Apocalipse post-pandemice

Cu toții (credem că) știm ce este apocalipsa, chiar și cei care n-au citit Biblia. Tot așa cum credem că știm totul și despre conspirații, legionari, fascism, comunism etc. Peste tot s-au impus versiunile  instigatoare de panică, deși de multe ori ne-ar prinde bine o altă conduită. Nu întotdeauna procedăm corect luând-o la goană, atacând orbește, ori rămânând împietriți. Cei stăpâni pe ei și stăpâniți de calm recurg la un alt antidot la frică. Se cheamă „curiozitate”: dorința de cunoaștere și de înțelegere, tăria de a explora „amenințarea” care s-ar putea dovedi o valoroasă sursă de informații și, de ce nu, o posibilă șansă evolutivă. Însăși Cartea Sfântă anunță mântuirea de după devastare și descrie noua lume – în care echitatea va lua locul tristeții și al suferinței – ca pe o alinare. Și atunci, de unde angoasa și panica generală ori de câte ori aleșii sau alegătorii se confruntă cu fatalitatea?

Cuvântul „apocalipsă” are sorginte greacă – apokalýptein – și se traduce prin „dezvăluire”, „revelație”. Înseamnă și deconspirare, devoalare, destăinuire, divulgare sau, și mai simplu, arătare la față. Firește că există dezvăluiri și… dezvăluiri și că „arătările” pot îngrozi. Revelațiile de acest calibru înmagazinează energii colosale cărora unii le atribuie puteri nimicitoare, în timp ce alții le alocă potențial creator. În timp ce curioșilor le aduce satisfacția vestitului efect „Aha!”, înfricoșaților le sugerează doar cataclisme ce prevestesc/aduc sfârșitul lumii. Istoria omenirii e un șirag interminabil împletit din apocalipse și… timpul dintre ele. Niciuna din calamitățile care s-au abătut peste omenire – plăgi, molime, invazii, foamete sau potopuri – n-a adus cu ea sfârșitul lumii, dar toate au frânt axul coexistării și au instaurat era de după, în care mai nimic din ce-a fost înainte nu se mai regăsește.

Indubitabil, apocalipsele sunt mari încercări pentru umanitate și reprezintă noduri marcante pe drumul destinului colectiv. Prin ele sucombă și din ele (re)naște vechea nouă (dez)ordine mondială. În ele se reflectă apogeul decrepitudinii sistemului și al incoerenței entităților care și-au pierdut liantul și se sfărâmă sufocând climatul, până când energiile își (re)găsesc armonia și un nou făgaș. Multe dintre ele sunt fenomene antropice – efectul dezlănțuirilor neînfrânate la timp ale unor monștri bine camuflați, care reușesc să-și întindă tentaculele și să încleșteze mari părți din omenire. Din păcate, revelațiile nu poartă etichete și nimeni nu știe ce forțe înmagazinează și cum se vor dezlănțui. Deși „orientarea” le este definită de făuritori, sensul li se definitivează de-abia odată cu dezvăluirea. Unii descoperă o hidră ale cărei capete se înmulțesc pe măsură ce-i sunt retezate, iar alții oportunitatea deshumării unor erori, de a căror îndreptare depinde supraviețuirea.

Dezastru iminent sau descoperire epocală? Robie sau mântuire? Escatologie sau „doar” (re)naștere? Divină sau antropogenă, apocalipsa vine de pretutindeni și de nicăieri: din cerul care plouă cu stele și trage un văl negru peste soare, din pământul zgâlțâit de patimi până nu se mai știe de unde izvorau apele și pe unde se ridicau munții, din viclene nisipuri mișcătoare, ca și din uragane impetuoase. De apocalipse nu e scutită nicio epocă – antică sau modernă, civilizată sau digitalizată. Mersul înainte sau de-a-ndăratelea pe firul istoriei depinde tocmai de gestionarea dezvăluirilor. Nu-i totuna dacă tragi preșul peste ele lăsându-le să mocnească pe dedesubt, ori dacă faci lumină și le diseci în public pentru cine are ochi să vadă, urechi să audă și minte să înțeleagă. Dacă-ți asumi riscul unei noi și copleșitoare erupții, ori dacă profiți de șansa debilitării monstruozității până la (auto)desființare. Interesant (și terifiant) e atunci când se implică interese antagonice înarmate cu lopeți, târnăcoape, șpacluri, măturici și… multe vorbe. Sau clici care îngroapă, dezgroapă, lustruiesc, propovăduiesc și contestă din greu (pre)vestiri apocaliptice. (Cel mai grăitor exemplu ni-l oferă simulacrul de alegeri prezidențiale din România care a dezvăluit putregaiul sistemic în toată splendoarea lui și i-a scos din vizuini toți aghiotanții – vârcolaci care, în timp ce mimau resuscitarea nălucii botezate de ei democrație, îi aplicau lovitura de grație și se căzneau să-i adâncească și mai mult groapa.)

Luăm spre exemplificare apocalipsa declanșată de tirania globală ce-a uniformizat mai toate statele lumii: pandemia de C-19. Amenințarea microscopică de la care a plecat a ajuns vizibilă din Cosmos și a transformat planeta într-un imens butoi efervescent. Niciunui imperiu și niciunui tiran din istorie nu le-a izbutit instaurarea unei dictaturi globale așa cum le-a reușit imperiului farmaceutic și acoliților acestuia. Deși (i)responsabilii și-au dat toată silința – inclusiv înlocuirea butoiului cu unul cu pulbere -, fierberea n-a putut fi oprită, indiferent câte ace stau pregătite să spargă bășicile înainte să ajungă deasupra. Autoritățile gen FDA, EMA sau OMS n-au fost chiar atât de inocente pe cât au vrut să pară. Emergency Use Autorisation (EUA) își găsește justificarea într-un anume context, nicidecum în cel în care ni s-a prezentat vaccinul. Unul din șefii de la firma Bayer a declarat în 2021 că, dacă serul-minune n-ar fi fost botezat vaccin, ci terapie genetică, 95% din populație nu s-ar fi lăsat „imunizată”. Actualmente în anticamera FDA așteaptă peste 900 de cereri de aprobare pentru terapii genetice. Se preconizează eliberarea aprobărilor pe bandă rulantă: în medie una la două săptămâni!

Despre multe dintre dezvăluiri am vorbit deja în articole anterioare. Între timp s-au mai spart niște bule… apocaliptice: Germania înregistrează o scădere record (15%) a natalității, scădere care a debutat brusc în primele luni ale lui 2022 și continuă până astăzi. (Asta în condițiile în care Germania găzduiește un număr considerabil de emigranți tineri!) Și Suedia notifică cu 10% mai puțini născuți vii comparativ cu anii antepandemici. Austria se confruntă cu cel mai mare deficit al natalității din 1946 încoace. Nici alte țări precum Marea Britanie, Elveția, Taiwanul, SUA, sau Australia nu stau mai bine și consemnează un record negativ după altul. Nu atât numărul sarcinilor s-a redus simțitor, cât al nașterilor la termen de copii vii și sănătoși.

Guvernele refuză să abordeze „inexplicabilul” fenomen. Fie se fac că nu-l observă, fie pun „suspendarea/amânarea proiectului familial” pe seama unei sumedenii de factori – depresie, ambiții profesionale, frici (post)pandemice, războinicie ori inflaționiste –, în general a nesiguranței zilei de mâine (ca și când cu ani în urmă ar fi curs doar lapte și miere). Mai puțin se discută despre afectarea fertilității în sine și despre posibilii factori perturbatori. Epidemiologii au încercat zadarnic să stabilească relații de cauzalitate cu factorii incriminați mai sus. Nici valurile de Covid, nici mortalitatea cauzată de virus, nici lockdownurile și nici rata șomajului nu vor să fie responsabile de bizarul fenomen. Nici temerile legate de finanțele incerte nu prea se asortează cu tabloul turismului debordant – ferm decis să-și scoată pârleala abstinenței ultimilor ani – care a exasperat localnicii. Singurul care nu-și găsește alibiul e vaccinul. În țările care reclamă astăzi probleme cu fertilitatea și respectiv natalitatea se constată o asociere cu debutul programelor de vaccinare (cu un decalaj de… nouă luni!).

Oare autoritățile știau ceva la vremea când recomandau călduros vaccinul gravidelor și persoanelor de vârstă fertilă – ambele categorii nefăcând parte din grupele de risc? O privire în prospect (8 august 2025) ne spune că „încă nu sunt date disponibile privind utilizarea în timpul sarcinii” (EMA și MHRA), sau că „datele disponibile despre Comirnaty JN.1 administrat femeilor însărcinate sunt insuficiente pentru a informa despre riscurile asociate vaccinului în timpul sarcinii” (FDA). Culmea impertinenței: „Deși datele privind rezultatele sarcinii după vaccinare în primul trimestru sunt în prezent limitate, nu a fost observat un risc crescut de avort spontan”, și „[…] pe baza datelor disponibile de la alte variante de vaccin, Comirnaty JN.1 poate fi utilizat în timpul sarcinii.” De la care variante? Nici măcar vaccinurile clasice nu se recomandă orbește gravidelor.

Știm acum că în februarie 2021 firma Pfizer a inițiat un studiu randomizat și controlat placebo conceput pe 4.000 de gravide, studiu care s-a terminat în coadă de pește câteva luni mai târziu cu doar 173 de probante. Mai știm și că în 2021 a fost efectuat un studiu pe un grup derizoriu de doar 44 de șobolani, în care femelele unui grup au primit patru doze de vaccin (două înainte și două după împerechere). Nu doar că în grupul vaccinat rata natalității a scăzut cu 7%, dar au existat și mai multe malformații, nașteri premature și născuți morți decât în ​​grupul placebo. Și aici concluzia EMA a fost: „Nu sunt identificate probleme non-clinice majore în această aplicație.” Un alt studiu pe șobolani – derizoriu nu doar prin grupul infim de animale, ci și prin lungime (48 de ore!) s-a folosit de nanoparticule lipidice (NPL) marcate radioactiv pentru a le urmări parcursul prin corp (biodistribuția). S-ar fi putut testa și toxicitatea, numai că în locul proteinei spike, mARN-ul din NPL a codificat luciferaza, o proteină inactivă farmacologic! Cum să testezi toxicitatea cu o proteină-surogat pe care mai și „omiți” s-o detectezi în organe?! Cert este că NPL au fost detectate în fluxul sanguin – ceea ce înseamnă că pot fi transportate în tot organismul. Așadar biodistribuția NPL arată cam așa: nestudiată pe oameni, începută și abandonată după două zile pe șobolani (tocmai când concentrația lor în splină, ovare, uter, suprarenale, țesut adipos, măduva osoasă etc. creștea vertiginos), și neluată în seamă și în serios de firmele producătoare și autorități.

De obicei femeile însărcinate și cele care alăptează sunt excluse din majoritatea studiilor clinice pentru medicamente și vaccinuri. Dar nu și femeile de vârstă fertilă, mai ales când se testează vaccinuri relevante cum ar fi cel împotriva virusului Zika, virus care afectează embrionul în uter și produce malformații. Ne-o spun chiar recomandările OMS. Cum altfel să primești edificarea că un asemenea vaccin funcționează, dacă nu testându-l pe posibile viitoare mămici?! Nu așa au stat lucrurile și cu noile vaccinuri și medicamente anti-Covid, unde gravidele și femeile care alăptează au fost excluse din circa 80% din studii, iar persoanelor de vârstă fertilă de ambele sexe li s-a recomandat ca în caz de participare să recurgă la anticoncepționale sau sex protejat cel puțin o lună de la vaccinare. Oare din ce motiv? Și de ce li s-a recomandat/impus ulterior vaccinul? Ba „responsabilii” au mai venit și cu un rapel după altul când vaccinurile au început să-și dezvăluie ineficiența. Nu cumva se știa că acesta poate deteriora calitatea celulelor germinative? Nu cumva li se cunoștea/bănuia potențialul cumulării și respectiv toxicității în organele reproductive? Un studiu din 2025 efectuat pe șoareci demonstrează străbaterea placentei de către mARN și producerea de anticorpi împotriva proteinei spike chiar de către făt în uter.

Și ar mai fi și altele care ni se arată la față după resetarea pandemică. De-abia acum se desfășoară studii referitoare la chiralitatea LNP și se discută despre modificarea dimensiunii, compoziției și modului de administrare a acestora. Tot așa și efectul imunogen al NPL – declanșarea de reacții imunitare inadecvate, în special de boli autoimune –, investigat serios de-abia ani mai târziu (2023). Dezvăluiri tardive aduc în prezent cam tot ce-au bănuit și observat la vremea respectivă criticii cărora li se închidea consecvent gura și erau acuzați de dezinformare. Singura perioadă în care reacțiile adverse (RA) au fost consemnate de Pfizer cuprinde 90 de zile postmarketing (de la începutul lui decembrie 2020 – data introducerii în Marea Britanie – și până la final de februarie 2021), firma mulțumindu-se să constate pentru fiecare capitol că acele consemnări nu ridică probleme de siguranță, că urmează să fie evaluată cauzalitatea și că supravegherea va continua (!).

Vaccinul anti-VRS a fost întrerupt cu fermitate în anii ’60 după „doar” două decese. Iată și câteva spicuiri din „performanțele” mARN-ului în doar trei luni – nu pentru că cifrele ar avea vreo semnificație, în condițiile în care nu se specifică numărul vaccinaților, iar notificările vin din doar câteva state -, doar pentru comparația cu modul de abordare anterior: La 20 de zile de la vaccinare s-au înregistrat 70 de RA hepatice severe (jumătate din ele în primele 3 zile), cinci s-au soldat cu decesul. Din 1.400 de RA cardiovasculare (altele decât miocardite și pericardite) 77% au fost consemnate la femei și la persoane sub 65 de ani, jumătate în 24 de ore de la vaccinare, 136 decese. Foarte frecvente (542) și severe (95%) au fost RA neurologice, cu o paletă destul de largă: epilepsie, nevrite, mielite, scleroză multiplă, Guillain-Barré, paralizia facială, meningită, encefalopatie etc. Jumătate au survenit în primele 24 de ore, 16 decese. N-a lipsit nici celebrul turbo-cancer, care a șocat până și patologi cu decenii de experiență prin vârsta pacienților (30-50 ani), agresivitate, viteza de creștere, multifocalitate etc. Nici copiii sub 12 ani n-au fost scutiți (unii au fost vaccinați cu 7 luni înainte de aprobare): 34 de RA, dintre care 24 (71%) severe: AVC la 7 ani, paralizie facială, afecțiuni renale, etc. S-au mai notificat și afecțiuni renale dintre care 33% au pierdut lupta cu boala. Peste 100 de boli autoimune (12 decese), vasculite – mai ales la femei (81%) –, anafilaxie, boli musculare și scheletice, afecțiuni respiratorii, decese la nou-născuți din mame recent vaccinate etc. Puținele autopsii (mai mult la insistențele familiilor) au relevat episoade terifiante: decese survenite fie acasă în somn, fie pe stradă, în mașină, la locul de muncă, în azil etc. Dacă acesta este bilanțul a doar 3 luni, oare cum arată astăzi totul, după aplicarea a peste 13 miliarde de doze (datele din 28 februarie 2023)?

Cum arată despăgubirile, acolo unde există? Exact așa cum arată ceva oriunde nu-s legi, nici judecători, nici tribunale și nici dreptate. Cel mult una din 1.000 de victime care prezintă vătămări grave ale sănătății e amețită în medie cu 4.000 de dolari (decesele „primesc” mai mult (!)). Fără transparență și fără drept la recurs, așa arată noua (dez)ordine mondială instaurată cu forța de  apocalipsa Covid. Spuneam că nu există legi? Există destule, dar ele nu pot fi încălcate decât de către „aleși”. Odată declarată celebra stare de urgență/necesitate/calamitate… nimic nu mai stă în calea abuzurilor. Și, fiindcă la acaparatorii puterii învățul nu mai are și dezvăț, cu greu se vor mai întoarce la vechea rânduială și vor înapoia tot ce-au furat. „Noua normalitate” li se potrivește ca o mănușă. Recent pe tărâmul tuturor posibilităților a fost prelungită iresponsabilitatea firmelor producătoare de vaccinuri până la finalul lui 2029. Firește că impunitatea ia sub aripa-i ocrotitoare și prețioasele ajutoare la vreme de restriște (nu se știe niciodată când va fi iarăși nevoie de ele!): medici, farmaciști, tehnicieni, practicanți etc. „Imuni” sunt toți câți s-au făcut utili la producerea și distribuirea fricii și a vaccinului.

Apocalipsele ne-au marcat trecutul și ne modelează prezentul. Având în vedere talentul speciei de a uita repede și de a pricepe tot mai greu, ne vor jalona și viitorul. Nimeni nu e expert în evitarea și nici în eradicarea cataclismelor, mai cu seamă a celor naturale. Dar se poate lucra la cele făcute de mâna omului, la intrigile cinismului declanșator de isterii colective. Nu toate dezlănțuirile apocaliptice sunt  atât de imprevizibile pe cât par. Surprind și înspăimântă doar pentru că percepțiile ne sunt ocupate (de alții) cu altceva și nimănui nu-i vine să creadă că așa ceva ar fi posibil… Posibil e orice, oriunde și oricând. Inclusiv (re)nașterea fascismului despre care Mussolini spunea că ar trebui numit „corporatism”, fiindcă e fuziunea perfectă a puterii guvernelor cu cea corporativă.