Începând din 13 noiembrie, îl puteți urmări pe Ion Cristoiu și pe Canal33, unde scrie, săptămânal, un editorial

Arghezi despre „a ști să fii sărac”

Fără măsură. În tableta Tot averi, din Adevărul literar și artistic, 25 august 1929, Tudor Arghezi reia una dintre temele dragi scrisului său interbelic:
Mustrarea îmbogățirii nemăsurate:

„Am mai schimbat împreună cîteva cuvinte despre avere şi sărăcie. E o sărăcie de bunăvoie, a călugăriei, care-i o sărăcie mincinoasă, dar principiul a fost enunţat. A şti să fii sărac este a şti să te mărgineşti şi sărăcia mărginită constituie o avere, singura avere care dă un somn liniştit, o viaţă cu tempo lent, cum trebuie să rămîie viaţa, şi o perină capului bun. Datoria cărturarului este să propovăduiască această sărăcie.

Dezordinea averii e o prefaţă de haos. Ea serveşte la trufia oamenilor proşti, care nu-şi caută satisfacţii în afară de lada de fier. Nimeni nu se poate îndopa mai mult decît îi cuprinde stomacul şi îmbuibarea dă aplecăciune. Nimeni nu-şi poate multiplica fizicul pînă la o sărbătoare a simţurilor nemăsurată.

Ai proiectat o călătorie, care-i încă cea mai bună satisfacţie a unui ins cu dare de mînă: ai făcut călătoria, s-a isprăvit călătoria. Ai cumpărat o casă, zece case în zece ţări: ei şi! Ai nevoie de zece rînduri de slugi, ca să te stăpînească şi trupul rău abia de poate locui o singură odaie a uneia din casele tale. Efectele averii materiale, cu cît sînt mai mari cu atît se sleiesc mai degrabă. O singură avere nu se mîhneşte şi nu s-a sleit niciodată, a sufletului, a intelectului.”

*

Imaginea. Antonio Spinosa, în eseul Tiberiu – Împăratul care nu iubea Roma, abordează o temă des invocată de mine pînă acum:
Rolul imens pe care-l îndeplinește scrierea unui istoric în imaginea transmisă posterității de prezentul în care a trăit și activat o personalitate.

Cazurile Richard al III-lea și Napoleon al III-lea introduc în mașinăria care produce imaginea în viitor scriitorii. Shakespeare, ca să-i facă pe plac Elisabetei, l-a ponegrit pe Richard al III-lea. Napoleon al III-lea a avut ghinionul să-i supere pe mari scriitori precum Hugo, care au lăsat posterității pamflete geniale despre Împăratul altfel mult deasupra poreclei de Napoleon Cel Mic. Tiberiu – scrie Antonio Spinosa – a avut nenorocul de a fi rămas în posteritate prin scrierile lui Tacitus și Sutoniu:

„În fond nimeni n-a devenit vreodată personaj legendar pentru meritul de-a fi săvîrșit lucruri bune. Tiberiu este și astăzi amintit pentru fărădelegile pe care i le-au atribuit istoricii care-i erau adversari. Tacit, Suetoniu, care au scris multe decenii mai tîrziu, erau niște nostalgici admiratori ai dispărutei Republici și dușmani ai Principatului. Ei se informau dintr-o tradiție ostilă, alimentată de dușmanii lui Tiberiu, adică de cei învinși. Antitiberienii făceau parte din acea clasă aristocratică și conservatoare care-și dobîndise puterea datorită războaielor de cucerire, pe cîtă vreme noul suveran înțelegea să înfăptuiască o revoluție socială cu ajutorul păcii și să ofere funcții și onoruri acelora care le meritau, datorită familiei din care făceau parte. Ar fi de-ajuns aceste singure trăsături ca să facă din el un personaj mai integru decît faima pe care a avut-o, o faimă care a fost proastă și datorită faptului că nu s-a priceput să și-i cîștige pe scriitorii timpului.”

Cazul Tiberiu e cu atît mai dramatic cu cît Împăratul a scris o carte despre el însuși. Manuscrisul a dispărut pentru totdeauna. Dacă ar fi rămas, istoricii s-ar fi bazat în scrierile despre Împărat și pe ce zicea acesta despre el însuși. Așa istoricilor le-au rămas doar scrierile dușmanilor lui Tiberiu, în condițiile absenței din peisaj a presei independente.

*

O unitate de killeri. Cu Fauda mă apropii de finalul Sezonului 1. Deși serialul mi-a fost recomandat drept un concurent al lui Homeland, între cele două se întinde depărtarea unui ocean planetar. Homeland e un serial despre Intelligence. Fauda e un serial despre o unitate de killeri. Singura femeie a grupului, Nurit, asistînd întîia oară la scenele de torturare ale șeicului Awadalla, rămîne șocată de cruzimea camarazilor săi de unitate. Avihai, colegul de operațiune, îi descrie pe cei din unitate ca niște cîini de luptă. Cînd primesc ordinul Acțiune! acționează fără să se gîndească o clipă că vor rămîne fără cap. Brutalitatea, cruzimea sînt note de esență ale unităților speciale de luptă. Numai că în Cazul CIA intervine și Intelligence. Fauda se rezumă doar la brutalitatea pură. Unitatea nu are rețea în teritoriile ocupate. Chiar dacă Doron Kavillio, personajul principal, folosește identități false, se desfășoară și în misiuni de Intelligence, gen seducerea de muieri, totuși unitatea se bazează doar pe intervenția violentă.

Pare deplasată această imagine?
În cazul CIA, da. Pentru că Agenția acționează și în spații binevoitoare sau neutre. Unitatea din Fauda acționează în teritoriile ocupate. Poate că în realitate lucrurile stau altfel. În serial însă, palestinienii și arabii în general sînt dușmani de moarte ai evreilor. Deși nu toți locuitorii din teritorii sînt teroriști, totuși, teroriștii sînt ca la ei acasă. Sinuciderea cu centura de grenade te face martir, pomenit în moschei și adulat pe stradă. Dacă îți duci copilul la spital în Israel, cînd te-ai întors în teritorii, riști să fii scuipat pe stradă. Militanții Hamas sînt cruzi, gata să tortureze tot ce e evreu. Unitatea acționează într-un mediu ostil, unde pînă și sugarii pot fi teroriști. Tocmai această imagine cumplită șochează în Fauda. Pricep astfel de ce arabii au cerut să fie boicotat serialul. Au sesizat de îndată pericolul mondial a unei imagini de sălbatici, de dușmani de moarte ai evreilor, de inși cărora nu li se poate vorbi decît cu pistolul.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Arghezi despre „a ști să fii sărac””

  • saraci sint cei care nu au
    nu au cei cărora le lipsește
    unora le lipsește și cînd au sute de miliarde

    de cei care nu au, adică de la cei cărora le lipsește se va lua și ceea ce au

    cei care au șint cei cărora nu le lipsește.
    celor care au li se va da

    prin urmare dacă ești sărac, deci îți lipsește, însă și dacă ești bogat, însă și ție îți lipsește, ești dintre cei care nu au, i diferența cum mermelesti definiția sărăciei

    • nu faptul că ‘ai’ te definește ca fiind unul care nu e sărac, ci faptul că nu ți lipsește.
      daca ți lipsește tot sărac ești, indiferent in cita bogăție te scalzi…

  • Despre Fauda.

    Sezonul 1 este doar un fel de introducere în atmosferă.

    O scurtă divagație despre comunitatea de informații a Israelului.
    Shin Bet (Shabak) – prescurtare pentru Sherut ha-Bitaẖon haKlali este serviciul de securitate internă. Pumnul sau Lancea, depinde cum ne place să portretizăm.
    Partea cu Intelligence este acolo. O veți remarca în celelalte sezoane.
    Israel are o structură de intelligence oarecum diferită de cea a țărilor NATO.
    Sunt două instituții diferite.
    AMAN – serviciu de informații al armatei, unitate care are atribuții interne și pe linie de contrainformații dar și antiteroriste.
    Mossad – serviciul de informații extern. Acesta ar fi cel mai apropiat de CIA, dar, spre deosebire de omologii lor americani, aceștia au posibilitatea să acționeze și în interiorul statului. În mod legal.

