Ar mai fi cazul să avem un nou Tudor Postelnicu?

Mă bate, sincer să fiu, de ceva vreme, gândul că, văzând dezastrul în care ne-au adus, la numai un an de la alegerile locale, respectiv de la cele generale, pseudo-președintele Klaus Iohannis și guWERNele lui, ar cam fi cazul ca acum, în ceasul al doisprezecelea… fără un sfert, să apară în agora un nou Tudor Postelnicu. Nu vă speriați și nici nu luați foc, nu mă refeream la obedientul șef al securității regimului trecut, ci mă gândeam că a venit vremea ca, măcar unul dintre împătimiții agit-propagandiști ai celei mai falimentare coaliții de guvernare din istoria ultimelor trei decenii, să iasă în agora și să recunoască în gura mare: ,,Am fost un dobitoc!’’

Mi-a trecut, recunosc, prin cap, nu o dată, ideea asta dar, luat cu una și cu alta ,am tot amânat să o pun și pe hârtie. Dar iată că vechiul și nedezmințitul meu prieten, eminentul actor om de aleasă și solidă  cultură, Mihai Mălaimare, a spus-o răspicat și fără menajamente. Citez:,,Nu ar fi cazul ca, absolut toți cei care i-au votat (pe Klaus Iohannis și băieții lui n.n.) să iasă în stradă și, vorba clasicului, să strige în gura mare: am fost un dobitoc?’’. Bravo, așadar, lui Mihai Mălaimare, cu atât mai mult cu cât nu doar că a scris și a iscălit așa ceva, dar a mai și propus rațiunea suficientă a acestui deziderat: ,,Cine știe, văzând atâta autocritică, poate le dăm o mână de ajutor, cu dublu folos: scăpăm și de nefericiți și ne refacem și unitatea de nezdruncinat a a poporului nostru.’’

Frumos spus, dar cam greu de făcut, prietene Mihai Mălaimare! Fiindcă, să nu uităm, avem tot mai multe și îngrijorătoare semnale că apatia și resemnarea au luat locul unei adevărate, demne și necesare atitudini civice în fața catastrofei și a celor care ne-au adus aici. Unde sunt, așadar, acei tineri frumoși și liberi care dădeau în clocot de câtă ură mocneau față de ,,ciuma roșie’’? Uitând- sau doar făcându-se că uită-că, de bine de rău, tocmai ăștia le-au mărit salariile părinților, pensiile bunicilor și indemnizațiile frățiorilor lor, bașca bursele lor.

Sau unde sunt vajnicii diasporezi care agitau în draci plăcuțele alea cu ,,muie PSD!’’ și despre care îmi este greu să cred că nu au aflat că, aici, în Românica, tocmai cei pe care i-au adus la putere prin votul lor- vot dat într-o perfectă cunoștință de cauză, nu-i așa?- refuză să mărească veniturile garantate de lege ale părinților, neamurilor și prietenilor lor? Chiar așa, oare acestora nu li se cuvine câte o plăcuță din acelea, evident, una cu câteva inițiale aduse la zi?…

Dar, ți-ai găsit! Ce pretenții să mai avem noi de la aceștia, atâta vreme cât, nu mai departe aici, în sectorul 1 al Capitalei, ne sufocă gunoaiele și noi tăcem mâlc? Sau, mă rog, am dus niște gunoaie în fața sediului primăriei, după care am lăsat-o baltă! Și baltă a rămas, plus munții de gunoaie. Asta ca să nu mai vorbim, acum, despre placiditatea cu care așteptăm să catadicsească așa-numiții oameni ai legii să termine de re-renumărat voturile de acum un an și să ne spună dacă francofona doamnă Clotilde Armand este sau nu este primarul pe care l-au vrut majoritatea votanților? Iar, dacă tot am pomenit cuvântul ,,votanți’’, poate că nu strică să îi întrebăm de sănătate și pe snobii care au votat o scoborâtoare din țara pe care, cu multă bună credință, o numim a fi sora noastră mai mare întru ale democrației moderne, convinși că neam de neamul lui un românaș nu ar face din primăria celui mai mănos sector al Bucureștiului, un focar de civilizație și de bunăstare. Snobi patentați de la care, vă asigur că, în afară de un ,,vaiii, cine ar fi crezut?’’ sau, eventual, un ,,dar pe cine să fi votat, cherie, pe țoapele alea de la ciuma roșiei?’’ nu veți reuși să mai scoateți altceva.

Așa că, îmi pare rău, dar trebuie să vă spun fără ocolișuri: asta s-a votat, asta avem! Iar, în ceea ce îl privește pe Tudor Postelnicu, haideți să îl lăsăm acolo unde a plecat și să ne vedem de ale noastre. Nu de alta, dar bine cu de-a sila nu îi poți face cuiva. La urma-urmelor, este și asta tot o expresie a meritocrației într-un stat democratic, modern, stat membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord Atlantice. Avem ceea ce merităm, dacă ne luăm după opțiunile liber exprimate și foarte corect numărate ale concetățenilor, respectiv ale majorității populației cu drept de vot al României Europene!

Cu toate acestea, nu cred că putem spune că am pierdut orice speranță. Iată, duminică, 27 iunie, în 6 orașe și 30 de comune sunt alegeri parțiale locale. Alegeri la care, dacă se vor confirma procentele rezultate după cele mai noi sondaje de opinie, (încă) actuala coaliție de guWERNare va ieși cam șifonată. După care, dacă PSD-iștii se vor ține de cuvânt, nu ar fi exclus să avem, aici, la București, un referendum pentru schimbarea primarului de la sectorul  1 sau, de ce nu, și a primarului general al Capitalei.

Șanse reale de a scăpa de monstruoasa coaliție de care putem beneficia, dar numai dacă nu vom lua exemplul fraților noștri francezi care, la alegerile locale de acum câteva zile, au atins un record  de cam 70% absenți la vot. Fapt care mă face să spun și să scriu: ferește-ne Doamne și fă ca, măcar de această dată, faimoasele legi ale imitației enunțate de Gabriel Tarde, să nu producă efecte și în scumpa noastră patrie!