Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Apocalipsa după iacacui

Foarte puțini dintre cei născuți în ultimii patruzeci de ani mai cunosc termenul „iacacui”. Generațiile care-l foloseau frecvent — din smerenie și din respect pentru ceva sfânt și pentru propria persoană, în principal – ne-au cam părăsit. Dar la vremea lor auzeai frecvent „iacacui”, „împielițatul” sau „ăl din baltă”, pentru că așa-și păstrau oamenii (încă oameni) distanța igienică față de vernacularele nomina odiosa pe care le vântură azi poporul fără să ia câtuși de puțin aminte la ele. (Spunând în același timp „rahat” cu aerul că nu le miroase gura. Cu ce-o fi de vină bietul preparat de cofetărie numai iacacui trebuie să știe!)

Dar la ce mai ia aminte poporul? O băga de seamă că niște milioane bune de copii și tineri au fost condamnați la o viață mai săracă, mai urâtă, mai violentă și mai scurtă, doar pentru o hachiță a marilor latifundiari farmaceutici? Ori că toată ceapa românească vine din China, roșiile au supt plastic prin Olanda, porcii aterizează din Ungaria, iar cartofii au crescut la sânul mumiilor, în Egipt? Ori că, după matematica guvernamentală, ieri doi și cu doi făceau șapte, azi fac cinșpe și mâine s-ar putea să facă zero? Sau cincizeci, mai ceva ca-n bancul lui Sorokin din Kremlinul de zahăr? (Părintele Onufri îl întreabă pe Vanecika Zalupin cât fac doi plus doi, iar acela zice că douăzeci și șase. La care părintele zice: „Stai jos, Zalupin. Foarte rău! Doi plus doi face patru. Ei, în cel mai rău caz face cinci, hai, șase, hai, opt, ei, să zicem că poate face doisprezece, la urma urmelor. Însă în niciun caz nu face douăzeci și șase, cap-pătrat!”)

În încheierea cărții pe care aveam s-o botezăm Etica nicomahică Aristotel ne spune că ar fi bine să cercetăm cauzele pentru care unele cetăți sunt prospere și altele nu, unele sunt bine guvernate și altele nu. Și ne mai propune să studiem și cauzele ruinării fiecărei forme de guvernământ. „Căci, după ce vom fi studiat aceste cauze, ne va fi mai ușor să discernem atât care e constituția cea mai bună, cât și felul în care trebuie organizat fiecare regim politic, adică de ce legi și tradiții trebuie să se facă uz. Să ne începem deci expunerea…” (Adică ceea ce avea să se numească Politica.) Douăzeci și patru de secole mai târziu, într-o Europă „leagăn de civilizație” decimată de o ciumă adusă de șobolani și de alte câteva aproape la fel de mari provocate de o mână de dezaxați, se vede că n-am înțeles de unde vine ruina cetății. Mizeria morală și sărăcia mentală se dau huța la televizor și prin instituțiile de stat, pe post de staruri sfințite cu glas mare de trâmbiță, și zic poporului: „Vai vouă, pământule și mare…”

Foarte vai! Fiindcă atunci când descinde iacacui în oraș oamenii se ceartă rău de tot cu mersul gândurilor, iar semn de apocalipsă mai bun ca ăsta nici că se poate găsi. Și asta n-ar fi o problemă, că certați cu ele am avut dintotdeauna destui, numai că azi alcătuiesc o majoritate și, pe deasupra, mai toți au diplomă. Asta înseamnă că au ajuns așa deștepți încât sunt convinși că viața e o mare eroare, apărută pe fața guguloiului doar ca s-o îndrepte ei, împachetând-o în staniol și cârpe și dându-i găuri în urechi să vadă ce-are în buric. Diplomații au potopit pământul și, bine gâdilați de iacacui la amorul propriu, se avântă veseli cu picamărul fix în temelia vieții sociale. Tot ce mai putem face e să observăm vremurile interesante (pe care un înțelept nu ni le-ar dori niciodată), constatând că luna devine săptămână și polul creițar, iar visurile noastre încleiate se scurg încet și sigur din colivia în care ne-au închis o mână de psihopați și armatele lor de diplomați furioși. Și să ne încurajăm triști cu vorbele lui Švejk: „Ce să fie? O nimica toată. Am căzut prizonieri la ai noștri.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Apocalipsa după iacacui”

  • „Anthony F anunță când vor fi gata vaccinurile pentru copiii sub 12 ani”
    :))) ai zice ca ne anunță cind va fi gata prajitura din cuptor:))

  • Scuzați-mă, dar nu mă pot abține. Când persoane inteligente și bine pregătite ca dv. se lasă pradă resemnării în asemenea momente cruciale, tot iacacui își vâră coada.

  • Pe vremuri omul se gandea ca face ce-o face si fuge cumva in occident si scapa din „epoca de aur”. Azi ticneala a cuprins intreaga planeta. Nici sa fugi nu mai ai unde. Nu stiu cum se face dar parca si umorul incepe sa dispara. Oare asta unde o fugi?

    • intr un final…in sinele omului:)), caz in care umorul va fi si cel care ii va deosebi pe oameni de…restul ‘oamenilor’:)))
      zambetul nu va disparea din om, Creatorul…zambeste, e un vesnic-zambitor 🙂
      ( creca atunci cind le a zis alora sa nu manance din Pomul Cunoasterii…zambea cu gura pina la urechi!:)))) )

  • apocalipsa dupa iacacui se mai cheama si ‘raiul pe Pamant’ :))
    apocalipsa dupa Ioan e o …vizionare prin ‘ochi de Ioan’ a ‘raiului pe pamant’ :), deci sa fie clar:)), ‘raiul pe pamant’ arata asa…urat doar daca l privesti prin/cu ‘ochi de Ioan’, ca daca l privesti cu/prin ochii Lumii Mari el arata fix ca ‘raiul’ (din Cer 🙂 )

    asta e faza cea mai tare…din Creatie,
    si tocma dasta manifestarea ‘raiului pe Pamant’ il aseaza pe om in fata unei alegeri…infricosatoare, ca in mod implacabil va trebui sa aleaga intre ‘raiul din Cer’ si ‘raiul pe Pamant’ 🙂
    alegand, se judeca singur, infricosator.
    judecata absoluta, adica aia de apoi, e ‘sa te judeci singur’, si…singur se va judeca omul, alegand intre Viata Vesnica ( asta presupunind chiar lipsa Timpului ) si Nemurire ( asta presupunind manifestarea plenara a Timpului ( deci lipsa Spatiului:)) ) )…
    🙂

    • in ‘lipsa Spatiului’ va fi regasit hint-ul care ii va dumirii pe unii…:))

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog