Arhiva Afectivă. Când țânțarul devine armăsar

Conform calendarului gregorian, secolul al XX-lea a început la 1 ianuarie 1901 și s-a sfârșit la 31 decembrie 2000.
În 1949, când m-am născut eu, bunicul Cezar avea cincizeci de ani și străbunica din partea bunicii Valeria împlinise nouăzeci de ani, fiind născută în 1859, în același an cu pictorul Georges Seurat, inițiatorul divizionismului în pictură.

Aveam cinci ani când s-a stins această străbunică leat cu Seurat, poantilistul. Dar deseori îmi imaginez care ar fi fost uluirea ei dacă aș fi adus vorba despre „pictura cu puncte colorate” a lui Seurat. Ce să știe străbunica Maria de la Sibișel, despre pointiliștii Pissaro, Signac, Seurat? Nici dacă i-aș fi spus – știi străbunică, când mata aveai douăzeci și șapte ani, în mai-iunie 1886, domnul George Seurat, și-a prezintat pentru prima dată într-o expoziție tabloul intitulat „O duminică de vară pe insula Grande Jatte”, nici atunci nu ar fi avut mari motive de nedumerire.

Criticii s-au năpustit asupra acestui tablou, fiind șocați de mulțimea și roirea micilor pete colorate. Au vrut să discrediteze stilul lui Seurat, numindu-l pointillism (din franțuzescul „point” care înseamnă punct), dar până la urmă porecla s-a transformat în renume.

Pentru a obține un efect de maximă luminozitate, pictorul nu a amestecat culorile pe paletă, ci a aplicat pe pânză culorile complementare ca pe niște mici puncte, care – privite de la distanță – se contopesc, oferind tabloului o luminozitate vibrândă.

Așa cu Seurat. Nici el nu știa de Maria Ștefănescu de la Sibișel, nici Maria de la Sibișel nu știa de George Seurat, fiu de grefier din Paris.
Și viața mergea înainte.

Am apărut eu în faimoasa primă jumătate a secolului XX. De ce e faimoasă? Fiindcă prima, în comparație cu cea de-a doua jumătate, a fost plină de evenimente –  atât contradictorii cât și promițătoare. Mari realizări datorate războaielor balcanice, înfăptuirea Marii Uniri, iluzii legate de alianțele interbelice, deziluzii provocate de pierderile teritoriale, politica stufoasă din țară generând conflicte și confuzii în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Dar nu întâmplător m-am oprit la acest tablou realizat din milioane de puncte colorate numit „O duminică de vară pe insula Grande Jatte”. Am ales acest tablou pentru simplul motiv că pointiliștii, fără să-și dea seama, anunțau „avant la lettre”, pixelul.

De-a lungul veacurilor, pictorii au inventat stiluri de reprezentare, altele decât cele realiste, optând pentru tipare de bază – pointilismul teoretizat de Seurat; impresionismul lui Monet sau Renoir sau simbolismul și cubismul, ai cărui inițiatori au fost Picasso și Braque, abandonând regulile de perspectivă ale Renașterii.

Toate aceste curente și școli au influențat, mai târziu, informaticienii care au conceput metode de redare non-realiste.

Cum poate fi înțeleasă relația dintre culoare și formă? Este una dintre întrebările pe care artiștii mereu și le pun. Mulți dintre ei au analizat această problemă cu mult înainte de apariția tehnologiei digitale. Acesta a fost cazul lui Georges Seurat, cu operele sale pointiliste, lansând pointilismul, una dintre mișcările care urmează impresionismului.

Oricine cumpără azi o cameră digitală, se va interesa mai întâi despre meritele sale în ceea ce privește rezoluția imaginii. De fapt, acest aspect determină de acum înainte calitatea unei fotografii, presupunând o asociere implicită între calitatea bună a imaginii și gradul său de conformitate cu realitatea. Perfecțiunea poate fi gândită până la pixel.

Așadar, între punctul lui Seurat și pixelul din imaginea digitală există nu doar o interesantă legătură, ci și un enunț care reformulează principiile citirii imaginii. Este vorba despre detaliu. Iar atenția asupra clarității detaliului, a expresivității generate de un simplu detaliu fie in pictură, literatură, cinema sau teatru, va revoluționa nu doar artele vizuale, ci și modul de a privi al omului.

În bine și în mai puțin bine, deoarece exercițiul privirii ansamblului pierzându-se treptat, se va ajunge la centrarea pe un singur model, pe o singură formulă (considerată ideală), fie ea culturală, politică sau administrativă.

Din nefericire, o serie din izbânzile faimosului secol XX au fost lăsate în plan secund.
Artele vizuale, artele spectacolului, cinematograful, au fost date la o parte acordând întâietate formatelor online, iar contactul nemijlocit cu publicul a fost pentru o vreme anulat.

Distanțarea socială, recent impusă, noi și noi restricții au adus în prim plan un alt element, infinit mai mic decât punctul lui Seurat sau decât pixelul imaginii ecranului – virusul. În mod paradoxal, ceea ce nu se vede, apare supradimensionat în toate reclamele, având un profil recognoscibil în absolut toate panourile publicitare – covidul!

În realitate, nu poate fi văzut cu precizie decât prin scanare de probe la microscop electronic. „Cercetătorii de la RML au obţinut imagini ale virusului şi ale celulelor din jur în urma analizării unei probe prelevate de la un pacient din SUA infectat cu noul coronavirus. Ei au obţinut imaginile folosind două tipuri de microscoape de înaltă rezoluţie, microscopul electronic de scanare şi microscopul electronic de transmisie. Ambele instrumente folosesc mai degrabă un fascicul de electroni concentrat, decât un fascicul de lumină, pentru a vizualiza mostrele. Mai târziu a fost adăugată şi culoarea în aceste prime imagini ale coronavirusului, pentru a putea fi văzut mai bine, inclusiv şi mediul din jurul lui”, potrivit Live Science. ”

Georges_Seurat_-_Un_dimanche_après-midi_à_l’Île_de_la_Grande_Jatte

https://www.georgesseurat.org/

https://www.descopera.ro/stiinta/18849007-cum-arata-coronavirusul-din-china-care-s-a-raspandit-in-intreaga-lume-primele-imagini-obtinute-de-cercetatori

https://fineartamerica.com/featured/seascape-digital-remastered-edition-georges-seurat.html