    AMAN se ocupă cu partea de interceptări, supraveghere informativă, tracking pentru semnale radio atât de pe teritoriul Israel cât și în teritoriile ocupate etc
    Shabak conlucrează cu cele două instituții principale de informații și li se subordonează dpdv operațional. Este un fel de unitate de elită anti teroristă dar care culege și informații. Eroii din Fauda sunt acei agenți anti-teroriști, luptătorii sub acoperire. Toți vorbesc nativ araba, crescuți în zone cu populație arabă, sunt integrați în cultura arabă și atunci când desfășoară misiuni de luptă nu pot fi deosebiți de ceilalți palestinieni. Sunt ”de acolo”.

    Shabak se bazează pe unitățile regulate ale armatei. Atunci când au nevoie de ajutor, aceste unități, diviziile antitero la comanda AMAN le vin în sprijin.
    AMAN controlează tot sistemul de culegerea informațiilor, operează drone americane de ultimă generație, Global Hawk și altele, pot lovi punctual cu rachete lansate de pe aceste drone, dețin locații secrete cu aparatură electronică care pot intercepta semnale slabe, pot prelua controlul rețelelor gsm, pot simula turnuri releu false și furniza semnal radio pentru comunicații securizate echipelor care acționează sub acoperire în teritorii.

    Shabak cultivă o rețea extinsă de colaboratori în rândul palestinienilor și este foarte interesant modul în care lucrează, cu mult peste nivelul de Intelligence al CIA sau NSA ori FBI. Sunt la un alt nivel. Veți descoperi în continuarea serialului niște situații foarte interesante dpdv informativ. Unele pot declanșa chiar și senzații în genul ”pfff parcă am mai văzut pe la noi ceva asemănător .. sigur sigur, seamănă”.

    Fauda devine captivant pentru minte după sezonul 2.
    Este din ce în ce mai sofisticat și apelează din ce în ce mai mult la Intelligence.
    Desigur, violența continuă, tribut comercialului, dar, spre deosebire de producțiile americane, aceasta are o notă de realism greu de obținut într-o producție americană, încorsetată de punctajele CP și NS (New speak). Fauda nu are nici negri pe post de șefi isterici care se rățoie la albi. Mă rog, albul în Fauda este oarecum relativ, nu prea contează și nimeni nu pare stresat pe astfel de teme. Iar povestea cu lgbtq+ este absentă. La un moment dat apare atunci când un palestinian este șantajat cu orientarea pentru a deveni informator. În rest, nu există. În SUA un asemenea serial nu ar (mai) putea să fie produs în zilele noastre. Un urlet de protest ar exploda. Ah, am uitat! Nici femeile din Fauda nu sunt ca femeile din Homeland. Diferență mare. Nu-i nicio femeie care să salveze lumea de mai multe ori și de fiecare dată. 🙂 Bărbații din film sunt inteligenți, reci și realiști, uneori o iau razna, fac prostii dar prin film chiar nu se simte necesitatea unor femei providențiale. Și acest clișeu american lipsește din serialul israelian. O gură de aer curat, ca să zic așa!

    Înțeleg bine senzația de respingere a violenței primului sezon.
    Exact aceeași trăire am avut-o și eu. Am văzut câteva episoade și m-am oprit, mi-am spus ”nu-i genul meu de film”.
    Traseul Homeland > Fauda, evident. Dar după un timp, cred că mai mult de un an, mintea mi-a ronțăit impresiile, șocul mi-a trecut și am continuat.
    Nu regret!

    Lăsând la o parte micile sincope de scenariu sau exagerările cu tehnica și capacitățile palestinienilor, povestea are cursivitate și un realism de necontestat.
    O cunoștință mi-a spus despre ultimul sezon al Homeland că este altceva prin comparație cu băltirile din sezoanele precedente. O citez ”este ca-n viață”.
    Da, poveștile cele mai interesante sunt cele adevărate, ”ca-n viață”.

    Acele povești care ne pun rotițele minții în mișcare și ne fac să simțim viața din spatele poveștii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *