuccese; cu toate acestea, acești domni sunt ținuți în situațiuni înalte, și această situațiune nu poate să mai continue.

Nu vrem să stigmatizăm oameni, dar opinia publică românească pretinde ca acei care se știu și care s-ar putea constata că sunt vinovați, sau prin neștiință, sau prin neglijență, prin servilism, să fie trași la răspundere.

Nu așa cum s-a făcut, ca înainte, cu un decret să se scoată generali la pensie. Dar opinia publică cere să fie luați la răspundere în mod legal, conform regulamentelor militare, acei cari ne-au dus la aceste nenorociri.

Nu este posibil ca un general sau un ofițer superior, pentru că este disciplina aceasta militară, să tolereze orice dispozițiune, pe care nu un militar, dar un om simplu judecă că este absolut greșită și făcută la ordin, dintr-un spirit de servilism condamnabil.

De aceea, eu nu fac nicio propunere, nu spun niciun nume. Avem ministru de Război, Șef de Stat Major pe cari îi rog să ia măsurile necesare ca în Armată să se restabilească încrederea față de conducătorii Oștirii, cari, mulțumită lui Dumnezeu, au fost la înălțime până la împrejurările din urmă, și prin exemplul dat să curățim atmosfera și în țară și în Oștire.

În interesul Oștirii este ca această procedare de purificare s-o facă Guvernul actual, care este un guvern militar, prezidat de un distins general și căruia nu i se poate face învinuirea că lucrează din pasiune politică sau din preocupațiuni personale, într-o direcțiune sau alta.

Dl ministru gen. Potopeanu: Să se dea un comunicat, aducând mulțumiri Armatei pentru spiritul de disciplină avut în aceste împrejurări și Ia sfârșit să se adauge că toți acei cari au dus în trecut Armata la dezastru și pierderi inutile își vor lua cât de curând pedeapsa.

Dl Maniu: Această problemă nu se poate discuta incidental, ci trebuie să fie discuțiuni separate și sistematice în ce privește Presa, Cenzura. De aceea, vă rog s-o puneți la ordinea de zi”.

 

Departe de a epuiza temele în dezbatere, fragmentele prezentate merită atenție, deoarece fiecare „început” de regim este pus în situația de a identifica prioritățile și de a acționa în consecință. Caracterul haotic al unor schimburi de replici este cumva explicabil în condițiile date. Mai rețin un moment consemnat în stenogramă:

 

„Dl Președinte Sănătescu aduce la cunoștința Consiliului că doamna Mareșal Antonescu și-a dat demisia de la Consiliul de Patronaj. Se discută și se hotărăște ca această instituție să treacă la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale.

Dl gen. Potopeanu aduce Consiliului proiectul de Decret pentru anularea Decretului nr. 347, din 27 iunie, prin care se limita vârsta pentru administratorii și cenzorii societăților.

A doua chestiune supusă Consiliului este cea privitoare la compunerea Delegației Economice a Guvernului, compusă din cele patru ministere economice, care va lucra la Ministerul Economiei Naționale, sub președinția dlui ministru al Economiei Naționale.

A treia problemă pusă de dl ministru gen. Potopeanu este cea privitoare la desemnarea unui alt titular la departamentul Finanțelor. Problema a rămas să fie soluționată într-un alt Consiliu de Miniștri.

A patra problemă pe care o pune dl ministru al Economiei Naționale, în legătură cu Ministerul Finanțelor, este desemnarea unui alt guvernator al Băncii Naționale, d-sa propunând pe dl I. Christu.

Dl Maniu roagă ca această chestiune să fie amânată, urmând a se alege pentru acest plan un domn general, urmând ca, între timp, să se anuleze și decretul prin care se treceau anumite prerogative regale primului președinte al Consiliului.

Dl ministru Pătrășcanu: Chestiunea legislației nu poate fi tratată în bucăți. Trebuie ca toată legislația cu caracter dictatorial să se șteargă și numai ceea ce s-a strecurat cu caracter progresist trebuie menținut.

De aceea, părerea mea este că această chestiune trebuie studiată. Nu veniți cu proiecte de amănunte, căci noi vom aduce un decret și vom schimba, fundamental, tot ceea ce dictaturile au adus în ramura legislației.

În ce privește problema ridicată de dl Maniu, trebuie făcut un decret-lege pentru anularea celor trei decrete.

Dl Maniu: Se anulează sistemul decretelor. Cele trei decrete-legi prin care anumite prerogative regale au fost transmise, pe nedrept și în mod abuziv, să fie anulate. Decretele care se fac acum nu se pot face cu provocare la acele legi.

Dl gen. Potopeanu supune Consiliului chestiunea blocării sumelor de franci elvețieni, din diferite orașe, pe numele anumitor persoane, chestiunea urmând a fi discutată în Consiliul B.N.R., la ora 4, de dl ministru al Afacerilor Străine.

Dl gen. Potopeanu aduce la cunoștința Consiliului că administrațiile financiare nu mai au niciun ban și roagă a fi autorizat să intervină la B.N.R. spre a se da un avans de 1-2 miliarde lei. Consiliul aprobă.

Dl g-ral Potopeanu aduce la cunoștința Consiliului că a venit la d-sa un domn colonel american, cu o cerere pentru a se da o sumă de 2.000.000 lei pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere necesare celor 1220 aviatori americani. Consiliul aprobă.

Se trece la ultimul punct al ordinei de zi: aprovizionarea Capitalei.

Dl gen. Dombrowski (noul primar general al Bucureștiului – n.n.) aduce la cunoștința Consiliului că în ce privește problema pâinei, este asigurată, Capitala având stoc de grâu și făină pentru o lună de zile; se lucrează intens la periferii și a luat măsuri pentru transportarea pâinei la centru și chiar la adăposturile mai mari.

De asemenea, a dat un comunicat ca populațiunea dimprejurul orașului să încarce, în miezul nopții, zarzavaturi și să vină dis-de-dimineață în oraș cu ele.

În ce privește combustibilul, s-au luat măsuri să se transporte din regiunea din Vest, unde sunt depozite, și de la Târgoviște”.

 

În tot cursul zilei de 27 august 1944 au fost trimise la București rapoarte ale autorităților locale privind situația militară din zonele lor de responsabilitate. Ilustrez acest aspect cu telegramele transmise de Prefecturile județelor Constanța și Mehedinți:

 

„Am onoare a raporta următoarele (detaliile prezentate au completat și chiar corectat cele spuse la începutul ședinței de generalul Mihail – n.n.):

1. În ziua de 26 august a. c. la Cernavodă între trupele germane de pe vapoarele refugiate acolo și armata română de pe uscat a început tragerea.

Lupta a început orele 19 și a durat până la orele 23, iar în dimineața zilei de 27, orele 7, lupta a început din nou și trag din ambele părți.

2. În ziua de 27 august a.c., orele 8, au sosit avioane și artilerie de coastă română în ąjutorul trupelor din Garnizoana Cernavodă.

Au ars 3 vase germane în fața portului, iar o vedetă germană a fost pusă pe mal, forțată de trupele noastre.

Pînă în prezent numărul morților nu se știe.

Sînt peste 100 ostași și 10 civili răniți.

De pe vase se trage în oraș.

Sînt mai multe vase avariate.

La Hârșova nu mai sint vase germane (…).

Prin comuna Dumbrăveni în noaptea de 26-27 august a. c., la orele 24 au trecut 2 mașini cu 15 ostași germani, majoritatea ofițeri și 4 femei.

Patrula somîndu-i nu s-au oprit.

Patrula a tras în mașină rănind 2, iar restul făcîndu-i prizonieri.

Răniții au fost internați în spitalul din Plopeni, iar dintre prizonieri au fugit peste noapte 2”.

…………………………………………………………………………………………………………………….

„La ordinul domniei voastre nr. 3449, din 26 august 1944, până ieri dimineață, 26 august trupele germane au fost lăsate să se scurgă nestingherite spre frontieră. Ieri, 26 august convoaie germane ce veneau: de la Craiova și Segarcea, nu au acceptat să depună armele și au atacat trupele noastre la est de Turnu Severin.

Lupta pentru dezarmare a durat de la orele 7,30 pînă la 12,30.

Noi am avut 1 ofițer și 10 soldați morți și 15 răniți, iar germanii 2 ofițeri, 15 trupă morți și 47 trupă răniți.

S-au făcut prizonieri de noi 20 ofițeri, 28 subofițeri, 3 medici, 31 funcționari de spital și 140 femei funcționare, 737 trupă.

S-au făcut capturi în arme și vehicule după cum urmează:

350 arme, 20 puști mitraliere, 25 revolvere, 30 pistoale, 2 aparate radio, 2 telefoane, 10 tunuri apărare antiaeriană, 3 căruțe, 16 autoturisme, 2 camioane radio-emisiune și recepție, 25 camioane, camionetă sanitară cu 3 remorci, 3 motociclete.

Azi 27 august trupele germane continuă să ocupe porțiuni de șosea și cale ferată de pe malul stîng al Dunării de la exclusiv Gura Văii și inclusiv Vîrciorova.

Lichidarea lor este în curs de către trupele române de pe teritoriul județului Severin”.

 

În tot acest timp se desfășura  o intensă consultare discretă între Aliați, încercându-se astfel să se cunoască mai bine situația din România și să se coordoneze (pe cât posibil) acțiunile „celor Trei Mari Puteri” în legătură cu țara noastră. Iată ce se comunica, între altele, în telegrama ambasadei americane la Moscova. A. Harriman adresată Președintelui SUA și secretarului de stat de la Washington:

 

„Molotov ne-a chemat pe ambasadorul britanic și pe mine în jurul orei 1,30 a. m. și ne-a făcut următoarea declarație orală.

«Pentru a susține prestigiul noului guvern român și avînd în vedere actualele evenimente, guvernul sovietic nu consideră oportun să introducă noi condiții de armistițiu. Trebuie să se ajungă la un acord cu guvernul român asupra semnării unui armistițiu bazat pe condițiile propuse în aprilie, cu trei adăugiri cerute de reprezentanții români la Cairo:

(1) Rezervarea unei zone libere românilor pentru reședință guvernului lor.

(2) Acordarea unei perioade de 15 zile pentru ca trupele germane să părăsească România.

(3) Referitor la reducerea mărimii despăgubirii.

Noile condiții de armistițiu propuse de guvernul britanic pot fi discutate la Moscova cu reprezentanții celor trei guverne aliate.

Potrivit opiniei guvernului sovietic, aceste negocieri trebuie să aibă loc la Moscova».

Moscova a fost de acord cu propunerea britanicilor ca ambasadorul britanic și cu mine să participăm la toate negocierile cu delegații români. El a explicat că fusese informat că doi demnitari români au fost trimiși la Istanbul pentru a lua legătura cu reprezentanții Aliaților și Molotov a propus ca aceste persoane să vină imediat la Moscova. El îi informase pe ambasadorii sovietici de la Ankara și Cairo în legătură cu aceasta.

Molotov a informat că Armata Roșie încercuise 12 divizii germane în regiunea Chișinăului. Acestor divizii nu li se va permite să se retragă. El era convins că vor fi luați prizonieri de război de către Armata Roșie.

Molotov a cerut un răspuns cît se poate de urgent, iar Clark Kerr (ambasadorul britanic – n.n.) a spus că era sigur că acesta va sosi de la guvernul britanic dimineața”.

 

În încheierea scurtei cronici privind ziua de 27 august 1944, transcriu însemnările lui Corneliu Coposu din Jurnalul său:

 

„Telegramă de la Cairo. După ce au luat cunoștință, din telegrama primită prin care se anunța lovitura de stat, de situația României, reprezentanții plenipotențiari de la Cairo, consultându-și guvernele, au comunicat lui Știrbey și Vișoianu că «Aliații sunt de acord să dea urmare cererii noului guvern român să-i acorde ameliorările solicitate, care fuseseră acceptate de guvernul sovietic, prin doamna Kollontay, în timpul tratativelor de la Stockholm». Aceste ameliorări preconizează:

– să se stabilească, cu moderațiune, despăgubiri de război în dauna României până la suma de 300.000.000 dolari;

– să se respecte suveranitatea României și să se renunțe la orice amestec în afacerile interne ale țării;

– să fie lăsată neocupată de armatele aliate reședința regelui și a guvernului;

– România, ieșită din alianța cu Germania, să nu fie constrânsă să întoarcă armele împotriva nemților”.