S-a întâmplat odată ca niciodată într-un vechi și frumos sat din nordul țării ceva nemaiauzit, nemaivăzut și nemaipomenit. S-a întâmplat tocmai acolo și nu în altă parte, dezvelirea unui interesant și impunător monument închinat cepei.
Cel mai bine despre acest moment marcant al istoriei locului vorbește un fiu al satului.
Iată ce spune el:
„În satul acela ceapa are monument, e singurul monument dedicat unei cepe din România.”
Să ascultăm ce spune mai departe.
„Era o bucurie când se mergea la pus ceapa, era o mobilizare generală a colectivității pentru o cultură de care depindea în mare parte bunăstarea lor, era un ritual, o sărbătoare a câmpului și a oamenilor care se bucurau să facă lucrurile acestea împreună. Acolo, pe câmp, toți eram oameni ai pământului, eram la fel de țărani, chiar dacă unii erau profesori sau preoți sau studenți. Ceapa, și în general munca la câmp, ne dădea ocazia să fim împreună. Îmi plăcea atât de mult să trăiesc acolo, să lucrez cu bunicii la câmp, că pentru mine școala întrerupea vacanțele, nu vacanțele școala. Și n-a existat vacanță pe care să nu mi-o petrec la bunici, la câmp. Acolo mă simțeam eu împăcat. Am repetat acest “ritual” al construcției de sine în acel spațiu aproape mitic pentru mine, până târziu, când am mers la liceu.”
În afara bucuriei de a lucra cu bunicii la câmp, la pusul cepei, fiul satului nu spune cum s-a născut atracția pentru Liceul Agricol, nu s-a destăinuit nici părinților. Așadar, nu știm dacă hotărârea are sau nu vreo legătură cu acel cult al cepei, specific satului cu monumentul mai sus amintit.
Povestirea continuă :
„Când am plecat la liceu, le-am spus părinților mei că mă duc la Agricol. A fost o tragedie, s-au supărat foc pe mine ei voiau să mă duc la mate-fizică. Vedeți, ziceau, cum să spună ei colegilor că fiul lor, bun la învățătură, merge la Agricol?! Acolo merg numai cei slabi, îmi spuneau. Și așa se gândea atunci, asta era mentalitatea și uneori chiar realitatea. La agricultură mergeai doar dacă nu erai bun de altceva, cu toate că Liceul Agroindustrial din Șimleul Silvaniei, la acea vreme, era unul dintre cele mai bune din țară la acel profil, avea tradiție, rezultate și era recunoscut în toată regiunea. Chiar dacă s-au supărat pe mine, eu tot acolo m-am dus. M-am gândit: oare cum să fac eu o carieră profesională, dar în același timp să rămân fidel pasiunii și credinței mele?!”
Aici începe să prindă contur conceptul de ceapă în viziune modernă, „făcând cu pasiune și încredere ceea ce-mi place, mă voi simți și împlinit, dar îmi voi găsi și locul în societate”.
„Și atunci am decis să-mi urmez calea în acest domeniu, cu credința că făcând cu pasiune și încredere ceea ce-mi place, mă voi simți și împlinit, dar îmi voi găsi și locul în societate. Apoi am mers la facultate cu decizia fermă de a urma horticultura, secție la acea vreme în cadrul Facultății de agricultură.”
Se pare că pasiunea era până la urmă și pentru flori, pomi, și nu doar pentru ceapă, adică pentru horticultură.
„Cum examenul era foarte greu, iar eu am făcut prostia să scriu o singură opțiune, nu am intrat la horticultură, deși am avut media peste 9… „
Aha.. aici e ceva neclar. Dar unde a intrat?
„M-am dus în armată, dar, înainte de încorporare, în vara aceea am lucrat câteva luni la un IAS de lângă Zalău. Altă supărare a părinților mei: cum să lucrezi la vaci, să zică lumea că noi nu avem cu ce te ține? Dar mi-a prins foarte bine acea primă experiență profesională, atunci am învățat multe și am început să mă “călesc” profesional, acolo la bază, la umbra remorcii de tractor. Apoi am intrat la facultate, iar din ’90, în perioada studenției am petrecut mai multe vacanțe în stagii în ferme din Europa, mai ales în Franța.”
Până la urmă a intrat. Totuși. Nu știu de ce am rămas și eu la părerea părinților fiului satului, că poate era mult mai bună înscrierea la mate-fizică. Dar ce-i drept, odată înscris la facultatea de mate-fizică nu se știe dacă ajungea atât de repede în Franța. Cu agronomia aprofundată, a ajuns.
„A fost o perioadă de maturizare a spiritului, o perioadă de călător, de îmbogățire a rădăcinilor mele din Periceiul rural cu alte viziuni, cu alte istorii, cu alte orizonturi.”
În timp se pare că dragostea pentru ceapă s-a transformat în pasiune pentru sisteme de dezvoltare rurală. Despre evoluția fiului satului aflăm din diverse interviuri, declarații sau site-uri mai mult sau mai puțin actualizate. Iată-l avansând din stadiul de simplu student în cel de reprezentant al studenților. Lectura interviului devine palpitantă deoarece cititorul pe bună dreptate vrea să afle cum fiul satului revine cu noi cunoștințe și cum pune umărul la dezvoltarea agriculturii în locurile lui dragi din țara lui dragă. Dar răbdare, cititorule. Vei afla cum conceptul de ceapă în viziune modernă te poate duce pe tărâmuri în care răsadul, pământul se vede mai mult din avion între conferințe sau semnări de tratate.
https://www.revistasinteza.ro/dacian-ciolos-vestul-nu-a-inteles-inca-estul
„În perioada studenției a fost reprezentant al studenților în senatul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară și în consiliul de administrație al Facultății de Horticultură din Cluj-Napoca (1990–1995), coordonator al programului de stagii pentru studenții USAMV Cluj-Napoca în ferme agricole din Franța (1992–1995) și inițiator și membru fondator al asociației profesionale AGROECOLOGIA (1995).
„În anul 2000 a devenit membru al Grupului din Bruges, grup european independent de analize și propuneri privind politica agricolă comună a Uniunii Europene.”
„A urmat apoi studii de agronomie aprofundată, specializarea „Sisteme de producție și dezvoltare rurală” la École nationale supérieure agronomique din Rennes (1995–1996), beneficiind de o bursă guvernamentală franceză și un master științific în „Economia dezvoltării agricole, agroalimentare și rurale” la École nationale supérieure agronomique și Université Montpellier-I (1996–1997).
Din 2000 este doctorand în economia dezvoltării agricole, agroalimentare și rurale la Institutul Național de Cercetări Agronomice din cadrul École nationale supérieure agronomique din Montpellier.”
Da. Tot ce aflăm este de domeniul evidenței. Nu avea cum să revină la ritualul cepei. Avea de ales. Avea răspunderi mari, priorități. Programe de cooperare, de coordonare a economiei dezvoltării agricole și agroalimentare, și așa mai departe. După absolvirea masteratului, fiul satului a lucrat ca:
agro-economist stagiar la Comisia Europeană de la Bruxelles ocupându-se cu pregătirea programului SAPARD
Aici se cuvine o specificare – implementarea programului SAPARD în România a fost criticată pentru birocrație excesivă
Din 2019, fiul satului este copreședinte al Alianței 2020 USR+PLUS, apoi a obținut un mandat de euro deputat. În lunile dinaintea scrutinului, fiul satului a avut mai multe discuții cu conducerile partidelor La Republique en marche! din Franța și Ciudadanos din Spania pentru constituirea unui nou grup politic, de centru dreapta în Parlamentul European
Tot în 2019, fiul satului a fost ales liderul grupului Renew Europe.
În loc de încheiere
Aseară, a avut loc, la București, o conferință de susținere a lui Dan. A vorbit și Dan Barna timp de 6 minute. Cioloș a fost absent.
Cioloș și Barna îi datorează enorm lui Nicușor Dan.
https://newsweek.ro/opinii/barna-si-ciolos-cele-doua-pietre-atarnate-de-gatul-lui-nicusor-dan
https://ro.wikipedia.org/wiki/SAPARD
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dacian_Ciolo%C8%99
http://comunapericei.ro/ro/comuna-pericei/post/107/monumentul-cepei/
https://www.europarl.europa.eu/meps/ro/197631/DACIAN_CIOLOS/cv#detailedcardmep
https://zcj.ro/economie/–36032.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/En_Marche!
https://www.ciudadanos-cs.org/decalogo-programa-europeas